Predică la Duminica Ortodoxiei


Pr. Ilie Cleopa

Iubiţi credincioşi,

Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte astăzi un mare aşezămînt apostolesc şi sobornicesc, anume cultul sfintelor icoane. Acesta s-a aşezat prin hotărîrea Sfîntului şi marelui Sinod Ecumenic al şaptelea de la Niceea din anul 787, la care au luat parte trei sute şaizeci şi şapte de Sfinţi Părinţi şi o sută treizeci şi şase de arhimandriţi şi stareţi de mănăstiri. Sinodul a fost condus din partea Bisericii Ortodoxe de Răsărit de Sfîntul Tarasie patriarhul Constantinopolului. Din partea Bisericii de Apus a fost Petru, arhiepiscopul Romei, însoţit de Petru, prezbiter şi egumen al mănăstirii Sfîntul Sava din Roma, din partea papei Adrian.

Toţi aceşti Sfinţi Părinţi au hotărît cinstirea Sfintelor Icoane şi au dat anatema pe toţi ereticii luptători de icoane, de la care mulţi sfinţi au suferit mari prigoane şi moarte timp de aproape două secole, de la Leon Isaurul, primul luptător împotriva sfintelor icoane şi pînă la Teofil cel de pe urmă. După moartea lui Teofil, prin rîvna împărătesei Teodora şi a Sfinţilor Părinţi s-a stabilit din nou dreapta credinţă şi cinstirea Sfintelor Icoane, cum a fost şi pe vremea Mîntuitorului şi a Sfinţilor Apostoli, căci Iisus Hristos prin minune nefăcută de mîini, a zugrăvit chipul feţei Sale pe maramă şi l-a trimis lui Avgar, regele Edesei (Combaterea sectelor, Chişinău, 1929, p. 510-532). După tradiţia apostolică, Sfîntul Apostol şi Evanghelist Luca, fiind mare pictor, a zugrăvit chipul Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe pe cînd era ea în viaţă.

Acest mare adevăr îl adevereşte şi Sfîntul Sinod al 7-lea ecumenic, zicînd: "Noi păstrăm predaniile Bisericii, întăririle înscris sau în nescris. Una din ele porunceşte a face noi închipuiri de icoane pictate, fiindcă aceasta în unirea cu istoria Evangheliei slujeşte spre adeverirea că Dumnezeu Cuvîntul adevărat, şi nu după nălucire, s-a făcut om, şi este spre folosul nostru. Pe temeiul acesta, noi, mergînd pe calea împărătească şi urmînd învăţătura dumnezeieştilor Sfinţilor Părinţilor noştri şi predaniile Bisericii Ecumenice, căci ştim că în ea locuieşte Duhul Sfînt, cu toată stăruinţa şi luarea aminte hotărîm ca Sfintele Icoane să se pună înainte la fel cu închipuirea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, fie ele făcute din vopsele sau cu mozaic sau din oricare material. Numai să fie făcute în chip cuviincios" (Ibidem, p. 532-533).

Sfîntul Ioan Damaschin, care a suferit mult pentru Sfintele Icoane, scrie despre ele: "În orice lucru este bine de cunoscut ce este în el adevărat sau mincinos şi care este scopul lui, bun sau rău". Tot aşa, cînd este vorba despre Sfintele Icoane trebuie de cercetat dacă ele sunt adevărate şi pentru care scop sunt făcute. Dacă ele sunt adevărate şi slujesc spre slava lui Dumnezeu şi a Sfinţilor Lui, spre a îndemna la fapte bune, spre îndreptarea fără de prihană şi spre mîntuirea sufletelor, apoi noi trebuie să le primim şi să le cinstim, însă nu în alt fel, decît ca pe închipuiri, ca pilde, ca exemple, ca pe nişte cărţi pentru oameni, ca pe monumente (Ibidem, p. 537).

Fiindcă nu toţi ştiu a citi şi nu pot să se îndeletnicească cu citirea, Părinţii au judecat ca toate faptele lui Hristos vrednice de mărire să le închipuiască pe icoane care ar sluji la scurte amintiri. De multe ori se întîmplă că noi nu gîndim la patimile Mîntuitorului, dar îndată ce vedem icoana răstignirii lui Hristos ne aducem aminte de mîntuitoarele Lui patimi, cădem şi ne închinăm, nu materialului, ci Celui ce este închipuit, asemenea cum ne închinăm, nu materialului din care este făcută Evanghelia sau Crucea, ci la aceea ce se închipuieşte prin ele, adică la puterea Duhului Sfînt ce izvorăşte din ele.

Noi nu ne închinăm materialului din care sunt făcute icoanele. Dacă înaintea noastră se află icoana Domnului, noi ne rugăm, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajută-ne şi ne mîntuieşte!" Iar dacă suntem înaintea icoanei Maicii Domnului: "Fii apărătoarea noastră înaintea Fiului Tău, adevăratul nostru Dumnezeu spre mîntuirea sufletelor noastre!" Iar dacă este icoana mucenicului, de pildă Ştefan, noi zicem: "Sfinte Mare Mucenic Ştefane, care ţi-ai vărsat sîngele pentru Hristos şi ai îndrăznit către Dumnezeu, ca întîiul mucenic, fii apărătorul nostru!" Aşa ne adresăm şi către oricare alt sfînt. Iată încotro trimitem noi rugăciunile noastre prin ajutorul Sfintelor Icoane.

Cînd împăratul iconomah, aidoma sectanţilor noştri, afirma pe nedrept că la cele şase Sinoade Ecumenice n-ar fi fost icoane şi că despre dînsele nu s-a vorbit, atunci papa Grigorie îi scria; "Împărate, vezi că nimic nu s-a spus nici de pîine, nici de apă, nici nu s-a spus că se cuvine a mînca sau bea. Însă tu ştii, după tradiţie, că acest lucru este necesar pentru întemeierea vieţii. Aşa şi despre icoane era cunoscut din Tradiţie. Înşişi arhiereii aduceau icoane la Sinod şi nici un om iubitor de Hristos nu porneşte la drum şi nu-şi face călătoria fără de icoane. Aşa fac oamenii lucrători de fapte bune şi plăcuţii lui Dumnezeu".

Leonte de Neapole, combătînd pe iudeii care învinuiau pe creştini pentru cinstirea icoanelor le răspunde: "Ne închinăm feţelor de pe icoane şi închipuirilor sfinţilor, nu ca lui Dumnezeu. Pentru că dacă ne-am închina lemnului icoanei ca lui Dumnezeu atunci ne-am închina la orice lemn. Şi de s-ar fi şters faţa de pe vreo icoană noi am da-o pe foc, cum facem aceasta de multe ori. Noi creştinii, sărutînd cu buzele trupeşti chipul lui Hristos, al apostolului sau al mucenicului, cu sufletul şi cu gîndul nostru sărutăm pe Hristos şi pe sfinţii Lui".

Sfîntul Grigorie de Nyssa vorbeşte despre închipuirea aducerii lui Isaac ca jertfă de către Avraam, icoana spre care cînd căuta, vărsa din ochii lui lacrimi de umilinţă. El mai vorbeşte şi despre icoana Sfîntului şi Marelui Mucenic Teodor Tiron şi despre icoana lui Hristos. Iar Sfîntul Ambrozie de Milan, vorbind despre vedeniile care le-a avut înaintea descoperirii moaştelor Sfinţilor Mucenici Ghervasie şi Protasie, mărturisea că i s-a arătat lui Apostolul Pavel, aşa cum este închipuit pe icoană (Scrisoarea 35). Sfîntul Atanasie cel Mare scrie, despre cinstirea Sfintelor Icoane: "Noi credincioşii ne închinăm la icoane, nu ca la Dumnezeu cum fac elinii. Nu! Ci noi arătăm buna închinare şi iubire către acea faţă care este închipuită pe icoane. Pentru aceasta noi, de multe ori cînd chipul de pe dînsa se şterge, o ardem ca pe un lucru fără de folos".

După cum Iacob, înainte de sfîrşitul său, s-a închinat deasupra toiagului lui Iosif şi prin aceasta a cinstit, nu toiagul, ci pe cel ce îl ţinea, aşa şi noi credincioşii ne închinăm şi sărutăm icoanele, nu pentru altceva, decît că le sărutăm ca pe copiii şi pe părinţii noştri, ca să le arătăm prin aceasta dragostea noastră sufletească; după cum şi iudeii se închinau Tablelor Legii şi celor doi heruvimi turnaţi din aur, cinstind prin închinare nu piatra şi aurul, ci pe Însuşi Dumnezeu care a poruncit să li se facă acestea.

Mărturii despre Sfintele Icoane se află încă mai din vechime. Aşa Sfîntul Metodie de Patara, care a trăit prin veacul al III-lea, scrie: "Închipuirea îngerilor lui Dumnezeu, care se face din aur, ale începătoriilor şi ale stăpîniilor, noi le facem întru cinstirea şi slava lui Dumnezeu". Despre icoane scriu şi Clement al Alexandriei şi Tertulian, care au trăit în secolele II-III.

Sfînta Tradiţie vorbeşte şi despre chipul cel nefăcut de mînă dăruit de Mîntuitorul lui Avgar, regele Edesei. Despre acest chip nefăcut de mînă omenească scrie istoricul bisericesc Eusebiu, care a trăit prin secolul III-IV.

În sfîrşit, însuşi pămîntul vorbeşte împotriva sectarilor luptători contra icoanelor, căci şi acum se descoperă icoane, cruci şi simboluri creştine la săpăturile ce se fac în catacombele din Roma, adică în peşterile unde primii creştini se ascundeau din cauza persecuţiilor păgîne şi săvîrşeau acolo slujbe dumnezeieşti şi înmormîntări ale sfinţilor mucenici. Am vizitat catacombele Romei în toamna anului 1977 şi am văzut acolo cele mai vechi icoane ale Mîntuitorului şi imagini ale Sfintei Cruci. Din icoanele cele mai vechi aflate de învăţaţii arheologi în catacombele Romei subterane, mai importante sunt: Icoana Mîntuitorului din catacomba Sfîntului Calist şi Cina cea de taină de la sfîrşitul secolului al II-lea, Închinarea Magilor, Minunea prefacerii apei în vin, Vindecarea orbului din naştere şi altele, aflate tot în catacomba Sfîntului Calist. În catacombele Domitillei şi Priscilei s-au aflat icoanele Sfintei Familii, a Bunei-Vestiri, a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, a Patriarhilor şi Proorocilor din Vechiul Testament şi a unor Mucenici din Noul Testament, ce se atribuie tot sfîrşitului veacului al II-lea şi începutul celui de al III-lea. Dar cea mai veche icoană pe care învăţaţii arheologi o atribuie veacului I al creştinismului este chipul Maicii Domnului care ţine în braţe pe Pruncul Cel mai înainte de veci, cu o stea deasupra icoanei.

Toate aceste reprezentări, care s-au aflat în catacombele şi în săpăturile bisericilor vechi de sub pămînt, cu o evidenţă indiscutabilă, ne impun să primim şi să credem că au fost cinstite Sfintele Icoane din cele mai vechi timpuri ale creştinismului. Astfel, în apărarea Sfintelor Icoane ne vorbeşte Sfînta Scriptură, Sfînta Tradiţie şi însuşi pămîntul care ne-a păstrat din primele veacuri ale creştinismului multe din ele. În apărarea lor ne vorbesc şi mintea şi inima noastră.

Iubiţi credincioşi,

Pînă aici am adus atîtea mărturii din Sfînta Scriptură, din Sfînta Tradiţie, de la Sfinţii Părinţi şi din Istoria Bisericii Creştine despre cinstirea Sfintelor Icoane. Acum vom arăta ce este icoana şi ce este idolul. Vă rog să ţineţi minte că "icoana este închipuirea adevăratului Dumnezeu, care într-adevăr există. Iar idolul, sau chipul cioplit este închipuirea dumnezeilor mincinoşi şi născociţi de mintea oamenilor care într-adevăr nu există". De aceea se şi spune că idolul nimic nu este în lume (I Corinteni 8, 4). Deosebirea între idoli şi icoană este ca deosebirea între zi şi noapte, între lumină şi întuneric. Ce însoţire, zice marele Apostol Pavel, este între Biserica lui Dumnezeu şi idoli? (II Corinteni 6, 15-16).

Prin ce se arată cinstirea Sfintelor Icoane? Cinstirea Sfintelor Icoane, după cum învaţă Sfîntul şi Marele Sinod al 7-lea Ecumenic, se arată prin aceea că noi nu considerăm icoana ca Dumnezeu, ci numai ca reprezentare (fotografie, portret) şi, cinstind icoana, nu ne închinăm lemnelor sau vopselelor, ci Celui care este închipuit pe icoană, adică lui Dumnezeu, sfinţilor îngeri, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi sfinţilor care sunt prieteni ai lui Dumnezeu. Oare noi nu cinstim cu deosebită atenţie chipul patriarhului nostru? Şi văzînd portretul lui nu ne aflăm ca şi cum l-am vedea pe el? Dar dacă vedem în icoană chipul lui Dumnezeu, nu trebuie să-L cinstim?

Dar prin ce se manifestă închinarea la idoli? Închinarea la idoli se manifestă prin aceea că oamenii considerau chipurile cioplite drept dumnezei. Auzi ce zice dumnezeiasca Scriptură: S-au abătut curînd din calea care am poruncit lor şi au făcut viţel şi s-au închinat lui şi au jertfit lui şi au zis: Iată, Israele, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului (Ieşire 32, 8; III Regi 12, 28-30). Astfel, trebuie să înţelegem că deosebirea între cinstirea Sfintelor Icoane şi închinarea la idoli este ca între lumină şi întuneric şi după cum omul orb nu deosebeşte lumina de întuneric şi pentru dînsul totul este întuneric, aşa şi omul neînţelept şi rătăcit, nu deosebeşte icoanele de idoli, pentru dînsul orice închipuire este idol, măcar de ar fi acel portret chipul tatălui său.

Însuşi cuvîntul lui Dumnezeu ne porunceşte să deosebim cele sfinte şi cele curate de cele nesfinte şi necurate (Levitic 10, 9-10).

Dar care este folosul duhovnicesc al cinstirii Sfintelor Icoane şi pentru ce ne trebuie Sfintele Icoane? Sfintele Icoane ne trebuie mai întîi în întărirea credinţei, a evlaviei şi trezirea conştiinţei noastre. Al doilea, pentru amintirea faptelor măreţe ale lui Dumnezeu (Deuteronom 6, 7-9) şi ale sfinţilor Lui, ca noi, căutînd la chipurile lor, să ne îndemnăm a urma viaţa lor (Evrei 13, 7). Icoanele ne ajută pentru exprimarea dragostei noastre către Dumnezeu. Dacă noi din dragoste purtăm la noi portretele rudelor şi ale oamenilor care ne sunt aproape, cu cît mai mult suntem datori să purtăm cu evlavie la noi icoanele Mîntuitorului, ale Maicii Domnului, ale sfinţilor lui Dumnezeu.

Apoi, Sfintele Icoane pentru oamenii fără ştiinţă de carte şi pentru copii, sunt ca şi Biblia. Ceea ce în Biblie este tipărit cu litere, aceea pe icoane este zugrăvit cu vopsele. De pildă, despre patimile Mîntuitorului nostru Iisus Hristos nu va putea citi în Biblie cel ce nu ştie carte, însă, privind la icoanele suferinţelor lui Hristos, el va înţelege cu mintea ce este pictat pe icoane şi va simţi mai multă evlavie în inima sa. Biserica lui Hristos cîntă aşa: "Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta oştile îngereşti..." Şi în alt loc zice despre Maica Domnului: "Iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvîntul întrupat, pe Care mărindu-L cu oştirile cereşti, pe tine te fericim".

Iubiţi credincioşi,

Pe Dumnezeu nu-L pot vedea oamenii după fiinţă, ca pe un duh. Dar îl pot vedea în chipuri, în imagini, în vederi cunoscute. Pe Dumnezeu L-au văzut oamenii, însă numai indirect sau prin simboluri. Aşa, de pildă, Dumnezeu S-a arătat lui Avraam în chipul celor trei tineri călători (Facere 18, 1-6). L-a văzut pe Dumnezeu şi patriarhul Iacob şi a chemat numele locului aceluia "Vederea lui Dumnezeu" (Facere 32, 30). L-a văzut pe Dumnezeu şi Moise "şi a grăit Dumnezeu către Moise faţă către faţă, ca şi cum ar fi grăit cineva cu prietenul său" (Ieşire 30, 11). Şi a zis Domnul: Auziţi cuvintele Mele: De va fi între voi vreun prooroc al Domnului, în vedenii Mă voi arăta lui şi în somn voi grăi lui. Nu este aşa credincios în toată casa lui Israel ca robul Meu Moise. Gură către gură grăiesc cu el aievea şi nu prin pilde şi el faţa Domnului vede (Numerii 12, 6-8). L-a văzut pe Dumnezeu şi (Isaia 6, 1-5). Daniil, proorocul a văzut pe Dumnezeu Tatăl şi Fiul. A văzut pe Dumnezeu şi Miheia (III Regi 22, 19). Apoi pe Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos L-au văzut ucenicii, atît în umilinţă, cît şi în slavă, cît a trăit cu dînşii pe pămînt (Ioan 1, 14; 6, 36).

Apostolul Ioan, vorbind despre Iisus Hristos, aşa începe epistola I-a: Ce era din început, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mîinile noastre au pipăit despre Cuvîntul Vieţii, aceea vă vestim şi Viaţa s-a arătat şi o am văzut şi mărturisim şi vă vestim viaţa cea veşnică, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă (I Ioan 1, 1-3). Iar Sfînta Evanghelie zice: Şi Cuvîntul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a unuia Născut din Tatăl (Ioan 1, 14).

Pe Iisus Hristos L-a văzut Apostolul Pavel şi după înălţarea la ceruri. L-a văzut pe Hristos cînd Il prigonea (I Corinteni 15, 8; Fapte 9, 3-4). L-a văzut şi primul mucenic Ştefan, cînd era ucis cu pietre şi a zis: Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stînd de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7, 56). Pe Duhul Sfînt L-au văzut poporul şi Apostolii, la botezul Domnului în chip de porumbel şezînd peste Dînsul Şi glas din cer s-a auzit: Tu eşti Fiul Meu cel iubit întru care bine am voit (Luca 3, 22). Duhul Sfînt a fost văzut şi în chipul limbilor de foc, la pogorîrea Lui din cer (Fapte 2, 1-4). Încă în multe chipuri S-a arătat Dumnezeu şi Sfinţii Lui, precum în descoperirea Sfîntului Evanghelist Ioan (Apocalipsa 4, 2-3; 5, 6-8).

Astfel, oamenii L-au văzut pe Dumnezeu şi pot să-L închipuiască pentru întărirea şi învăţătura lor în credinţă. Deci nici un motiv nu pot avea sectanţii, care zic că nimenea nu are voie să închipuiască pe Dumnezeu pe Sfintele Icoane.

Iubiţi credincioşi,

Astăzi este prima Duminică din Postul Mare, numită "Duminica Ortodoxiei" sau "a Sfintelor Icoane". Tocmai de aceea am vorbit pe larg despre cinstirea sau venerarea Sfintelor Icoane, întrucît în vremea nostră s-au ridicat în lume multe secte creştine care hulesc icoanele, crucea, biserica, preoţii şi învăţătura apostolică ortodoxă, înşelînd pe mulţi fii ai Bisericii noastre, spre veşnica lor osîndă. Noi vă sfătuim şi vă reamintim învăţătura dogmatică a Bisericii. Închinaţi-vă cu credinţă şi evlavie Sfintelor Icoane şi purtaţi-le în casă, şi oriunde călătoriţi, ca să vă fie de ajutor în izbăvirea de primejdii, ştiind că cinstea dată icoanelor se ridică la sfinţii pictaţi pe ele. Faceţi rugăciuni şi acatiste în faţa icoanelor, mergeţi în pelerinaj la icoanele făcătoare de minuni din ţară şi la moaştele sfinţilor noştri, că veţi primi uşurare şi mare ajutor în necazurile vieţii. De asemenea, cinstiţi Sfînta Cruce, pavăza credinţei, şi o purtaţi cu credinţă, că prin ea izgonim pe diavoli şi liniştim pe sectanţii hulitori de Dumnezeu.

A trecut prima săptămînă din Sfîntul Post, numită şi "Săptămîna Mare". Ne bucurăm că bisericile iarăşi s-au umplut de credincioşi, că aţi postit cu toţii şi că alergaţi cu credinţă şi evlavie la Dumnezeu Mîntuitorul şi nădejdea noastră.

Vă îndemn, fraţii mei, să continuaţi a posti Sfîntul Post şi să vă rugaţi, să citiţi cît mai mult şi să faceţi după putere milostenie şi veţi vedea cîtă bucurie şi pace veţi primi în suflet. Dar, mai ales, vă îndemn să vă spovediţi de două ori la duhovnici şi în aceste zile, şi la sfîrşitul Postului Mare, iar care aveţi dezlegare, să primiţi şi Sfînta Împărtăşanie.

Creştinii evlavioşi, mamele, copiii, bătrînii şi bolnavii sunt datori să se spovedească şi să se împărtăşească de două ori în acest mare post. Siliţi-vă la Hristos. El vă cheamă, vă aşteaptă şi vi se dăruieşte în dar tuturor celor ce păzesc poruncile Lui. Nu treceţi cu vederea dragostea şi harul lui Hristos.

Să-L rugăm pe Fiul lui Dumnezeu să întărească dreapta credinţă şi evlavia ortodoxă, ca să biruim cu puterea Lui şi pe diavoli şi pe sectanţii hulitori, şi pe necredincioşi, şi să trăim veşnic în bucuria şi iubirea lui Dumnezeu. Amin.

vineri, 17 decembrie 2010

Acatistul Sfantului Modest Modest - Sfant Mucenic si Ierarh !




(18 decembrie)

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie Imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostrisi ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

Pe ierarhul si Mucenicul lui Hristos, pe marele Modest veniti credinciosi la preacinstita lui pomenire, sa-l laudam cu dumnezeiesti cantari, ca fiind plin dedragoste de Dumnezeu si de toata faptura lui, s-a facut plin de darul tamaduiri a toata boala dobitoacelor celor necuvantatoare. Prin aceasta fiind noua oamenilor mare ajutor in scarbe si nevoile noastre, al celor ce-l rugam cu credinta si cu smerita multumire in cantam: Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

Icosul 1:

Din parinti bine credinciosi fiind nascut daruit lor de Dumnezeu la batranete prin rugaciune, ca pe Samuil cel de demult, Anei, lucru minunat care ne indemna pe noi credinciosii a lauda pe Dumnezeul minunilor, iar catre tine, Sfinte Modeste, a zice unele ca acestea:

Bucura-te, rod castigat prin rugaciune;
Bucura-te, odrasla luminoasa a familiei crestine;
Bucura-te, rod daruit de Dumnezeu;
Bucura-te, nastere de bucurie tatalui tau;
Bucura-te, veselia maicii tale Teodula;
Bucura-te, cel ales de Dumnezeu a fi pastor oilor Sale;
Bucura-te, fiu de parinti care cu mucenicii s-au numarat;
Bucura-te, odraslire crestina in cetatea Sevastiei;
Bucura-te, a bunilor tai parinti bucurie;
Bucura-te, cel Sfinti mai inainte de nastere;
Bucura-te, ca te-ai facut locas Duhului Sfant;
Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

Condacul 2:

Numai cateva luni aveai, cand tatal tau, Eusebie, a fost parat, ca este crestin, lui Maximiam imparatul roman si pagan de atunci, care a poruncit indata sa fie legat si aruncat in temnita. Si asa parintele tau a inceput la batranete a patimi pentru Hristos, caruia ii cantam: Aliluia!

Icosul 2:

Umplandu-se de ravna iubitoare de Hristos, si mama ta, Teodula, n-a vrut sa ramana despartita de nevointa tatalui tau. De aceea te-a luat in brate si a mers la dansul in inchisoare, unde a fost oprita si ea. Si acolo impreuna rugandu-se si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, iar tu, Sfinte Modeste, ai fost gasit de paznicii inchisorii, viu, langa trupurile reci ale parintilor mucenici, gangurind, prunc nevinovat, orfan si lipsit de ajutorul parintesc de la 5 luni. Gandind la o priveliste trista ca aceasta, nu ne pricepem ce vom zice decat unele ca acestea:

Bucura-te, nastere a celor cu rod insutit;
Bucura-te, fiu de neam blagoslovit;
Bucura-te, cel plin de dorul Duhului;
Bucura-te, cel pastrat viu ca sa slujesti Domnului;
Bucura-te, ca din fasa ai urmat lui Hristos;
Bucura-te, ca de mic crucea Lui ai luat;
Bucura-te, cel ales a fi placut Domnului;
Bucura-te, ca o data cu viata ai inceput a patimi pentru Domnul;
Bucura-te, ca fiind despartit, prin moarte, de parintii tai, Domnul te-a luat;
Bucura-te, ca ai ramas in grija Celui ce te-a dat;
Bucura-te, ca pentru numele lui Hristos, n-ai avut cand striga numele parintilor tai;
Bucura-te, ca pentru Hristos n-ai avut vreme de a-i cunoaste pe ei;
Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

Condacul 3:

Auzind imparatul de moartea parintilor tai, a poruncit pazitorilor inchisorii sa te aduca la el si, vazandu-te prunc frumos, te-a dat spre crestere unui sfetnic imparatesc, cu gandul sa te faca slujitor zeului cel mincinos la care se inchina el; insa tu ajungand la varsta de 12 ani si afland ca parintii tai au murit in inchisoare, pentru ca erau crestini, ai voit sa stii ce este crestinatatea si ai aflat taina aceasta tot de la un crestin. Asa ai urat paganatatea si ai iubit crestinatatea cantand Dumnezeului cel Adevarat: Aliluia!

Icosul 3:

     Afland cat de mare si mai presus de toate este credinta crestina, ai inceput a te gandi cum sa iesi dintre pagani si afland prilej bun, ai fugit la mormantul parintilor tai, rugandu-te lor cu lacrimi, sa te scoata cu rugaciunile lor, cele catre Dumnezeu, din adunarea necredinciosilor invrednicindu-te luminarii cu Sfantul Botez. Fericim buna intelegere si ravna ta cea din tanara varsta si laudam pe Dumnezeu, Cel ce ti le-a daruit, iar tie iti graim unele ca acestea:

Bucura-te, inteleptitule de Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai cunoscut pe facatorul tau;
Bucura-te, ca ai crescut ca un trandafir intre spini;
Bucura-te, ca de inchinarea la idoli ai fugit;
Bucura-te, ca inchinarea cea adevarata ai iubit;
Bucura-te, ca la parintii tai mucenici, cu rugaciune ai alergat;
Bucura-te, ca ei de inchinaciunea idoleasca te-au scapat;
Bucura-te, ca te-ai facut vas curat, plin de darul Duhului;
Bucura-te, bun alergator pe urmele Domnului;
Bucura-te, cel ce ai ales calea cea mai buna;
Bucura-te, inteleptule, iubitor de lumina;
Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

Condacul 4:

Cand ai iesit din curtea imparateasca nu te-ai intors inapoi, caci din purtarea de grija a lui Dumnezeu, te-ai intalnit cu un crestin argintar, care afland dorinta ta, te-a adus si te-a dat Arhiereului crestinesc din Atena, ca sa te invete credinta crestina si sa te lumineze cu Sfantul Botez pe care si primindu-l, cu mare bucurie ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:

Cand ai primit Sfantul Botez, Modeste, un stalp de foc din cer s-a vazut peste capul tau, umplandu-te de darul facerii de minuni; caci indata numai cu atingerea mainii, ai vindecat pe fratele argintarului, de o boala foarte cumplita, asemenea si pe un om indracit. Pentru aceasta ne minunam de vrednicia ta, primitorule de daruri mari de la Dumnezeu si graim catre tine asa:

Bucura-te, luminatule cu Sfantul Botez;
Bucura-te, ca Sfantul Duh te-a luminat cu a Sa umbrire;
Bucura-te, ca ai primit darul Duhului Sfant;
Bucura-te, ca indata ai inceput a vindeca boli si neputinte;
Bucura-te, frumosule la suflet si luminat;
Bucura-te, vas curat si prealuminat;
Bucura-te, ca indata ai inceput a da darul pe care de la Dumnezeu l-ai primit;
Bucura-te, ca Dumnezeu s-a preamarit prin tine;
Bucura-te, ca ai vindecat pe cel chinuit de boala grea;
Bucura-te, ca ai izgonit duhul cel rau din cel indracit;
Bucura-te, cel plin de dar dumnezeiesc;
Bucura-te, grabnic ajutator al celor ce patimesc;
Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

Condacul 5:

Pentru credinciosia ta, argintarul acela, te-a facut mostenitor averii sale, la fel cu fii sai, prin testament; insa aceia s-au umplut de zavistie si te-au vandut ca pe un rob, unui necredincios de la care, timp de sapte ani, multe necazuri ai patimit. Insa tu, prin rabdare si rugaciune neincetata catre Dumnezeu, l-ai adus la credinta scapandu-l de foametea cea sufleteasca, ca si oarecand Iosif pe fratii sai de foametea cea trupeasca, caci s-a botezat, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5:

Prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, prin neincetata rugaciune, ai adus la mantuire sufletul necredinciosului, caci darul Duhului sfant era cu tine. Roaga-te, Sfinte Modeste, si pentru noi, cei ce suntem necajiti de ispitele si de vrajmasia duhurilor rautatii; fa rugaciune cu dinadinsul pentru usurarea noastra din nevoi, ca sa strigam din adancul inimii catre tine:

Bucura-te, invatator de tainele credintei;
Bucura-te, luminarea celor din adancul necunostintei;
Bucura-te, indreptare celor rataciti;
Bucura-te, lauda celor prin tine mantuiti;
Bucura-te, locasul luminii celei Dumnezeiesti;
Bucura-te, indrumator in cele duhovnicesti;
Bucura-te, grabnic ajutator al celor asupriti;
Bucura-te, risipitor intristarii de la cei ce te cheama in ajutorul lor;
Bucura-te, si a noastra nadejde de scapare;
Bucura-te, cel in durerile noastre alinare;
Bucura-te, implinitorul dorintelor celor bune a fiecarui om, care la tine alearga;
Bucura-te, scapare din nevoi a celor ce cu credinta se roaga;
Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

Condacul 6:

Dupa trecerea din viata aceasta a stapanului tau, devenit, prin truda si darul lui Dumnezeu, fiu duhovnicesc, ai mers la Ierusalim ca sa te inchini Sfintelor locuri si apoi te-ai retras in Muntele Sinaiului, unde ai facut multe minuni, mai ales tamaduind dobitoacele; ca ai primit de la Dumnezeu mai mult acest dar, pentru ca in tinerete pastor de dobitoace fiind, catre ele milostiv te-ai aratat intelegand durerile lor. Deci, petrecand in preajma necuvantatoarelor fapturi ale Ziditorului a toate, te minunai de lucrurile Lui, cantand: Aliluia!

Icosul 6:

Urmand Domnului in bunatate, ai dorit a veni in ajutor oamenilor; de aceea ai cerut de la Dumnezeu darul vindecarii de boli la animalele de care ei se folosesc in viata cea de toate zilele, mai ales a acelora care cu credinta te cheama in ajutor. Deci, ajuta-ne si noua, Sfinte Modeste, dand sanatate vitelor noastre, caci nu vom tacea vestind tuturor minunile tale si catre tine vom grai asa:

Bucura-te, a lui Dumnezeu placut;
Bucura-te, a lui Hristos iubitule;
Bucura-te, ca poti ajuta celor ce te cheama pe tine;
Bucura-te, mangaiere celor ce te cinstesc pe tine;
Bucura-te, cel ce incetezi bolile cu rugaciunile tale;
Bucura-te, cel ce potolesti febra cea de trupuri stricatoare;
Bucura-te, ca prin tine dobandim ajutorintele cerute;
Bucura-te, ca ne poti cere noua de la Dumnezeu si bunatatile cele nevazute;
Bucura-te, cel plin de milostivire si de bunatate;
Bucura-te, ca pentru tine ne da Dumnezeu noua si vitelor noastre sanatate;
Bucura-te, cel daruit de Dumnezeu cu dar de a izgoni mahnirea din popor;
Bucura-te, mare rugator pentru noi catre Dumnezeu;
Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

Condacul 7:
Nu ai stat mult in linistea muntelui, Sfinte, caci trecand din viata aceasta in cea vesnica Patriarhul Ierusalimului, Platon, ai fost ales tu - cu minune - in scaunul vaduvit; pentru ca inaintea ta s-au deschis usile bisericii cand te-ai rugat, iar credinciosii au dat slava lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul 7:

Povatuiti fiind de Dumnezeiescul dar, ai mers in biserica, in timpul cand cetatenii Ierusalimului isi cautau pastor duhovnicesc. Si cand au vazut ca tu, Sfinte, ai deschis usile bisericii cu rugaciunea, indata te-au ales pastor al lor, ca pe un vrednic deslujire arhiereasca, si bucurandu-se de buna aflare, cu un glas lauda pe Dumnezeu, iar catre tine, Sfinte, graiau unele ca acestea:

Bucura-te, cel daruit noua de Dumnezeu;
Bucura-te, bunul nostru pastor si arhiereu;
Bucura-te, cel trimis de sus sa ne pastoresti;
Bucura-te, bucuria fiilor tai duhovnicesti;
Bucura-te, lauda si cinstea ierarhilor;
Bucura-te, luminarea crestinilor;
Bucura-te, sfesnic in biserica luminos;
Bucura-te, aducerea celor rataciti la Hristos;
Bucura-te, talcuire dreapta a scripturilor Sfinte;
Bucura-te, buna pazire a dogmelor celor drepte;
Bucura-te, luminat ierarh al Sionului;
Bucura-te, mare placut al Domnului;
Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

Condacul 8:

Locuitorii Ierusalimului cei binecredinciosi, vazand minunile ce le faceai si ajutorul cel grabnic ce dobandeau prin mijlocirea ta, se minunau si laudau pe Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul 8:
Intre cetatenii Ierusalimului erau si necredinciosi care cereau dovezi, voind a sti cu a cui putere faci minuni, si unii indrazneau a zice ca nu cu puterea lui Dumnezeu le faci; iar tu, Sfinte, le-ai implinit dorinta caci in fata lor si a mult popor - chemand numele Domnului - ai omorat un balaur mare. Atunci ei au crezut ca esti mare placut al lui Dumnezeu si cu puterile Lui faci minunile si impreuna cu cei credinciosi te laudau zicand:

Bucura-te, intarirea in credinta a celor rataciti;
Bucura-te, bucuria si lauda celor mantuiti;
Bucura-te, stalp al dreptei credinte bine intarit si neclintit;
Bucura-te, ca prin mari minuni dreapta credinta ai intarit;
Bucura-te, ca ai fost aratat oamenilor de catre Duhul Sfant;
Bucura-te, ca de Duhul Sfant ai fost ales si Sfintit;
Bucura-te, cel uns cu undelemn al bucuriei;
Bucura-te, cel primitor de darul tamaduirii;
Bucura-te, ca prin credinta tare si fapte minunate te-ai facut lumii aratat;
Bucura-te, ca Dumnezeu ti-a dat dar de tamaduiri si te-a inaltat;
Bucura-te, bucuria celor ce te au parinte;
Bucura-te, rugator fierbinte si pentru noi catre Dumnezeu;
Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

Condacul 9:

Ajungand vestea minunilor tale, pe care le faceai, tamaduind dobitoacele si mai ales omorarea balaurului, pana la imparatul, acela mai intai s-a mirat, dar mai pe urma socotind caci prin farmece faci acestea, pentru ca era necredincios, a trimis sa te aduca inaintea lui la intrebare. Si inca pe drum mergand, in fata ostasilor ai tamaduit boii unui preot, care pentru tine a preamarit pe Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul 9:
Imparatul cel necredincios pentru ca nu se pricepea cu ce putere faci mereu intrebandu-te, zicea ca inseli oamenii; insa credinciosii stiind ca le faci cu puterea lui Hristos, iti ziceau in taina unele ca acestea:

Bucura-te, ca ai inceput a-ti aduce sufletul ca pe o mireasa lui Iisus;
Bucura-te, ca prin aceasta ne intaresti si pe noi, in credinta cea in Hristos;
Bucura-te, cel plin de dragoste dumnezeiasca;
Bucura-te, cel ce mergi sa inmultesti cetele mucenicilor;
Bucura-te, cel ce bucuri in calea ta cetele ingerilor;
Bucura-te, cel ce ne intaresti pe noi credinciosii care laudam nevointele tale;
Bucura-te, mustrarea necrdinciosilor care nu pricep faptele si cugetele tale;
Bucura-te, ca pe tiranul imparat il rusinezi cu vorba ta;
Bucura-te, ca noi credinciosii ne bucuram de indrazneala ta;
Bucura-te, ca ai fost chemat sa marturisesti adevarul inaintea oamenilor;
Bucura-te, ca prin aceasta marturie esti mare in Imparatia Cerurilor;
Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

Condacul 10:
Stand inaintea necredinciosului imparat si raspunzandu-i, l-ai mustrat pentru orbirea lui sufleteasca in care se afla; iar el, maniindu-se, a poruncit ostasilor sa te lege de niste asine salbatice, care fugind, sa te tarasca si sa te omoare; insa tu, Sfinte, numai atingandu-te de ele, te-ai dezlegat si ai cantat cu mare glas lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10:

A doua oara legandu-te slujitorii de asine, le sileau sa mearga; si intalnind un om ai inceput a te ruga sa-i dai inmultirea vitelor sale. Deci milostivindu-te spre el, Sfinte, ai oprit asinele si ai binecuvantat turma lui sa aiba rod indoit, iar el castigandu-si cele cerute, s-a dus bucurandu-se. Si cei ce au vazut cele facute de tine, iti graiau:

Bucura-te, mangaierea noastra si ajutorul nostru;
Bucura-te, visteria facerii de bine;
Bucura-te, comoara plina de milostivire;
Bucura-te, ca si in munci fiind, de altii te ingrijesti;
Bucura-te, ca poti cu rugaciunea, turmele lor sa inmultesti;
Bucura-te, ca acum toti te stiu ca grabnic ajutator;
Bucura-te, a celor ce se ostenesc intaritor;
Bucura-te, mangaietorul saracilor;
Bucura-te, bun chivernisitor al vaduvelor;
Bucura-te, daruitor de bucurii orfanilor;
Bucura-te, inzestratorul fecioarelor;
Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

Condacul 11:

Vazand imparatul muncitor, ca nimic n-a sporit asupra ta, cu asinele, pentru ca ele fiind dezlegate de tine, cu puterea lui Dumnezeu, s-au intors de unde au plecat, a poruncit sa fii muncit cu alte munci cumplite, de catre slujitori, care ti-au batut piroane si te-au silit sa mergi pe tepusi de fier puse pe pamant, te-au batut cu pietre, apoi te-au pus intr-un vas de arama cu plumb fierbinte; insa tu, sfinte, cu ajutorul lui Dumnezeu, din toate acestea ai iesit nevatamat, cantand: Aliluia!

Icosul 11:
Neputand tiranul sa te biruiasca, nici cu muncile acelea, a poruncit sa ti se taie capul; iar tu, Sfinte, auzind de acea hotarare, te-ai bucurat mult si cu veselie mare ai mers la locul randuit de taiere, unde iarasi te-ai rugat Domnului, ca sa-ti daruiasca darul cel dat mai inainte, al tamaduirii dobitoacelor, tuturor acelora care vor cinsti mucenicia ta cea pentru Hristos; iar noi dupa puterea priceperii noastre, ne straduim a-ti aduce laude ca acestea:

Bucura-te, Sfintite Modeste, mare facator de minuni;
Bucura-te, ca totdeauna sunt primite de Domnul Sfintele tale rugaciuni;
Bucura-te, cel ce ai fost chemat, de la turmele dobitoacelor, la pastorirea oilor celor cuvantatoare din Ierusalim;
Bucura-te, ca esti parinte al nostru, care cu credinta cinstim pomenirea ta;
Bucura-te, ca atat de mult ai iubit oamenii, ca ai cerut de la Dumnezeu dar, ca sa-i poti ajuta in nevoi;
Bucura-te, ca avand dragoste de frati, ai iubit pe Hristos, Care S-a jertfit pentru noi;
Bucura-te, ca pentru Hristos, piroane ascutite in picioarele tale ai suferit;
Bucura-te, ca pentru Hristos, ti s-a turnat pe trup smoala si plumb topit;
Bucura-te, ca si alte munci pentru Dansul ai rabdat;
Bucura-te, ca darul lui Hristos, din toate acelea te-a scos nevatamat;
Bucura-te, ca pentru Hristos, la urma de toate capul ti s-a taiat;
Bucura-te, ca asa cu cununa muceniceasca te-ai incununat;
Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

Condacul 12:

Am auzit, Sfinte, in ce fel ti-ai petrecut viata pe pamant, de minunile si de ajutorul cel dat credinciosilor; ba unii din noi am si primit ajutorul tau de multe ori, cand te-am chemat. De aceea, acum cu credinta si cu smerenie te rugam sa fim izbaviti de orice necaz, primejdie, sau boala ce ar veni asupra dobitoacelor noastre, pentru pacatele noastre, sau din rautatea diavolului, ca fiind paziti de orice rau, cu rugaciunile tale, sa preamarim pe Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul 12:

Minunandu-ne de minunile multe pe care le-ai facut si pe care si acum le faci cu cei care te roaga cu credinta, preamarim pe Dumnezeu cel ce ti-a dat asemenea dar, Sfintite Modeste; ajuta-ne noua acum, ca sa-ti strigam tie:

Bucura-te, parintele nostru, al celor ce cu credinta alergam la tine;
Bucura-te, cel ce ne umpli pe noi de facerile tale de bine;
Bucura-te, cel ce ai luat dar si in dar ne dai noua, cu milostivire;
Bucura-te, ca tu ai castigat multa indrazneala catre Dumnezeu;
Bucura-te, ca Dumnezeu iti asculta rugaciunea ce o faci pentru noi;
Bucura-te, ca pentru solirea ta, indata ne scoate din nevoi;
Bucura-te, ca toti alergam la folosinta ta, ca la un liman de liniste;
Bucura-te, ca tu ne poti scapa dobitoacele noastre de boli si de a vrajmasului ispite;
Bucura-te, ca numai cat te numim si dobandim izbavire de tot raul;
Bucura-te, ca numele tau este infricosator duhurilor celor rele;
Bucura-te, grabnic izbavitor din primejdii, celor ce cu credinta ti se roaga;
Bucura-te, cel ce intampini cu alinare pe cei ce alearga la folosinta ta;
Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O, Preasfintite Modeste, primeste acum de la noi, smeritele noastre rugaciuni si laude, pe care ti le aducem astazi in cinstea sfarsitului mucenicesc, pe care l-ai primit pentru marturisirea credintei in Hristos, si cere pentru noi, de la Dumnezeu, iertare de greseli si izbavirea de toata primejdia, de boli si de tot raul ce vine asupra noastra, pentru pacatele noastre, ca fiind izbaviti cu rugaciunile tale, sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Din parinti bine credinciosi fiind nascut daruit lor de Dumnezeu la batranete prin rugaciune, ca pe Samuil cel de demult, Anei, lucru minunat care ne indemna pe noi credinciosii a lauda pe Dumnezeul minunilor, iar catre tine, Sfinte Modeste, a zice unele ca acestea:

Bucura-te, rod castigat prin rugaciune;
Bucura-te, odrasla luminoasa a familiei crestine;
Bucura-te, rod daruit de Dumnezeu;
Bucura-te, nastere de bucurie tatalui tau;
Bucura-te, veselia Teodulei, maicii tale;
Bucura-te, cel ales de Dumnezeu a fi pastor oilor Sale;
Bucura-te, fiu de parinti care cu mucenicii s-au numarat;
Bucura-te, odraslire crestina in cetatea Sevastiei;
Bucura-te, a bunilor tai parinti bucurie;
Bucura-te, cel sfintit mai inainte de nastere;
Bucura-te, ca te-ai facut locas Duhului Sfant;
Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

si Condacul 1:

Pe ierarhul si Mucenicul lui Hristos, pe marele Modest veniti credinciosi la preacinstita lui pomenire, sa-l laudam cu dumnezeiesti cantari, ca fiind plin de dragoste de Dumnezeu si de toata faptura lui, s-a facut plin de darul tamaduiri a toata boala dobitoacelor celor necuvantatoare. Prin aceasta fiind noua oamenilor mare ajutor in scarbe si nevoile noastre, al celor ce-l rugam cu credinta si cu smerita multumire in cantam: Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:

Rugaciunea Sfantului Modest
Care se zice pentru animale

Doamne Iisuse Hristoase, Ziditorul lumii, invredniceste-ne pe noi Imparatiei Tale, ca numai pe Tine singur, Stapane, Te-a dorit sufletul meu si pentru Numele Tau n-am socotit moartea si muncile. Deci, iubitorule de oameni, sa nu ma judeci pe mine nevrednic bunatatilor tale, ci auzi-ma pe mine robul Tau si primeste aceasta rugaciune a mea, si care va chema numele meu si va savarsi pomenirea mea, a smeritului, fii lui ajutor, Doamne, si nu-l parasi pe el, ci umple-l pe el de tot binele, si daruieste-i milele Tale cele bogate. Si cine va citi mucenicia nevointelor mele, blagosloveste-l pe el, Doamne, si toata averea lui, si departeaza si goneste pentru numele robului Tau, Modest, de la toate dobitoacele lui, toata vatamarea si boala. Asa, Stapane, cauta din Sfant lacasul Tau spre rugaciunea mea, si binecuvanteaza si inmulteste dobitoacele lui, si goneste pentru numele robului Tau, Modest, de la toate dobitoacele lui, toata vatamarea si boala. Asa, Stapane, cauta din Sfant lacasul Tau, spre rugaciunea mea, si binecuvanteaza si inmulteste dobitoacele lui, precum ai binecuvantat si ai inmultit turmele lui Avraam, ale lui Isaac si ale lui Iacob si ale tuturor celor ce au slujit Tie. Ca bine esti cuvantat in vecii vecilor. Amin!

ALTA RUGACIUNE A SFANTULUI MODEST

Ce se zice la toata boala luptatoare de moarte si vatamare a boilor, a cailor, a asinilor, a mularilor, a oilor, a caprelor, a albinelor si a celorlalte dobitoace.
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu Cel milostiv si preabun. Cei ce ai facut intru intelepciune toata faptura cea inteleasa si simtita. Cel ce versi indurarile tale peste toate cele facute de Tine. Cel ce cu pronia Ta cea preabuna, toate mai inainte ie randuiesti si porti grija tuturor fapturilor Tale, celor materialnice si nematerialnice, cuvantatoare, si necuvantatoare, insufletite si neinsufletite, de la cele mai intai pana la cele mai de pe urma. Caci nimic nu este neprevazut, nici fara purtarea de grija cea de la Tine, Facatorul si Purtatorul de grija a toate. Ca tu esti Cel ce deschizi mana Ta si umpli pe tot cel viu de bunavointa. Tu esti Cel ce rasari iarba dobitoacelor si pasune dandu-le spre slujba oamenilor. Tu esti Cel ce de demult ai pazit turmele dobitoacelor lui Israel, mai presus de rana cea purtatoare de moarte a dobitoacelor intai-nascute ai egiptenilor. Tu esti Care, prin iconomia intruparii Tale ai surpat pe ce! ce avea stapanirea mortii, adica pe diavolul, si prin moartea Ta ai omorat moartea. Tu esti Care, si prin mine nevrednicul robul Tau, ai omorat pe sarpele, cel ce cu veninul sau a stricat izvorul apei. Iar pe dobitoacele cele ce bause dintr-insul si murise, le-ai inviat cu puterea Ta cea facatoare de viata. Si pe diavolul cel ce impreuna a lucrat cu acesta, l-ai silit a se face aratat, jurandu-se ca nici o data nu va indrazni a se inapoia, unde se va chema smeritul meu nume. Tie ma rog, Stapane prea-bunule si Facatorule a toate, si pe Tine Te chem, Cel ce esti pricina a toata viata, asculta aceasta rugaciune a mea si goneste toata boala cea purtatoare de moarte si vatamatoare, de la boii, caii, asinii, mularii, oile, caprele, albinele si toate celelalte dobitoace ce sunt spre trebuinta vietii robilor Tai (numele) a celor ce Te chema pe Tine, Datatorul tuturor bunatatilor, in numele meu. Si da, Doamne, tuturor celor ce savarsesc pomenirea mea si cu credinta alearga la moastele mele, pace statornica, inmultire dobitoacelor, imbelsugare de grau, vin si untdelemn. Si peste toate, lasarea pacatelor, sanatatea trupurilor si sufletelor vesnica mantuire. Asa, Doamne, Iisuse Hristoase, cu obisnuita Ta milostivire plecandu-te, indura-Te asupra dobitoacelor acestora ce patimesc, secerandu-se de secera mortii. Si care neavand cuvant, numai prin mugete si prin tanguitoare glasuri fara de graiuri, cu jale isi arata patimirea si durerea lor, incat si pe cei cuvantatori ii pleaca spre impreuna-patimirea cu ele. Daca "dreptul se indura spre sufletul dobitoacelor sale", dupa cum este scris, cum nu Te vei indura Tu asupra lor, Cel ce esti Facatorul si purtatorul lor de grija. Caci Tu, preamilostive, Care si de dobitoacele cele din corabie Ti-ai adus aminte, bizuindu-ne pe bunatatea si indurarea Ta, milostiveste-Te ca prin buna-petrecerea si inmultirea boilor si a celorlalte dobitoace, cate au patru picioare, sa se lucreze pamantul, iar rodurile sa creasca. Si robii Tai, cei ce cheama numele Tau, cu imbelsugare sa stranga rodurile tarinilor sale, ca din aceasta, toata buna indestulare avand, sa prisoseasca spre tot lucrul bun. Si sa Te slaveasca pe Tine, datatorul a tot binele, cinstindu-ma si pe mine, robul Tau, si fierbintele rugator al Imparatiei Tale celei atottiitoare.

Ca Tie se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de inceput al Tau Parinte, si cu Preasfantul si bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu