Predică la Duminica Ortodoxiei


Pr. Ilie Cleopa

Iubiţi credincioşi,

Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte astăzi un mare aşezămînt apostolesc şi sobornicesc, anume cultul sfintelor icoane. Acesta s-a aşezat prin hotărîrea Sfîntului şi marelui Sinod Ecumenic al şaptelea de la Niceea din anul 787, la care au luat parte trei sute şaizeci şi şapte de Sfinţi Părinţi şi o sută treizeci şi şase de arhimandriţi şi stareţi de mănăstiri. Sinodul a fost condus din partea Bisericii Ortodoxe de Răsărit de Sfîntul Tarasie patriarhul Constantinopolului. Din partea Bisericii de Apus a fost Petru, arhiepiscopul Romei, însoţit de Petru, prezbiter şi egumen al mănăstirii Sfîntul Sava din Roma, din partea papei Adrian.

Toţi aceşti Sfinţi Părinţi au hotărît cinstirea Sfintelor Icoane şi au dat anatema pe toţi ereticii luptători de icoane, de la care mulţi sfinţi au suferit mari prigoane şi moarte timp de aproape două secole, de la Leon Isaurul, primul luptător împotriva sfintelor icoane şi pînă la Teofil cel de pe urmă. După moartea lui Teofil, prin rîvna împărătesei Teodora şi a Sfinţilor Părinţi s-a stabilit din nou dreapta credinţă şi cinstirea Sfintelor Icoane, cum a fost şi pe vremea Mîntuitorului şi a Sfinţilor Apostoli, căci Iisus Hristos prin minune nefăcută de mîini, a zugrăvit chipul feţei Sale pe maramă şi l-a trimis lui Avgar, regele Edesei (Combaterea sectelor, Chişinău, 1929, p. 510-532). După tradiţia apostolică, Sfîntul Apostol şi Evanghelist Luca, fiind mare pictor, a zugrăvit chipul Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe pe cînd era ea în viaţă.

Acest mare adevăr îl adevereşte şi Sfîntul Sinod al 7-lea ecumenic, zicînd: "Noi păstrăm predaniile Bisericii, întăririle înscris sau în nescris. Una din ele porunceşte a face noi închipuiri de icoane pictate, fiindcă aceasta în unirea cu istoria Evangheliei slujeşte spre adeverirea că Dumnezeu Cuvîntul adevărat, şi nu după nălucire, s-a făcut om, şi este spre folosul nostru. Pe temeiul acesta, noi, mergînd pe calea împărătească şi urmînd învăţătura dumnezeieştilor Sfinţilor Părinţilor noştri şi predaniile Bisericii Ecumenice, căci ştim că în ea locuieşte Duhul Sfînt, cu toată stăruinţa şi luarea aminte hotărîm ca Sfintele Icoane să se pună înainte la fel cu închipuirea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, fie ele făcute din vopsele sau cu mozaic sau din oricare material. Numai să fie făcute în chip cuviincios" (Ibidem, p. 532-533).

Sfîntul Ioan Damaschin, care a suferit mult pentru Sfintele Icoane, scrie despre ele: "În orice lucru este bine de cunoscut ce este în el adevărat sau mincinos şi care este scopul lui, bun sau rău". Tot aşa, cînd este vorba despre Sfintele Icoane trebuie de cercetat dacă ele sunt adevărate şi pentru care scop sunt făcute. Dacă ele sunt adevărate şi slujesc spre slava lui Dumnezeu şi a Sfinţilor Lui, spre a îndemna la fapte bune, spre îndreptarea fără de prihană şi spre mîntuirea sufletelor, apoi noi trebuie să le primim şi să le cinstim, însă nu în alt fel, decît ca pe închipuiri, ca pilde, ca exemple, ca pe nişte cărţi pentru oameni, ca pe monumente (Ibidem, p. 537).

Fiindcă nu toţi ştiu a citi şi nu pot să se îndeletnicească cu citirea, Părinţii au judecat ca toate faptele lui Hristos vrednice de mărire să le închipuiască pe icoane care ar sluji la scurte amintiri. De multe ori se întîmplă că noi nu gîndim la patimile Mîntuitorului, dar îndată ce vedem icoana răstignirii lui Hristos ne aducem aminte de mîntuitoarele Lui patimi, cădem şi ne închinăm, nu materialului, ci Celui ce este închipuit, asemenea cum ne închinăm, nu materialului din care este făcută Evanghelia sau Crucea, ci la aceea ce se închipuieşte prin ele, adică la puterea Duhului Sfînt ce izvorăşte din ele.

Noi nu ne închinăm materialului din care sunt făcute icoanele. Dacă înaintea noastră se află icoana Domnului, noi ne rugăm, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajută-ne şi ne mîntuieşte!" Iar dacă suntem înaintea icoanei Maicii Domnului: "Fii apărătoarea noastră înaintea Fiului Tău, adevăratul nostru Dumnezeu spre mîntuirea sufletelor noastre!" Iar dacă este icoana mucenicului, de pildă Ştefan, noi zicem: "Sfinte Mare Mucenic Ştefane, care ţi-ai vărsat sîngele pentru Hristos şi ai îndrăznit către Dumnezeu, ca întîiul mucenic, fii apărătorul nostru!" Aşa ne adresăm şi către oricare alt sfînt. Iată încotro trimitem noi rugăciunile noastre prin ajutorul Sfintelor Icoane.

Cînd împăratul iconomah, aidoma sectanţilor noştri, afirma pe nedrept că la cele şase Sinoade Ecumenice n-ar fi fost icoane şi că despre dînsele nu s-a vorbit, atunci papa Grigorie îi scria; "Împărate, vezi că nimic nu s-a spus nici de pîine, nici de apă, nici nu s-a spus că se cuvine a mînca sau bea. Însă tu ştii, după tradiţie, că acest lucru este necesar pentru întemeierea vieţii. Aşa şi despre icoane era cunoscut din Tradiţie. Înşişi arhiereii aduceau icoane la Sinod şi nici un om iubitor de Hristos nu porneşte la drum şi nu-şi face călătoria fără de icoane. Aşa fac oamenii lucrători de fapte bune şi plăcuţii lui Dumnezeu".

Leonte de Neapole, combătînd pe iudeii care învinuiau pe creştini pentru cinstirea icoanelor le răspunde: "Ne închinăm feţelor de pe icoane şi închipuirilor sfinţilor, nu ca lui Dumnezeu. Pentru că dacă ne-am închina lemnului icoanei ca lui Dumnezeu atunci ne-am închina la orice lemn. Şi de s-ar fi şters faţa de pe vreo icoană noi am da-o pe foc, cum facem aceasta de multe ori. Noi creştinii, sărutînd cu buzele trupeşti chipul lui Hristos, al apostolului sau al mucenicului, cu sufletul şi cu gîndul nostru sărutăm pe Hristos şi pe sfinţii Lui".

Sfîntul Grigorie de Nyssa vorbeşte despre închipuirea aducerii lui Isaac ca jertfă de către Avraam, icoana spre care cînd căuta, vărsa din ochii lui lacrimi de umilinţă. El mai vorbeşte şi despre icoana Sfîntului şi Marelui Mucenic Teodor Tiron şi despre icoana lui Hristos. Iar Sfîntul Ambrozie de Milan, vorbind despre vedeniile care le-a avut înaintea descoperirii moaştelor Sfinţilor Mucenici Ghervasie şi Protasie, mărturisea că i s-a arătat lui Apostolul Pavel, aşa cum este închipuit pe icoană (Scrisoarea 35). Sfîntul Atanasie cel Mare scrie, despre cinstirea Sfintelor Icoane: "Noi credincioşii ne închinăm la icoane, nu ca la Dumnezeu cum fac elinii. Nu! Ci noi arătăm buna închinare şi iubire către acea faţă care este închipuită pe icoane. Pentru aceasta noi, de multe ori cînd chipul de pe dînsa se şterge, o ardem ca pe un lucru fără de folos".

După cum Iacob, înainte de sfîrşitul său, s-a închinat deasupra toiagului lui Iosif şi prin aceasta a cinstit, nu toiagul, ci pe cel ce îl ţinea, aşa şi noi credincioşii ne închinăm şi sărutăm icoanele, nu pentru altceva, decît că le sărutăm ca pe copiii şi pe părinţii noştri, ca să le arătăm prin aceasta dragostea noastră sufletească; după cum şi iudeii se închinau Tablelor Legii şi celor doi heruvimi turnaţi din aur, cinstind prin închinare nu piatra şi aurul, ci pe Însuşi Dumnezeu care a poruncit să li se facă acestea.

Mărturii despre Sfintele Icoane se află încă mai din vechime. Aşa Sfîntul Metodie de Patara, care a trăit prin veacul al III-lea, scrie: "Închipuirea îngerilor lui Dumnezeu, care se face din aur, ale începătoriilor şi ale stăpîniilor, noi le facem întru cinstirea şi slava lui Dumnezeu". Despre icoane scriu şi Clement al Alexandriei şi Tertulian, care au trăit în secolele II-III.

Sfînta Tradiţie vorbeşte şi despre chipul cel nefăcut de mînă dăruit de Mîntuitorul lui Avgar, regele Edesei. Despre acest chip nefăcut de mînă omenească scrie istoricul bisericesc Eusebiu, care a trăit prin secolul III-IV.

În sfîrşit, însuşi pămîntul vorbeşte împotriva sectarilor luptători contra icoanelor, căci şi acum se descoperă icoane, cruci şi simboluri creştine la săpăturile ce se fac în catacombele din Roma, adică în peşterile unde primii creştini se ascundeau din cauza persecuţiilor păgîne şi săvîrşeau acolo slujbe dumnezeieşti şi înmormîntări ale sfinţilor mucenici. Am vizitat catacombele Romei în toamna anului 1977 şi am văzut acolo cele mai vechi icoane ale Mîntuitorului şi imagini ale Sfintei Cruci. Din icoanele cele mai vechi aflate de învăţaţii arheologi în catacombele Romei subterane, mai importante sunt: Icoana Mîntuitorului din catacomba Sfîntului Calist şi Cina cea de taină de la sfîrşitul secolului al II-lea, Închinarea Magilor, Minunea prefacerii apei în vin, Vindecarea orbului din naştere şi altele, aflate tot în catacomba Sfîntului Calist. În catacombele Domitillei şi Priscilei s-au aflat icoanele Sfintei Familii, a Bunei-Vestiri, a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, a Patriarhilor şi Proorocilor din Vechiul Testament şi a unor Mucenici din Noul Testament, ce se atribuie tot sfîrşitului veacului al II-lea şi începutul celui de al III-lea. Dar cea mai veche icoană pe care învăţaţii arheologi o atribuie veacului I al creştinismului este chipul Maicii Domnului care ţine în braţe pe Pruncul Cel mai înainte de veci, cu o stea deasupra icoanei.

Toate aceste reprezentări, care s-au aflat în catacombele şi în săpăturile bisericilor vechi de sub pămînt, cu o evidenţă indiscutabilă, ne impun să primim şi să credem că au fost cinstite Sfintele Icoane din cele mai vechi timpuri ale creştinismului. Astfel, în apărarea Sfintelor Icoane ne vorbeşte Sfînta Scriptură, Sfînta Tradiţie şi însuşi pămîntul care ne-a păstrat din primele veacuri ale creştinismului multe din ele. În apărarea lor ne vorbesc şi mintea şi inima noastră.

Iubiţi credincioşi,

Pînă aici am adus atîtea mărturii din Sfînta Scriptură, din Sfînta Tradiţie, de la Sfinţii Părinţi şi din Istoria Bisericii Creştine despre cinstirea Sfintelor Icoane. Acum vom arăta ce este icoana şi ce este idolul. Vă rog să ţineţi minte că "icoana este închipuirea adevăratului Dumnezeu, care într-adevăr există. Iar idolul, sau chipul cioplit este închipuirea dumnezeilor mincinoşi şi născociţi de mintea oamenilor care într-adevăr nu există". De aceea se şi spune că idolul nimic nu este în lume (I Corinteni 8, 4). Deosebirea între idoli şi icoană este ca deosebirea între zi şi noapte, între lumină şi întuneric. Ce însoţire, zice marele Apostol Pavel, este între Biserica lui Dumnezeu şi idoli? (II Corinteni 6, 15-16).

Prin ce se arată cinstirea Sfintelor Icoane? Cinstirea Sfintelor Icoane, după cum învaţă Sfîntul şi Marele Sinod al 7-lea Ecumenic, se arată prin aceea că noi nu considerăm icoana ca Dumnezeu, ci numai ca reprezentare (fotografie, portret) şi, cinstind icoana, nu ne închinăm lemnelor sau vopselelor, ci Celui care este închipuit pe icoană, adică lui Dumnezeu, sfinţilor îngeri, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi sfinţilor care sunt prieteni ai lui Dumnezeu. Oare noi nu cinstim cu deosebită atenţie chipul patriarhului nostru? Şi văzînd portretul lui nu ne aflăm ca şi cum l-am vedea pe el? Dar dacă vedem în icoană chipul lui Dumnezeu, nu trebuie să-L cinstim?

Dar prin ce se manifestă închinarea la idoli? Închinarea la idoli se manifestă prin aceea că oamenii considerau chipurile cioplite drept dumnezei. Auzi ce zice dumnezeiasca Scriptură: S-au abătut curînd din calea care am poruncit lor şi au făcut viţel şi s-au închinat lui şi au jertfit lui şi au zis: Iată, Israele, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului (Ieşire 32, 8; III Regi 12, 28-30). Astfel, trebuie să înţelegem că deosebirea între cinstirea Sfintelor Icoane şi închinarea la idoli este ca între lumină şi întuneric şi după cum omul orb nu deosebeşte lumina de întuneric şi pentru dînsul totul este întuneric, aşa şi omul neînţelept şi rătăcit, nu deosebeşte icoanele de idoli, pentru dînsul orice închipuire este idol, măcar de ar fi acel portret chipul tatălui său.

Însuşi cuvîntul lui Dumnezeu ne porunceşte să deosebim cele sfinte şi cele curate de cele nesfinte şi necurate (Levitic 10, 9-10).

Dar care este folosul duhovnicesc al cinstirii Sfintelor Icoane şi pentru ce ne trebuie Sfintele Icoane? Sfintele Icoane ne trebuie mai întîi în întărirea credinţei, a evlaviei şi trezirea conştiinţei noastre. Al doilea, pentru amintirea faptelor măreţe ale lui Dumnezeu (Deuteronom 6, 7-9) şi ale sfinţilor Lui, ca noi, căutînd la chipurile lor, să ne îndemnăm a urma viaţa lor (Evrei 13, 7). Icoanele ne ajută pentru exprimarea dragostei noastre către Dumnezeu. Dacă noi din dragoste purtăm la noi portretele rudelor şi ale oamenilor care ne sunt aproape, cu cît mai mult suntem datori să purtăm cu evlavie la noi icoanele Mîntuitorului, ale Maicii Domnului, ale sfinţilor lui Dumnezeu.

Apoi, Sfintele Icoane pentru oamenii fără ştiinţă de carte şi pentru copii, sunt ca şi Biblia. Ceea ce în Biblie este tipărit cu litere, aceea pe icoane este zugrăvit cu vopsele. De pildă, despre patimile Mîntuitorului nostru Iisus Hristos nu va putea citi în Biblie cel ce nu ştie carte, însă, privind la icoanele suferinţelor lui Hristos, el va înţelege cu mintea ce este pictat pe icoane şi va simţi mai multă evlavie în inima sa. Biserica lui Hristos cîntă aşa: "Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta oştile îngereşti..." Şi în alt loc zice despre Maica Domnului: "Iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvîntul întrupat, pe Care mărindu-L cu oştirile cereşti, pe tine te fericim".

Iubiţi credincioşi,

Pe Dumnezeu nu-L pot vedea oamenii după fiinţă, ca pe un duh. Dar îl pot vedea în chipuri, în imagini, în vederi cunoscute. Pe Dumnezeu L-au văzut oamenii, însă numai indirect sau prin simboluri. Aşa, de pildă, Dumnezeu S-a arătat lui Avraam în chipul celor trei tineri călători (Facere 18, 1-6). L-a văzut pe Dumnezeu şi patriarhul Iacob şi a chemat numele locului aceluia "Vederea lui Dumnezeu" (Facere 32, 30). L-a văzut pe Dumnezeu şi Moise "şi a grăit Dumnezeu către Moise faţă către faţă, ca şi cum ar fi grăit cineva cu prietenul său" (Ieşire 30, 11). Şi a zis Domnul: Auziţi cuvintele Mele: De va fi între voi vreun prooroc al Domnului, în vedenii Mă voi arăta lui şi în somn voi grăi lui. Nu este aşa credincios în toată casa lui Israel ca robul Meu Moise. Gură către gură grăiesc cu el aievea şi nu prin pilde şi el faţa Domnului vede (Numerii 12, 6-8). L-a văzut pe Dumnezeu şi (Isaia 6, 1-5). Daniil, proorocul a văzut pe Dumnezeu Tatăl şi Fiul. A văzut pe Dumnezeu şi Miheia (III Regi 22, 19). Apoi pe Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos L-au văzut ucenicii, atît în umilinţă, cît şi în slavă, cît a trăit cu dînşii pe pămînt (Ioan 1, 14; 6, 36).

Apostolul Ioan, vorbind despre Iisus Hristos, aşa începe epistola I-a: Ce era din început, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mîinile noastre au pipăit despre Cuvîntul Vieţii, aceea vă vestim şi Viaţa s-a arătat şi o am văzut şi mărturisim şi vă vestim viaţa cea veşnică, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă (I Ioan 1, 1-3). Iar Sfînta Evanghelie zice: Şi Cuvîntul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a unuia Născut din Tatăl (Ioan 1, 14).

Pe Iisus Hristos L-a văzut Apostolul Pavel şi după înălţarea la ceruri. L-a văzut pe Hristos cînd Il prigonea (I Corinteni 15, 8; Fapte 9, 3-4). L-a văzut şi primul mucenic Ştefan, cînd era ucis cu pietre şi a zis: Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stînd de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7, 56). Pe Duhul Sfînt L-au văzut poporul şi Apostolii, la botezul Domnului în chip de porumbel şezînd peste Dînsul Şi glas din cer s-a auzit: Tu eşti Fiul Meu cel iubit întru care bine am voit (Luca 3, 22). Duhul Sfînt a fost văzut şi în chipul limbilor de foc, la pogorîrea Lui din cer (Fapte 2, 1-4). Încă în multe chipuri S-a arătat Dumnezeu şi Sfinţii Lui, precum în descoperirea Sfîntului Evanghelist Ioan (Apocalipsa 4, 2-3; 5, 6-8).

Astfel, oamenii L-au văzut pe Dumnezeu şi pot să-L închipuiască pentru întărirea şi învăţătura lor în credinţă. Deci nici un motiv nu pot avea sectanţii, care zic că nimenea nu are voie să închipuiască pe Dumnezeu pe Sfintele Icoane.

Iubiţi credincioşi,

Astăzi este prima Duminică din Postul Mare, numită "Duminica Ortodoxiei" sau "a Sfintelor Icoane". Tocmai de aceea am vorbit pe larg despre cinstirea sau venerarea Sfintelor Icoane, întrucît în vremea nostră s-au ridicat în lume multe secte creştine care hulesc icoanele, crucea, biserica, preoţii şi învăţătura apostolică ortodoxă, înşelînd pe mulţi fii ai Bisericii noastre, spre veşnica lor osîndă. Noi vă sfătuim şi vă reamintim învăţătura dogmatică a Bisericii. Închinaţi-vă cu credinţă şi evlavie Sfintelor Icoane şi purtaţi-le în casă, şi oriunde călătoriţi, ca să vă fie de ajutor în izbăvirea de primejdii, ştiind că cinstea dată icoanelor se ridică la sfinţii pictaţi pe ele. Faceţi rugăciuni şi acatiste în faţa icoanelor, mergeţi în pelerinaj la icoanele făcătoare de minuni din ţară şi la moaştele sfinţilor noştri, că veţi primi uşurare şi mare ajutor în necazurile vieţii. De asemenea, cinstiţi Sfînta Cruce, pavăza credinţei, şi o purtaţi cu credinţă, că prin ea izgonim pe diavoli şi liniştim pe sectanţii hulitori de Dumnezeu.

A trecut prima săptămînă din Sfîntul Post, numită şi "Săptămîna Mare". Ne bucurăm că bisericile iarăşi s-au umplut de credincioşi, că aţi postit cu toţii şi că alergaţi cu credinţă şi evlavie la Dumnezeu Mîntuitorul şi nădejdea noastră.

Vă îndemn, fraţii mei, să continuaţi a posti Sfîntul Post şi să vă rugaţi, să citiţi cît mai mult şi să faceţi după putere milostenie şi veţi vedea cîtă bucurie şi pace veţi primi în suflet. Dar, mai ales, vă îndemn să vă spovediţi de două ori la duhovnici şi în aceste zile, şi la sfîrşitul Postului Mare, iar care aveţi dezlegare, să primiţi şi Sfînta Împărtăşanie.

Creştinii evlavioşi, mamele, copiii, bătrînii şi bolnavii sunt datori să se spovedească şi să se împărtăşească de două ori în acest mare post. Siliţi-vă la Hristos. El vă cheamă, vă aşteaptă şi vi se dăruieşte în dar tuturor celor ce păzesc poruncile Lui. Nu treceţi cu vederea dragostea şi harul lui Hristos.

Să-L rugăm pe Fiul lui Dumnezeu să întărească dreapta credinţă şi evlavia ortodoxă, ca să biruim cu puterea Lui şi pe diavoli şi pe sectanţii hulitori, şi pe necredincioşi, şi să trăim veşnic în bucuria şi iubirea lui Dumnezeu. Amin.

sâmbătă, 1 ianuarie 2011


Acatistul
Sfantului Serafim de SarovMare facator de minuni
2 IANUARIE
Condacele si Icoasele
CONDACUL 1
Facatorule de minuni si preaminunate Cuviosule cel ales al lui Hristos, grabnic ajutatorule si rugatorule al nostru, Sfinte Parinte Serafime, marind pe Domnul cel ce te-a preaslavit pe tine, cantare de lauda iti aducem tie. Tu dar, ca cel ce ai mare indrazneala catre Domnul, din toate nevoile slobozeste-ne pe noi, cei care strigam catre tine: Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!
ICOSUL 1
Creatorul ingerilor te-a ales pe tine de la inceput ca sa preaslavesti prin viata ta cea minunata Numele Sfintei Treimi, caci te-ai aratat cu adevarat inger pe pamant si serafim in trup si, ca o raza prealuminata a vesnicului soare al dreptatii, viata ta a stralucit. Iar noi vazand nevointele tale cele prealaudate, cu evlavie si cu bucurie tie cantam acestea:

Bucura-te, dreptarul credintei si al evlaviei,
Bucura-te, chipul blandetei si al smereniei,
Bucura-te, marirea cea preaslavita a dreptilor,
Bucura-te, mangaierea cea lina a mahnitilor,
Bucura-te, lauda preaiubita a monahilor,
Bucura-te, ajutorarea preaminunata a traitorilor in lume,
Bucura-te, slava si apararea tarii Rusesti,
Bucura-te, impodobirea sfanta a pamantului Tambovului,
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!
CONDACUL al 2-lea
Văzând maica ta preacuvioasă, Părinte Serafime, dragostea ta cea fierbinte către viata călugărească, a cunoscut voia Domnului cea Sfântă pentru tine si, ca pe un dar desăvârsit lui Dumnezeu aducându-te, te-a binecuvântat pe calea cea ingustă a călugăriei cu a sa sfântă cruce pe care tu ai purtat-o la piept până la sfârsitul vietii, arătându-ti dragostea ta cea mare către Cel ce s-a răstignit pentru noi, Hristos, Dumnezeul nostru, căruia toti cu umilinta să-i cântăm: Aliluia!
ICOSUL al 2-lea
Cuget ceresc ti s-a dăruit tie, Sfinte al lui Dumnezeu, căci din tineretile tale, necontenit năzuind la cele ceresti, ai lăsat casa părintească pentru impărătia lui Dumnezeu si adevărul ei. Pentru aceasta primeste de la noi laudele acestea:
Bucură-te, fiu de Dumnezeu ales, al orasului Kursk,
Bucură-te, al părintilor celor cucernici odraslă preaslăvită,
Bucură-te, cel ce ai mostenit virtutile maicii tale,
Bucură-te, cel ce ai invătat de la dânsa evlavia si rugăciunea,
Bucură-te, că de la maica ta la lupte duhovnicesti, cu crucea ai fost binecuvântat,
Bucură-te, că până la moarte această binecuvântare cu sfintenie o ai păstrat,
Bucură-te, că din dragoste către Domnul casa părinteasca o ai lăsat,
Bucură-te, cel ce frumusetile lumii acesteia de nimic le-ai socotit,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!
CONDACUL al 3-lea
Din tineretile tale puterea celui Preainalt cu adevărat te-a acoperit, preacuvioase, tu, căzând din inăltimea bisericii, nevătămat păzindu-te pe tine Domnul, iar atunci când de boală cumplit pătimeai, insăsi Stăpâna lumii s-a arătat aducându-ti vindecare din ceruri căci din pruncie drept ai slujit lui Dumnezeu neincetat cântându-I: Aliluia!
ICOSUL al 3-lea
Având stăruinta către lucrarea vietii călugăresti celei asemenea ingerilor, ai mers la Sfânta cetate a Kievului pentru a te inchina Cuviosilor de la Pecerska, primind din gura Cuviosului Dositei porunca să-ti indreptezi calea ta in Pustia Sarovului, căci cu credintă venind de departe ai sărutat acel Sfânt loc si, acolo sălăsluindu-te, ai sfârsit viata ta cea plăcută lui Dumnezeu. Iar noi minunându-ne de o asa purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru tine, cu umilintă iti cântăm:
Bucură-te, cel ce de lumeasca desertăciune te-ai lepădat,
Bucură-te, cel ce patria cerească cu ardoare o ai dorit,
Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit,
Bucură-te, căci jugul cel bun al lui Hristos asupra ta l-ai luat,
Bucură-te, cel ce ai fost desăvârsit ascultător,
Bucură-te, păzitorul cel adevărat de poruncile dumnezeiesti,
Bucură-te, cel ce mintea si inima ta, prin rugăciune, către Dumnezeu le-ai intărit,
Bucură-te, stâlpul cel neclintit al Ortodoxiei,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!
CONDACUL al 4-lea
Viforul năpastelor celor rele potolindu-l, ai străbătut toată calea cea ingustă si indurerată a nevointei călugăresti purtând jugul vietii pustnicesti al zăvorârii, al tăcerii si al privegherii de multe nopti si astfel, prin harul dumnezeiesc urcând din putere in putere, de la fapte către contemplarea lui Dumnezeu, te-ai mutat in locasurile de sus unde cu ingerii ii cânti lui Dumnezeu: Aliluia!
ICOSUL al 4-lea
Auzind si văzând viata ta cea sfântă, preacuvioase Părinte Serafime, obstea toată s-a mirat de tine si, venind, lua invătătură din cuvintele si din faptele tale slăvind pe Domnul cel ce este minunat intru Sfintii Săi. Iar noi cu credintă si cu dragoste te lăudăm, preacuvioase Părinte, cântându-ti asa:
Bucură-te, cel ce cu totul jertfă lui Dumnezeu te-ai adus,
Bucură-te, cel ce inăltimea nepătimirii ai ajuns,
Bucură-te, ostasule al lui Hristos, cel cu bună biruintă,
Bucură-te, bun si credincios slujitor al Cerescului Stăpân,
Bucură-te, inainte stătătorule cel neinfricat pentru noi către Domnul,
Bucură-te, rugătorule al nostru cel neobosit către Născătoarea de Dumnezeu,
Bucură-te, al crinului din pustie minunată mireasmă,
Bucură-te, al harului dumnezeiesc vas fără prihană,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!
CONDACUL al 5-lea
Lumină dumnezeiască a strălucit in casa ta, preacuvioase, atunci când tu, bolnav fiind si pe patul mortii zăcând, insăsi Preacurata Fecioară a venit la tine cu Sfintii Apostoli Petru si Ioan si a zis: "Acesta este din neamul meu!"- si s-a atins de capul tău. Indată dar, făcându-te sănătos, cu multumire lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!
ICOSUL al 5-lea
Văzând pizmasul neamului omenesc viata ta cea curată si sfântă, preacuvioase Părinte Serafime, a vrut să te piardă pe tine trimitând asupra ta oameni răi care fără milă te-au bătut lăsându-te abia viu. Tu insă, Părinte Serafime, ca un miel blând pe toate le-ai indurat rugându-te Domnului pentru prigonitorii tăi. De aceea, minunându-ne de a ta nerăutate, noi toti iti cântăm tie:
Bucură-te, căci cu blândetea si smerenia ta lui Hristos Dumnezeu I-ai fost următor,
Bucură-te, căci cu nerăutatea ta pe duhul răutătii l-ai biruit,
Bucură-te, al curătiei sufletesti si trupesti sârguincios păzitor,
Bucură-te, pustnice cu darurile Duhului plinit,
Bucură-te, ascetule de Dumnezeu preaslăvit si inainte văzător,
Bucură-te, povătuitorule al monahilor cel minunat si de Dumnezeu inteleptit,
Bucură-te, a Sfintei Biserici laudă si bucurie,
Bucură-te, a Mânăstirii Sarovului slavă si lăudare,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!
CONDACUL al 6-lea
Pustia Sarovului propovăduieste nevointele si ostenelile tale, de Dumnezeu purtătorule, plăcutule al lui Hristos, căci desisurile si pădurile ei de bună mireasmă cu rugăciunea ta le-ai umplut. Urmând lui Ilie, prorocul lui Dumnezeu, si Botezătorului Ioan, te-ai arătat vlăstar pustiei mult roditoare prin darurile Duhului Sfânt cu a cărui putere multe si preaslăvite fapte ai săvârsit, indemnând pe credinciosi să-I cânte lui Dumnezeu, dătătorului de bunătăti: Aliluia!
ICOSUL al 6-lea
Răsărit-a intru tine, fericite Serafime, un nou ales de Dumnezeu, văzător asemenea lui Moise căci, fără prihană slujirea la altarul Domnului săvârsind, te-ai invrednicit a-L vedea pe Hristos in Biserică, cu puterile cele netrupesti venind. Iar noi, de această bunăvointă a lui Dumnezeu minunându-ne, iti cântăm tie acestea:
Bucură-te, văzătorule de Dumnezeu preaslăvit,
Bucură-te, cel ce cu Lumina cea intreit strălucită ai fost luminat,
Bucură-te, al Preasfintei Treimi slujitor credincios,
Bucură-te, al Duhului Sfânt lăcas impodobit,
Bucură-te, cel ce pe Hristos impreună cu ingerii, cu ochii trupesti L-ai văzut,
Bucură-te, că incă in trupul cel putrezitor fiind, dulceata Raiului mai inainte ai gustat,
Bucură-te, cel ce cu pâinea vietii ai fost indestulat,
Bucură-te, cel ce cu apa nemuririi ai fost adăpat,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!
CONDACUL al 7-lea
Voind iubitorul de oamneni, Dumnezeu să arate intru tine, preacuvioase, a Sa nespusă milostivire către oameni, cu adevărat luminător de Dumnezeu strălucit te-ai arătat, căci cu faptele si cuvintele tale pe toti ii aduci la evlavia si la dragostea dumnezeiască. Astfel, cu strălucirea faptelor tale fiind luminati si cu pâinea invătăturii tale fiind indestulati, pe tine cu sârguintă te mărim si lui Hristos, Celui ce te-a preaslăvit pe tine ii cântăm: Aliluia!
ICOSUL al 7-lea
Văzându-te pe tine nou ales al lui Dumnezeu, din locuri indepărtate au alergat la tine credinciosii in necazuri si suferinte fiind, iar tu pe cei apăsati de nevoi nu i-ai depărtat, revărsând vindecări, dăruind alinare, cu rugăciunile pentru ei mijlocind. Pentru aceasta in tot pământul rusesc vestea minunilor tale se răspândea iar fii tăi duhovnicesti te slăveau pe tine asa:
Bucură-te, păstorul nostru cel bun,
Bucură-te, părinte milostiv si blând,
Bucură-te, lecuitorul nostru cel grabnic ajutător si plin de har,
Bucură-te, tămăduitorul neputintelor noastre cel milostiv,
Bucură-te, in nevoi si impresurări grabnic ajutătorule,
Bucură-te, mai inainte văzătorule al celor ce vor să fie,
Bucură-te, inainte văzătorule si mustrătorule al gresealelor celor ascunse,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!
CONDACUL al 8-lea
Străină minune vedem la tine, preacuvioase, căci, impovărat de ani, slăbit si obosit fiind, o mie de zile si o mie de nopti pe piatră in rugăciune ai petrecut. Cine este dar indreptătit să vestească suferintele si luptele tale pe care le-ai răbdat, fericite Părinte, ridicându-ti mâinile către Dumnezeu, pe Amalec cel inchipuit biruindu-l si Domnului cântându-I: Aliluia!
ICOSUL al 8-lea
"Intru totul esti dorire, intru totul dulceată, preadulce Iisuse!" - Asa strigai in rugăciune, Părinte, in linistea deplină a pustiei tale. Iar noi, cei intunecati cu desertăciunile si in păcate toată viata petrecând, dragostea ta către Dumnezeu preamărim si tie iti cântăm asa:
Bucură-te, mijlocitorul mântuirii celor ce te iubesc si te cinstesc pe tine,
Bucură-te, cel ce aduci pe păcătosi la indreptare,
Bucură-te, sihastru tăcut si preaminunat,
Bucură-te, rugătorul pentru noi cel stăruitor,
Bucură-te, cel ce ai arătat inflăcărată dragoste către Domnul,
Bucură-te, cel ce cu focul rugăciunii săgetile vrăjmasului le-ai ars,
Bucură-te, lumânare nestinsă prin rugăciune, in pustie strălucind,
Bucură-te, luminătorule ce incălzesti si luminezi cu daruri duhovnicesti,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!
CONDACUL al 9-lea
Toată firea ingerească s-a mirat de această deosebită vedere când Staretului in zăvorâre aflat, impărăteasa Cerului si a Pământului S-a arătat, poruncindu-i să iasă din pustie si să nu-i oprească pe oamenii credinciosi să vină la el, ci pe toti să-i invete a cânta lui Hristos: Aliluia!
ICOSUL al 9-lea
Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep a spune puterea dragostei tale, fericite, căci implinind porunca Maicii Domnului, tuturor ce veneau la tine in slujire te-ai predat, iar celor nepriceputi ai fost sfesnic bun, celor intristati mângâietor, celor rătăciti blând povătuitor, celor bolnavi lecuitor si tămăduitor. Pentru aceasta tie iti cântăm asa:
Bucură-te, că din lume in pustie te-ai sălăsluit ca să agonisesti virtuti,
Bucură-te, că din pustie in mânăstire te-ai intors ca sământa virtutilor să o semeni,
Bucură-te, cel ce esti luminat de harul Duhului Sfânt,
Bucură-te, cel ce esti plin de blândete si smerenie,
Bucură-te, al celor ce aleargă către tine Părinte iubitor de fii,
Bucură-te, cel ce imbărbătare si intărire prin cuvinte de iubire acestora le dai,
Bucură-te, că pe cei ce veneau la tine bucurie si comoară ii numeai,
Bucură-te, că pentru dragostea ta cea sfântă de bucuriile impărătiei Ceresti te-ai invrednicit,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!
CONDACUL al 10-lea
La sfârsitul mântuitoarelor nevointe ajungând, preacuvioase, in rugăciune plecându-ti genunchii, sufletul tău cel sfânt in mâinile lui Dumnezeu l-ai dat, pe care sfintii ingeri l-au inăltat sus, la Tronul Atoatetiitorului, ca impreună să te infătisezi intru slava cea neinserată, cântare de laudă cântând Cuvântului celui mai sfânt decât sfintii: Aliluia!
ICOSUL al 10-lea
Zid tuturor sfintilor si mângâiere monahilor fiind, Preasfinte, Fecioara ti s-a arătat inaintea sfârsitului tău vestindu-ti că aproape este strămutarea ta către Domnul. Deci noi, minunându-ne de o asa cercetare a Maicii Domnului, iti cântăm asa:
Bucură-te, că pe impărăteasa Cerului si a Pământului la fată ai văzut-o,
Bucură-te, că prin arătarea Maicii Domnului te-ai umplut de bucurie,
Bucură-te, cel ce ai primit de la ea vestea mutării tale la cele ceresti,
Bucură-te, că prin glasul tău cel fără prihană sfintirea vietii tale ai arătat,
Bucură-te, că in rugăciune inaintea icoanei Maicii Domnului duhul tău cel smerit lui Dumnezeu I l-ai dat,
Bucură-te, căci cu sfârsitul tău fără durere, prevestirea ta mai inainte o ai implinit,
Bucură-te, cel ce cu cununa nemuririi de mâna Atoatetiitorului ai fost incununat,
Bucură-te, că fericirea Raiului impreună cu toti sfintii ai mostenit,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!
CONDACUL al 11-lea
Cântare neincetată Preasfintei Treimi inăltând preacuvioase, prin intreaga ta viată mare ascet al evlaviei te-ai arătat: celor rătăciti spre povătuire, celor bolnavi cu trupul si cu sufletul spre tămăduire, iar noi, multumindu-I lui Dumnezeu pentru multimea cea nemăsurată a milelor Lui, neincetat ii cântăm: Aliluia!
ICOSUL al 11-lea
Făclie dătătoare de lumină in timpul vietii fiind, Părinte de Dumnezeu fericit, si după moarte ca o stea strălucitoare a pământului rusesc ai luminat, căci reversi de la cinstitele tale moaste râuri de minuni celor ce cu credintă si cu dragoste aleargă către tine. Iar noi, ca celui ce esti fierbinte rugător pentru toată lumea si făcător de minuni, tie-ti cântăm acestea:
Bucură-te, cel ce cu multimea minunilor de Dumnezeu esti preaslăvit,
Bucură-te, cel ce cu dragostea ta lumea intreagă o ai luminat,
Bucură-te, iubirii lui Hristos urmasule cel credincios si drept,
Bucură-te, mângâierea tuturor celor ce cer de la tine ajutor,
Bucură-te, izvor nesecat al minunilor,
Bucură-te, al celor bolnavi si neputinciosi lecuitor,
Bucură-te, al apei celei tămăduitoare, fântână nesecătuită,
Bucură-te, că toate marginile pământului nostru cu dragostea ta le-ai cuprins,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!
CONDACUL al 12-lea
Cunoscând harul si indrăzneala ta cea mare inaintea lui Dumnezeu cădem la tine, preacuvioase Părinte, roagă-te fierbinte către Domnul ca să apere Sfântă Biserica Sa de necredintă si dezbinare, de nevoi si necazuri, ca să cântăm impreună cu tine Făcătorului de bine, Dumnezeului nostru: Aliluia!
ICOSUL al 12-lea
Cântând preaslăvirea ta te fericim pe tine, preacuvioase Părinte, ca pe un puternic mijlocitor pentru noi către Domnul, ca pe un mângâietor si apărător, si cu dragoste iti cântăm tie acestea:
Bucură-te, lauda Bisericii Ortodoxe,
Bucură-te, scut si ingrădire a crestinătătii,
Bucură-te, călăuza ce-i indreaptă pe toti către ceruri,
Bucură-te, apărătorul si ocrotitorul nostru,
Bucură-te, cel ce cu puterea lui Dumnezeu multe minuni ai săvârsit,
Bucură-te, cel ce cu vesmântul tău pe multi bolnavi ai vindecat,
Bucură-te, cel ce toate uneltirile diavolesti le-ai biruit,
Bucură-te, cel ce jivinele sălbatice cu blândetea ta le-ai supus,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!
CONDACUL al 13-lea
O, preaminunate sfinte si mare făcător de minuni, preacuvioase Părinte Serafime, primeste această sărmană rugăciune a noastră ce se inaltă spre lauda ta si stând acum inaintea Tronului impăratului impăratilor, al Domnului nostru Iisus Hristos, roagă-te pentru noi toti ca să aflăm mila Lui in Ziua Judecătii, cu bucurie cântându-I: Aliluia!

Acest condac se citeste de trei ori cu trei metanii mari, apoi Icosul 1 si Condacul 1.

Rugăciunea intâia către Sfântul Serafim
O, preaminunate Serafime, mare făcător de minuni din Sarov, pentru toti cei ce aleargă la tine ajutătorule cel grabnic ascultător, in zilele vietii tale nimeni de la tine sărman n-a iesit ci tuturor plăcută le-a fost vederea fetei tale si glasul cel cu bună intâmpinare a cuvintelor tale. Pe lângă acestea si darul tămăduirilor, darul inainte vederii si darul vindecărilor sufletelor celor neputincioase cu imbelsugare in tine s-au arătat. Iar când te-a chemat pe tine Domnul de la ostenelile cele pământesti la odihna cea cerească, niciodată dragostea ta n-a lipsit de la noi si nu este cu putintă a număra minunile tale care s-au inmultit ca stelele cerului căci iată, in toate marginile pământului te arăti oamenilor credinciosi si le dăruiesti tămăduiri. Pentru aceasta si noi strigăm tie: O, preabunule si blândule Cuvios al lui Dumnezeu, rugătorule cel cu indrăzneală pentru noi, care niciodată nu depărtezi pe cei ce te cheamă pe tine, inaltă pentru noi binefăcătoarea ta rugăciune către Domnul puterilor ca să intărească poporul nostru binecredincios si să ne dăruiască nouă cele de trebuintă in viata aceasta si toate cele de folos pentru mântuirea sufletelor noastre, ca să ne păzească de căderi in păcat si să ne invete pocăinta cea adevărată, ca fără de piedici să intrăm in impărătia Cerurilor unde tu acum strălucesti in slava neapusă, si să cântăm cu toti Sfintii, lăudând Treimea cea de Viată dătătoare, in veci! Amin.

Rugăciunea a doua către Sfântul Serafim
O, preasfinte Cuvioase si de Dumnezeu purtătorule Părinte Serafim, caută din slava ta cea de sus către noi cei smeriti si neputinciosi, impovărati cu multe păcate, care cerem de la tine ajutor si mângâiere. Apropie-te de noi cu inima ta cea plină de bunătate si ajută-ne ca să păzim fără de prihană poruncile Domnului, să tinem cu tărie credinta ortodoxă, cu sârguintă să-I aducem lui Dumnezeu pocăinta pentru păcatele noastre in evlavie crestinească, cu harul bine să sporim si să fim vrednici de ajutorul si mijlocirea ta pentru noi inaintea lui Dumnezeu. O, Sfinte al lui Dumnezeu, Serafime, auzi-ne pre noi, cei ce cu credintă si cu dragoste ne rugăm tie si nu ne trece cu vederea pe noi, cei ce avem nevoie de ocrotirea ta. Acum si in ceasul sfârsitului nostru ajută-ne si apără-ne cu rugăciunile tale de săgetile cele pline de răutate ale diavolului, ca să nu ne stăpânească puterea lui ci, cu ajutorul tău, să ne invrednicim amosteni fericirea lăcasurilor Raiului. Căci in tine ne punem astăzi nădejdea, Părinte milostive, fii pentru noi cu adevărat călăuză spre mântuire si adună-ne la lumina cea neinserată a vietii vesnice prin mijlocirea ta cea bineplăcută, la Tronul Sfintei Treimi, ca să slăvim si să cântăm impreună cu toti Sfintii Numele cel vrednic de inchinare, al Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, in vecii vecilor. Amin.

Troparul Sfântului Serafim (glasul al 4-lea)
Din tinerete L-ai indrăgit pe Hristos, fericite, si numai Lui, Unul, ai dorit cu inflăcărare să ii slujesti, prin rugăciune neintreruptă in pustie, nevoindu-te cu inima plină de umilintă dobândind iubirea lui Dumnezeu si arătându-te ales al Maicii Domnului. Pentru aceasta ne rugăm tie: Mântuieste-ne pre noi cu rugăciunile tale, preacuvioase Serafime, Părintele nostru.

Condacul Sfântului Serafim (glasul al 2-lea)
Frumusetea lumii si cele trecătoare lăsând, preacuvioase, te-ai sălăsluit in Mânăstirea Sarovului si acolo, ingereste vietuind, multora le-ai fost cale spre mântuire. Pentru aceasta si Hristos te-a preaslăvit pe tine, Părinte Serafime, imbogătindu-te cu darul tămăduirilor si al minunilor. Drept aceea iti cântăm tie: Bucură-te, preacuvioase Serafime, Părintele nostru.
 
Publicat de la
Etichete: ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)