Predică la Duminica Ortodoxiei


Pr. Ilie Cleopa

Iubiţi credincioşi,

Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte astăzi un mare aşezămînt apostolesc şi sobornicesc, anume cultul sfintelor icoane. Acesta s-a aşezat prin hotărîrea Sfîntului şi marelui Sinod Ecumenic al şaptelea de la Niceea din anul 787, la care au luat parte trei sute şaizeci şi şapte de Sfinţi Părinţi şi o sută treizeci şi şase de arhimandriţi şi stareţi de mănăstiri. Sinodul a fost condus din partea Bisericii Ortodoxe de Răsărit de Sfîntul Tarasie patriarhul Constantinopolului. Din partea Bisericii de Apus a fost Petru, arhiepiscopul Romei, însoţit de Petru, prezbiter şi egumen al mănăstirii Sfîntul Sava din Roma, din partea papei Adrian.

Toţi aceşti Sfinţi Părinţi au hotărît cinstirea Sfintelor Icoane şi au dat anatema pe toţi ereticii luptători de icoane, de la care mulţi sfinţi au suferit mari prigoane şi moarte timp de aproape două secole, de la Leon Isaurul, primul luptător împotriva sfintelor icoane şi pînă la Teofil cel de pe urmă. După moartea lui Teofil, prin rîvna împărătesei Teodora şi a Sfinţilor Părinţi s-a stabilit din nou dreapta credinţă şi cinstirea Sfintelor Icoane, cum a fost şi pe vremea Mîntuitorului şi a Sfinţilor Apostoli, căci Iisus Hristos prin minune nefăcută de mîini, a zugrăvit chipul feţei Sale pe maramă şi l-a trimis lui Avgar, regele Edesei (Combaterea sectelor, Chişinău, 1929, p. 510-532). După tradiţia apostolică, Sfîntul Apostol şi Evanghelist Luca, fiind mare pictor, a zugrăvit chipul Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe pe cînd era ea în viaţă.

Acest mare adevăr îl adevereşte şi Sfîntul Sinod al 7-lea ecumenic, zicînd: "Noi păstrăm predaniile Bisericii, întăririle înscris sau în nescris. Una din ele porunceşte a face noi închipuiri de icoane pictate, fiindcă aceasta în unirea cu istoria Evangheliei slujeşte spre adeverirea că Dumnezeu Cuvîntul adevărat, şi nu după nălucire, s-a făcut om, şi este spre folosul nostru. Pe temeiul acesta, noi, mergînd pe calea împărătească şi urmînd învăţătura dumnezeieştilor Sfinţilor Părinţilor noştri şi predaniile Bisericii Ecumenice, căci ştim că în ea locuieşte Duhul Sfînt, cu toată stăruinţa şi luarea aminte hotărîm ca Sfintele Icoane să se pună înainte la fel cu închipuirea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, fie ele făcute din vopsele sau cu mozaic sau din oricare material. Numai să fie făcute în chip cuviincios" (Ibidem, p. 532-533).

Sfîntul Ioan Damaschin, care a suferit mult pentru Sfintele Icoane, scrie despre ele: "În orice lucru este bine de cunoscut ce este în el adevărat sau mincinos şi care este scopul lui, bun sau rău". Tot aşa, cînd este vorba despre Sfintele Icoane trebuie de cercetat dacă ele sunt adevărate şi pentru care scop sunt făcute. Dacă ele sunt adevărate şi slujesc spre slava lui Dumnezeu şi a Sfinţilor Lui, spre a îndemna la fapte bune, spre îndreptarea fără de prihană şi spre mîntuirea sufletelor, apoi noi trebuie să le primim şi să le cinstim, însă nu în alt fel, decît ca pe închipuiri, ca pilde, ca exemple, ca pe nişte cărţi pentru oameni, ca pe monumente (Ibidem, p. 537).

Fiindcă nu toţi ştiu a citi şi nu pot să se îndeletnicească cu citirea, Părinţii au judecat ca toate faptele lui Hristos vrednice de mărire să le închipuiască pe icoane care ar sluji la scurte amintiri. De multe ori se întîmplă că noi nu gîndim la patimile Mîntuitorului, dar îndată ce vedem icoana răstignirii lui Hristos ne aducem aminte de mîntuitoarele Lui patimi, cădem şi ne închinăm, nu materialului, ci Celui ce este închipuit, asemenea cum ne închinăm, nu materialului din care este făcută Evanghelia sau Crucea, ci la aceea ce se închipuieşte prin ele, adică la puterea Duhului Sfînt ce izvorăşte din ele.

Noi nu ne închinăm materialului din care sunt făcute icoanele. Dacă înaintea noastră se află icoana Domnului, noi ne rugăm, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajută-ne şi ne mîntuieşte!" Iar dacă suntem înaintea icoanei Maicii Domnului: "Fii apărătoarea noastră înaintea Fiului Tău, adevăratul nostru Dumnezeu spre mîntuirea sufletelor noastre!" Iar dacă este icoana mucenicului, de pildă Ştefan, noi zicem: "Sfinte Mare Mucenic Ştefane, care ţi-ai vărsat sîngele pentru Hristos şi ai îndrăznit către Dumnezeu, ca întîiul mucenic, fii apărătorul nostru!" Aşa ne adresăm şi către oricare alt sfînt. Iată încotro trimitem noi rugăciunile noastre prin ajutorul Sfintelor Icoane.

Cînd împăratul iconomah, aidoma sectanţilor noştri, afirma pe nedrept că la cele şase Sinoade Ecumenice n-ar fi fost icoane şi că despre dînsele nu s-a vorbit, atunci papa Grigorie îi scria; "Împărate, vezi că nimic nu s-a spus nici de pîine, nici de apă, nici nu s-a spus că se cuvine a mînca sau bea. Însă tu ştii, după tradiţie, că acest lucru este necesar pentru întemeierea vieţii. Aşa şi despre icoane era cunoscut din Tradiţie. Înşişi arhiereii aduceau icoane la Sinod şi nici un om iubitor de Hristos nu porneşte la drum şi nu-şi face călătoria fără de icoane. Aşa fac oamenii lucrători de fapte bune şi plăcuţii lui Dumnezeu".

Leonte de Neapole, combătînd pe iudeii care învinuiau pe creştini pentru cinstirea icoanelor le răspunde: "Ne închinăm feţelor de pe icoane şi închipuirilor sfinţilor, nu ca lui Dumnezeu. Pentru că dacă ne-am închina lemnului icoanei ca lui Dumnezeu atunci ne-am închina la orice lemn. Şi de s-ar fi şters faţa de pe vreo icoană noi am da-o pe foc, cum facem aceasta de multe ori. Noi creştinii, sărutînd cu buzele trupeşti chipul lui Hristos, al apostolului sau al mucenicului, cu sufletul şi cu gîndul nostru sărutăm pe Hristos şi pe sfinţii Lui".

Sfîntul Grigorie de Nyssa vorbeşte despre închipuirea aducerii lui Isaac ca jertfă de către Avraam, icoana spre care cînd căuta, vărsa din ochii lui lacrimi de umilinţă. El mai vorbeşte şi despre icoana Sfîntului şi Marelui Mucenic Teodor Tiron şi despre icoana lui Hristos. Iar Sfîntul Ambrozie de Milan, vorbind despre vedeniile care le-a avut înaintea descoperirii moaştelor Sfinţilor Mucenici Ghervasie şi Protasie, mărturisea că i s-a arătat lui Apostolul Pavel, aşa cum este închipuit pe icoană (Scrisoarea 35). Sfîntul Atanasie cel Mare scrie, despre cinstirea Sfintelor Icoane: "Noi credincioşii ne închinăm la icoane, nu ca la Dumnezeu cum fac elinii. Nu! Ci noi arătăm buna închinare şi iubire către acea faţă care este închipuită pe icoane. Pentru aceasta noi, de multe ori cînd chipul de pe dînsa se şterge, o ardem ca pe un lucru fără de folos".

După cum Iacob, înainte de sfîrşitul său, s-a închinat deasupra toiagului lui Iosif şi prin aceasta a cinstit, nu toiagul, ci pe cel ce îl ţinea, aşa şi noi credincioşii ne închinăm şi sărutăm icoanele, nu pentru altceva, decît că le sărutăm ca pe copiii şi pe părinţii noştri, ca să le arătăm prin aceasta dragostea noastră sufletească; după cum şi iudeii se închinau Tablelor Legii şi celor doi heruvimi turnaţi din aur, cinstind prin închinare nu piatra şi aurul, ci pe Însuşi Dumnezeu care a poruncit să li se facă acestea.

Mărturii despre Sfintele Icoane se află încă mai din vechime. Aşa Sfîntul Metodie de Patara, care a trăit prin veacul al III-lea, scrie: "Închipuirea îngerilor lui Dumnezeu, care se face din aur, ale începătoriilor şi ale stăpîniilor, noi le facem întru cinstirea şi slava lui Dumnezeu". Despre icoane scriu şi Clement al Alexandriei şi Tertulian, care au trăit în secolele II-III.

Sfînta Tradiţie vorbeşte şi despre chipul cel nefăcut de mînă dăruit de Mîntuitorul lui Avgar, regele Edesei. Despre acest chip nefăcut de mînă omenească scrie istoricul bisericesc Eusebiu, care a trăit prin secolul III-IV.

În sfîrşit, însuşi pămîntul vorbeşte împotriva sectarilor luptători contra icoanelor, căci şi acum se descoperă icoane, cruci şi simboluri creştine la săpăturile ce se fac în catacombele din Roma, adică în peşterile unde primii creştini se ascundeau din cauza persecuţiilor păgîne şi săvîrşeau acolo slujbe dumnezeieşti şi înmormîntări ale sfinţilor mucenici. Am vizitat catacombele Romei în toamna anului 1977 şi am văzut acolo cele mai vechi icoane ale Mîntuitorului şi imagini ale Sfintei Cruci. Din icoanele cele mai vechi aflate de învăţaţii arheologi în catacombele Romei subterane, mai importante sunt: Icoana Mîntuitorului din catacomba Sfîntului Calist şi Cina cea de taină de la sfîrşitul secolului al II-lea, Închinarea Magilor, Minunea prefacerii apei în vin, Vindecarea orbului din naştere şi altele, aflate tot în catacomba Sfîntului Calist. În catacombele Domitillei şi Priscilei s-au aflat icoanele Sfintei Familii, a Bunei-Vestiri, a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, a Patriarhilor şi Proorocilor din Vechiul Testament şi a unor Mucenici din Noul Testament, ce se atribuie tot sfîrşitului veacului al II-lea şi începutul celui de al III-lea. Dar cea mai veche icoană pe care învăţaţii arheologi o atribuie veacului I al creştinismului este chipul Maicii Domnului care ţine în braţe pe Pruncul Cel mai înainte de veci, cu o stea deasupra icoanei.

Toate aceste reprezentări, care s-au aflat în catacombele şi în săpăturile bisericilor vechi de sub pămînt, cu o evidenţă indiscutabilă, ne impun să primim şi să credem că au fost cinstite Sfintele Icoane din cele mai vechi timpuri ale creştinismului. Astfel, în apărarea Sfintelor Icoane ne vorbeşte Sfînta Scriptură, Sfînta Tradiţie şi însuşi pămîntul care ne-a păstrat din primele veacuri ale creştinismului multe din ele. În apărarea lor ne vorbesc şi mintea şi inima noastră.

Iubiţi credincioşi,

Pînă aici am adus atîtea mărturii din Sfînta Scriptură, din Sfînta Tradiţie, de la Sfinţii Părinţi şi din Istoria Bisericii Creştine despre cinstirea Sfintelor Icoane. Acum vom arăta ce este icoana şi ce este idolul. Vă rog să ţineţi minte că "icoana este închipuirea adevăratului Dumnezeu, care într-adevăr există. Iar idolul, sau chipul cioplit este închipuirea dumnezeilor mincinoşi şi născociţi de mintea oamenilor care într-adevăr nu există". De aceea se şi spune că idolul nimic nu este în lume (I Corinteni 8, 4). Deosebirea între idoli şi icoană este ca deosebirea între zi şi noapte, între lumină şi întuneric. Ce însoţire, zice marele Apostol Pavel, este între Biserica lui Dumnezeu şi idoli? (II Corinteni 6, 15-16).

Prin ce se arată cinstirea Sfintelor Icoane? Cinstirea Sfintelor Icoane, după cum învaţă Sfîntul şi Marele Sinod al 7-lea Ecumenic, se arată prin aceea că noi nu considerăm icoana ca Dumnezeu, ci numai ca reprezentare (fotografie, portret) şi, cinstind icoana, nu ne închinăm lemnelor sau vopselelor, ci Celui care este închipuit pe icoană, adică lui Dumnezeu, sfinţilor îngeri, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi sfinţilor care sunt prieteni ai lui Dumnezeu. Oare noi nu cinstim cu deosebită atenţie chipul patriarhului nostru? Şi văzînd portretul lui nu ne aflăm ca şi cum l-am vedea pe el? Dar dacă vedem în icoană chipul lui Dumnezeu, nu trebuie să-L cinstim?

Dar prin ce se manifestă închinarea la idoli? Închinarea la idoli se manifestă prin aceea că oamenii considerau chipurile cioplite drept dumnezei. Auzi ce zice dumnezeiasca Scriptură: S-au abătut curînd din calea care am poruncit lor şi au făcut viţel şi s-au închinat lui şi au jertfit lui şi au zis: Iată, Israele, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului (Ieşire 32, 8; III Regi 12, 28-30). Astfel, trebuie să înţelegem că deosebirea între cinstirea Sfintelor Icoane şi închinarea la idoli este ca între lumină şi întuneric şi după cum omul orb nu deosebeşte lumina de întuneric şi pentru dînsul totul este întuneric, aşa şi omul neînţelept şi rătăcit, nu deosebeşte icoanele de idoli, pentru dînsul orice închipuire este idol, măcar de ar fi acel portret chipul tatălui său.

Însuşi cuvîntul lui Dumnezeu ne porunceşte să deosebim cele sfinte şi cele curate de cele nesfinte şi necurate (Levitic 10, 9-10).

Dar care este folosul duhovnicesc al cinstirii Sfintelor Icoane şi pentru ce ne trebuie Sfintele Icoane? Sfintele Icoane ne trebuie mai întîi în întărirea credinţei, a evlaviei şi trezirea conştiinţei noastre. Al doilea, pentru amintirea faptelor măreţe ale lui Dumnezeu (Deuteronom 6, 7-9) şi ale sfinţilor Lui, ca noi, căutînd la chipurile lor, să ne îndemnăm a urma viaţa lor (Evrei 13, 7). Icoanele ne ajută pentru exprimarea dragostei noastre către Dumnezeu. Dacă noi din dragoste purtăm la noi portretele rudelor şi ale oamenilor care ne sunt aproape, cu cît mai mult suntem datori să purtăm cu evlavie la noi icoanele Mîntuitorului, ale Maicii Domnului, ale sfinţilor lui Dumnezeu.

Apoi, Sfintele Icoane pentru oamenii fără ştiinţă de carte şi pentru copii, sunt ca şi Biblia. Ceea ce în Biblie este tipărit cu litere, aceea pe icoane este zugrăvit cu vopsele. De pildă, despre patimile Mîntuitorului nostru Iisus Hristos nu va putea citi în Biblie cel ce nu ştie carte, însă, privind la icoanele suferinţelor lui Hristos, el va înţelege cu mintea ce este pictat pe icoane şi va simţi mai multă evlavie în inima sa. Biserica lui Hristos cîntă aşa: "Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta oştile îngereşti..." Şi în alt loc zice despre Maica Domnului: "Iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvîntul întrupat, pe Care mărindu-L cu oştirile cereşti, pe tine te fericim".

Iubiţi credincioşi,

Pe Dumnezeu nu-L pot vedea oamenii după fiinţă, ca pe un duh. Dar îl pot vedea în chipuri, în imagini, în vederi cunoscute. Pe Dumnezeu L-au văzut oamenii, însă numai indirect sau prin simboluri. Aşa, de pildă, Dumnezeu S-a arătat lui Avraam în chipul celor trei tineri călători (Facere 18, 1-6). L-a văzut pe Dumnezeu şi patriarhul Iacob şi a chemat numele locului aceluia "Vederea lui Dumnezeu" (Facere 32, 30). L-a văzut pe Dumnezeu şi Moise "şi a grăit Dumnezeu către Moise faţă către faţă, ca şi cum ar fi grăit cineva cu prietenul său" (Ieşire 30, 11). Şi a zis Domnul: Auziţi cuvintele Mele: De va fi între voi vreun prooroc al Domnului, în vedenii Mă voi arăta lui şi în somn voi grăi lui. Nu este aşa credincios în toată casa lui Israel ca robul Meu Moise. Gură către gură grăiesc cu el aievea şi nu prin pilde şi el faţa Domnului vede (Numerii 12, 6-8). L-a văzut pe Dumnezeu şi (Isaia 6, 1-5). Daniil, proorocul a văzut pe Dumnezeu Tatăl şi Fiul. A văzut pe Dumnezeu şi Miheia (III Regi 22, 19). Apoi pe Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos L-au văzut ucenicii, atît în umilinţă, cît şi în slavă, cît a trăit cu dînşii pe pămînt (Ioan 1, 14; 6, 36).

Apostolul Ioan, vorbind despre Iisus Hristos, aşa începe epistola I-a: Ce era din început, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mîinile noastre au pipăit despre Cuvîntul Vieţii, aceea vă vestim şi Viaţa s-a arătat şi o am văzut şi mărturisim şi vă vestim viaţa cea veşnică, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă (I Ioan 1, 1-3). Iar Sfînta Evanghelie zice: Şi Cuvîntul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a unuia Născut din Tatăl (Ioan 1, 14).

Pe Iisus Hristos L-a văzut Apostolul Pavel şi după înălţarea la ceruri. L-a văzut pe Hristos cînd Il prigonea (I Corinteni 15, 8; Fapte 9, 3-4). L-a văzut şi primul mucenic Ştefan, cînd era ucis cu pietre şi a zis: Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stînd de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7, 56). Pe Duhul Sfînt L-au văzut poporul şi Apostolii, la botezul Domnului în chip de porumbel şezînd peste Dînsul Şi glas din cer s-a auzit: Tu eşti Fiul Meu cel iubit întru care bine am voit (Luca 3, 22). Duhul Sfînt a fost văzut şi în chipul limbilor de foc, la pogorîrea Lui din cer (Fapte 2, 1-4). Încă în multe chipuri S-a arătat Dumnezeu şi Sfinţii Lui, precum în descoperirea Sfîntului Evanghelist Ioan (Apocalipsa 4, 2-3; 5, 6-8).

Astfel, oamenii L-au văzut pe Dumnezeu şi pot să-L închipuiască pentru întărirea şi învăţătura lor în credinţă. Deci nici un motiv nu pot avea sectanţii, care zic că nimenea nu are voie să închipuiască pe Dumnezeu pe Sfintele Icoane.

Iubiţi credincioşi,

Astăzi este prima Duminică din Postul Mare, numită "Duminica Ortodoxiei" sau "a Sfintelor Icoane". Tocmai de aceea am vorbit pe larg despre cinstirea sau venerarea Sfintelor Icoane, întrucît în vremea nostră s-au ridicat în lume multe secte creştine care hulesc icoanele, crucea, biserica, preoţii şi învăţătura apostolică ortodoxă, înşelînd pe mulţi fii ai Bisericii noastre, spre veşnica lor osîndă. Noi vă sfătuim şi vă reamintim învăţătura dogmatică a Bisericii. Închinaţi-vă cu credinţă şi evlavie Sfintelor Icoane şi purtaţi-le în casă, şi oriunde călătoriţi, ca să vă fie de ajutor în izbăvirea de primejdii, ştiind că cinstea dată icoanelor se ridică la sfinţii pictaţi pe ele. Faceţi rugăciuni şi acatiste în faţa icoanelor, mergeţi în pelerinaj la icoanele făcătoare de minuni din ţară şi la moaştele sfinţilor noştri, că veţi primi uşurare şi mare ajutor în necazurile vieţii. De asemenea, cinstiţi Sfînta Cruce, pavăza credinţei, şi o purtaţi cu credinţă, că prin ea izgonim pe diavoli şi liniştim pe sectanţii hulitori de Dumnezeu.

A trecut prima săptămînă din Sfîntul Post, numită şi "Săptămîna Mare". Ne bucurăm că bisericile iarăşi s-au umplut de credincioşi, că aţi postit cu toţii şi că alergaţi cu credinţă şi evlavie la Dumnezeu Mîntuitorul şi nădejdea noastră.

Vă îndemn, fraţii mei, să continuaţi a posti Sfîntul Post şi să vă rugaţi, să citiţi cît mai mult şi să faceţi după putere milostenie şi veţi vedea cîtă bucurie şi pace veţi primi în suflet. Dar, mai ales, vă îndemn să vă spovediţi de două ori la duhovnici şi în aceste zile, şi la sfîrşitul Postului Mare, iar care aveţi dezlegare, să primiţi şi Sfînta Împărtăşanie.

Creştinii evlavioşi, mamele, copiii, bătrînii şi bolnavii sunt datori să se spovedească şi să se împărtăşească de două ori în acest mare post. Siliţi-vă la Hristos. El vă cheamă, vă aşteaptă şi vi se dăruieşte în dar tuturor celor ce păzesc poruncile Lui. Nu treceţi cu vederea dragostea şi harul lui Hristos.

Să-L rugăm pe Fiul lui Dumnezeu să întărească dreapta credinţă şi evlavia ortodoxă, ca să biruim cu puterea Lui şi pe diavoli şi pe sectanţii hulitori, şi pe necredincioşi, şi să trăim veşnic în bucuria şi iubirea lui Dumnezeu. Amin.

marți, 11 ianuarie 2011

Acatistul Sfintei Mucenite Tatiana



12 ianuarie

Rugaciunile începatoare, apoi
Condacul 1
Aparatoare a dreptei credinte te-ai aratat, Sfânta Mucenita Tatiana, prin slujirea lui Hristos si, fiind rânduita diaconita a Bisericii Sale, prin zdrobirea capistilor idolilor te-ai învrednicit de cununa muceniceasca, pentru aceasta îti cântam: Aliluia!
Icosul 1
Înfrumusetata fiind mai mult decât oricare prin întelepciune si prin harul lui Dumnezeu, Caruia din pruncie ti-ai încredintat viata, de mari daruri te-ai învrednicit si de cununa muceniceasca, Sfânta Mucenita Tatiana, de la Hristos, Mirele cel ales, pentru care noi cu umilinta cântam:
Bucura-te, ca de bun neam fiind, ai ales smerita vietuire,
Bucura-te, ca te-ai învrednicit a fi mireasa lui Hristos, prin aleasa slujire,
Bucura-te, ca diaconita dupa vrednicia ta ai fost rânduita,
Bucura-te, ceea ce ai fost cu mari daruri împodobita,
Bucura-te, ca pe Hristos din pruncie L-ai cunoscut,
Bucura-te, ceea ce din parinti binecredinciosi te-ai nascut,
Bucura-te, ca în mijlocul Romei pagâne ai vietuit,
Bucura-te, ca între necredinciosi viata ta ca soarele a stralucit,
Bucura-te, ca de trei ori tatal tau antipat al Romei a fost,
Bucura-te, ca trufia si necredinta nu ti-au schimbat al vietii rost,
Bucura-te, ca din pruncie ai crescut în viata crestineasca,
Bucura-te, ca din aceasta, mari daruri aveau sa izvorasca,
Bucura-te, Sfânta Mucenita Tatiana, diaconita a lui Hristos!
Condacul al 2-lea
Slujind lui Hristos ziua si noaptea în biserica Sa cea sfânta, în care erai rânduita diaconita, ai învatat a sluji Lui în duh si adevar si a-I cânta fara încetare: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Fiind întru domnie împaratul Alexandru-copilul, care dupa mama era închinator lui Hristos, dar pe zeii cei idolesti nu-i lepadase din capistile pagânilor, siliti erau crestinii sa slujeasca idolilor, dar tu, fecioara, ai ramas credincioasa lui Hristos, întru vrednicia de diaconita, pentru care noi îti cântam:
Bucura-te, ceea ce nu te-ai plecat închinarii idolesti,
Bucura-te, ca ai ramas neclintita, pe Hristos sa-L marturisesti,
Bucura-te, floare nestricacioasa,
Bucura-te, diaconita lui Hristos cea aleasa,
Bucura-te, cea tare în virtute,
Bucura-te, ceea ce te-ai învrednicit de daruri multe,
Bucura-te, ca prin a ta marturisire pe multi ai întarit,
Bucura-te, ca si noua împotriva eresurilor ne esti zid nebiruit,
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale ne feresti de asuprire,
Bucura-te, ca din primejdii si ispite ne daruiesti izbavire,
Bucura-te, ceea ce ne agonisesti darul Duhului Sfânt,
Bucura-te, ceea ce întaresti credinta crestineasca pe pamânt,
Bucura-te, ca ne înveti a sluji lui Hristos cu credinta,
Bucura-te, ca împotriva dusmanilor Sai esti purtatoare de biruinta,
Bucura-te, Sfânta Mucenita Tatiana, diaconita a lui Hristos!
Condacul al 3-lea
Unindu-se prin viclean prietesug cei tari ai cetatii împotriva dreptcredinciosilor marturisitori ai lui Hristos, au sporit cetele mucenicilor, care vor aduce de-a pururi lui Dumnezeu slavoslovii: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Întru acea vreme prinsa fiind si tu, fecioara, ceea ce slujeai ca diaconita în biserica cea crestineasca a Romei, ai fost data la muncire, dar ai ramas neplecata poruncilor eparhului de a jertfi idolilor, iar noi vazând taria credintei tale, cu umilinta strigam:
Bucura-te, taria credintei,
Bucura-te, steagul biruintei,
Bucura-te, stâlpul marturisirii crestine,
Bucura-te, ca tiranul eparh nu te-a putut pleca pe tine,
Bucura-te, ca prin eresuri si rataciri ne arati calea cea dreapta,
Bucura-te, ca Biserica marturisitoare de la tine întarire asteapta,
Bucura-te, ca ne esti scut nebiruit împotriva dusmanilor,
Bucura-te, ceea ce esti daruitoare neobosita sarmanilor,
Bucura-te, tare aparatoare în primejdii si nevoi,
Bucura-te, ceea ce te rogi necontenit lui Dumnezeu pentru noi,
Bucura-te, ca pe pamânt ai fost diaconita a lui Hristos,
Bucura-te, ca si-n cer esti mijlocitoare noua celor de jos,
Bucura-te, Sfânta Mucenita Tatiana, diaconita a lui Hristos!
Condacul al 4-lea
Voind necredinciosul eparh sa te plece slujirii celei idolesti a poruncit sa fii dusa în capistea idolilor, dar cu puterea rugaciunilor tale, capistea s-a sfarâmat. Iar cei de fata vazând minunea aceasta, slaveau pe Unul Dumnezeu cel Adevarat, strigând Lui: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Fiind dusa în fata judecatorului dupa sfarâmarea capistei, ai fost supusa la munci fara seama, dar întarita fiind cu putere dumnezeiasca, ai suferit cu multa rabdare mucenicia pentru Hristos, încât mai mult slabeau muncitorii ce-ti strujeau trupul cu cazne de tot felul. Iar cei ce au vazut aceasta au marturisit pentru tine, zicând:
Bucura-te, ceea ce la tot felul de munci ai fost supusa
Bucura-te, îti strigam vazând taria ta cea nespusa,
Bucura-te, ca prin chinuri ti-ai împletit cununa muceniciei,
Bucura-te, ca ti-ai primit rasplata jertfelniciei,
Bucura-te, ca ai uimit pe muncitori prin a ta barbatie,
Bucura-te, scut nebiruit, al celor ce se roaga tie,
Bucura-te, ceea ce ai pierdut ratacirea cea idoleasca,
Bucura-te, ceea ce lumina dreptei credinte faci sa izvorasca,
Bucura-te, pazitoarea noastra de orice ratacire,
Bucura-te, sprijin si liman de mântuire,
Bucura-te, Tatiana, floarea cea aleasa,
Bucura-te, faclie mult luminoasa,
Bucura-te, Sfânta Mucenita Tatiana, diaconita a lui Hristos!
Condacul al 5-lea
Muncita fiind, Sfânta Mucenita Tatiana, cu felurite munci, te rogi Lui Hristos pentru muncitorii tai, ca sa le dea lor lumina cunostintei celei adevarate si straluciti fiind ei cu darul Duhului Sfânt, prin rugaciunile tale, împreuna ati strigat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Întocmai ca si Sfântul si întâiul Mucenic Stefan, te-ai rugat, fecioara, pentru cei ce te munceau, iar acestia, câstigati au fost prin rugaciunile tale la adevarata cunostinta de Dumnezeu si împreuna cu tine au primit mucenicia, pentru care noi laude îti aducem, graind:
Bucura-te ca prin rabdarea ta ai câstigat alte opt suflete pentru Hristos,
Bucura-te, ca de la idoleasca ratacire i-ai întors,
Bucura-te, ca ei chiar în sângele lor s-au botezat,
Bucura-te, ca împreuna cu tine munci grele au rabdat,
Bucura-te ca si azi pe multi îi întorci la credinta,
Bucura-te, ca împotriva celui rau ne dai biruinta,
Bucura-te, solitoare buna catre Dumnezeu,
Bucura-te, nadejde de mântuire a sufletului meu,
Bucura-te, ca cei binecredinciosi sprijinul tau cauta,
Bucura-te, a fecioarelor podoaba de lauda,
Bucura-te, floare nevestejita cu bun miros,
Bucura-te, odor stralucit mult luminos,
Bucura-te, Sfânta Mucenita Tatiana, diaconita a lui Hristos!
Condacul al 6-lea
Taindu-li-se capul, celor opt împreuna patimitori cu tine, pe care-i câstigasesi la adevarata credinta, s-au învrednicit astfel a intra degrab în ceata mucenicilor, unde neîncetat cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Dupa aceasta, fiind adusa din nou în fata judecatorului, ai stat înaintea lui cu trupul întreg si sanatos si chip luminos, de care lucru minunat acela mirându-se, cumplit au poruncit sa-i biciuiasca tot trupul cu bice, iar tu, mucenita a lui Hristos, ai rabdat cu bucurie si aceasta muncire, pentru care noi te laudam zicând:
Bucura-te, ca în chip minunat ranile ti se vindecau,
Bucura-te, ca muncitorii tai de-asa minuni se mirau,
Bucura-te, ca ai stat înaintea judecatorului cu trup sanatos,
Bucura-te, ca chipul îti era smerit si luminos,
Bucura-te, ca acela de mânie, pentru aceasta minune, s-a umplut,
Bucura-te, ca la munci grele iarasi sa te supuna au început,
Bucura-te, ca si pe acelea cu bucurie le-ai rabdat,
Bucura-te, ca tot trupul de rani ti-a fost brazdat,
Bucura-te, ca întaresti pe tot omul ce-n nevoi se frânge,
Bucura-te, ca pacatului te-ai împotrivit pâna la sânge,
Bucura-te, ca-n ispite si dureri te avem ajutatoare,
Bucura-te, a mucenitelor prea luminoasa floare,
Bucura-te, Sfânta Mucenita Tatiana, diaconita a lui Hristos!
Condacul al 7-lea
Cu felurite chinuri au cautat cumplitii muncitori a te face, Sfânta Tatiana, sa te lepezi de credinta crestina, dar tu nu încetai a-I sluji Lui Hristos, Mirele tau Cel Prea ales si, ridicând ochii spre cer, întarita prin puterea Lui, Îi cântai neîncetat: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Cu harul lui Dumnezeu fiind întarita, rabdat-ai cu bucurie toate caznele, de aceea la felurite munci ai fost supusa, dar nu au dovedit taria ta, Sfânta Mucenita a lui Hristos, ci mai mult slabeau muncitorii de multimea loviturilor, ca si cu toiege ai fost batuta, fiind întinsa pe pamânt în chipul crucii; iar noi, vazând taria ta, unele ca acestea îti cântam:
Bucura-te, ceea ce ai rabdat nespuse munci pentru Hristos,
Bucura-te, ca în chipul crucii ai fost întinsa la pamânt jos,
Bucura-te, ca fiind batuta cu toiege, ai rabdat cu tarie,
Bucura-te, ca pentru a ta rabdare, pâna azi laude îti aducem tie,
Bucura-te, ca muncitorii tai oboseau de greul loviturilor,
Bucura-te, ca tu sufereai cu blândete multimea chinurilor,
Bucura-te, ca prin a ta rabdare si pe noi ne întaresti în ispite,
Bucura-te, liman lin al sufletelor chinuite,
Bucura-te, ca pentru Iisus Cel rastignit ai patimit,
Bucura-te, ca al tau trup în chipul crucii ti s-a rastignit,
Bucura-te, ca Hristos ti-a dat slavita cununa,
Bucura-te, a noastra propovaduitoare prea buna,
Bucura-te, Sfânta Mucenita Tatiana, diaconita a lui Hristos!
Condacul al 8-lea
În asa cumplite munci fiind, însisi îngerii înconjurau trupul tau istovit de multimea batailor, lovind împreuna pe cei ce te munceau, încât au murit noua dintr-însii, iar tu ai ramas nevatamata, de care vedere minunându-se toti cei din jur, slaveau pe Dumnezeu cântându-I: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Iara tu, daca ai vazut salbaticiunea muncitorilor tai, batjocoreai rautatea lor si nimicnicia zeilor, întarindu-te si mai mult în credinta si, plecându-se ziua, de catre seara ai fost aruncata în temnita, unde toata noaptea lumina cereasca te-a stralucit si îngerii împreuna cântau, de care minune uimiti fiind, laude ca acestea aducem tie:
Bucura-te, ca ai batjocorit neputinta idoleasca,
Bucura-te, ca ai înfrânt izvodirea lor cea draceasca,
Bucura-te, ca prin a ta patimire s-a slavit numele lui Hristos,
Bucura-te, ca L-ai aratat tuturor ca un soare luminos,
Bucura-te, ca si în temnita ai fost aruncata,
Bucura-te, ca acolo de îngeri ai fost înconjurata,
Bucura-te, ca lumina cereasca te-a stralucit
Bucura-te, ca a-L vedea aievea pe Hristos te-ai învrednicit,
Bucura-te, ca acum necontenit împreuna cu îngerii petreci,
Bucura-te, ca de slava mirelui tau cel ceresc te bucuri în veci,
Bucura-te, ca celor ce te cheama în ajutor le dai bucurie,
Bucura-te, povatuitoarea celor ce cu credinta se roaga tie,
Bucura-te, Sfânta Mucenita Tatiana, diaconita a lui Hristos!
Condacul al 9-lea
Adusa fiind a doua zi din nou înaintea judecatorului si stând în fata lui iar, cu chipul prealuminos si sanatos, ai minunat pe toti ce te vedeau, iar tu slaveai pe Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Vazând judecatorul ca nu te poate birui cu nici un fel de munciri, a încercat sa te înduplece cu viclene uneltiri si ademeniri ca sa te plece sa aduci împreuna cu ei jertfa idolilor. Iar tu cu întelepciune te-ai aratat ca si cum ai primi sa jertfesti lor si fiind dusa în capistea idoleasca, ridicând ochii catre cer si rugându-te fierbinte, s-a facut tunet înfricosator si fulgere cazând din cer au pustiit capistea, prefacând în cenusa toti idolii si pe slujitorii lor si multime de norod, pentru care biruinta, cu bucurie te laudam, zicând:
Bucura-te, ca nu te-ai lasat înduplecata prin nici o muncire,
Bucura-te, ca nu te-au putut pleca nici prin vicleana uneltire,
Bucura-te, ca ai ramas neclintita în marturisirea lui Hristos,
Bucura-te, ca pentru aceasta te-ai învrednicit de un har mult pretios,
Bucura-te, ca prin tine s-a zdrobit capistea idoleasca,
Bucura-te, ca tunete si fulgere din cer au cazut s-o zdrobeasca,
Bucura-te, ca ale tale rugaciuni toate s-au împlinit,
Bucura-te, ca ti-a ascultat ruga Iisus Hristos, Mirele tau Cel iubit,
Bucura-te, ceea ce plina de întelepciune te-ai aratat,
Bucura-te, ca pe toti prin minunea aceasta i-ai înfricosat,
Bucura-te, ca zdrobesti pe hulitorii de Dumnezeu,
Bucura-te, ca esti ajutatoare celor ce cheama numele tau,
Bucura-te, Sfânta Mucenita Tatiana, diaconita a lui Hristos!
Condacul al 10-lea
Adusa fiind din nou, Sfânta Mucenita Tatiana, în divan, ti-a fost spânzurat trupul si strujit tot cu unghii de fier, dar duhul nu au putut sa ti-l plece spre idoleasca slujire, ci mai mult te întareai în dumnezeiasca credinta, strigând: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Fiind din nou aruncata în temnita, iarasi îngerii lui Dumnezeu cu lumânare au venit sa-ti slujeasca si ti-au tamaduit toate ranile trupului, si ti-au întarit duhul, pentru care noi, bucurându-ne, strigam:
Bucura-te, ceea ce lui Hristos i-ai slujit cu credinta,
Bucura-te, ca în chinuri si în munci El ti-a dat biruinta,
Bucura-te, ca te-ai învrednicit ca îngerii sa-ti slujeasca,
Bucura-te, ca prin ei ai înfrânt închinarea idoleasca,
Bucura-te, ca de îngeri ti s-au tamaduit ranile trupului,
Bucura-te, ca prin dânsii ti-ai întarit virtutile sufletului,
Bucura-te, ca salti cu îngerii împreuna,
Bucura-te, ceea ce esti catre Dumnezeu solitoarea noastra cea buna,
Bucura-te, ca în primejdie chemam al tau nume,
Bucura-te, ca si azi împarti tamaduiri si faci minuni în lume,
Bucura-te, ca prin tine de mari daruri ne învrednicim,
Bucura-te, ca prin tine ne învatam cum se cade lui Hristos sa-i slujim,
Bucura-te, Sfânta Mucenita Tatiana, diaconita a lui Hristos!
Condacul al 10-lea
Adusa fiind din nou, Sfânta Mucenita Tatiana, în divan, ti-a fost spânzurat trupul si strujit tot cu unghii de fier, dar duhul nu au putut sa ti-l plece spre idoleasca slujire, ci mai mult te întareai în dumnezeiasca credinta, strigând: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Fiind din nou aruncata în temnita, iarasi îngerii lui Dumnezeu cu lumânare au venit sa-ti slujeasca si ti-au tamaduit toate ranile trupului, si ti-au întarit duhul, pentru care noi, bucurându-ne strigam:
Bucura-te, ceea ce lui Hristos i-ai slujit cu credinta,
Bucura-te, ca în chinuri si în munci El ti-a dat biruinta,
Bucura-te, ca te-ai învrednicit ca îngerii sa-ti slujeasca,
Bucura-te, ca prin ei ai înfrânt închinarea idoleasca,
Bucura-te, ca de îngeri ti s-au tamaduit ranile trupului,
Bucura-te, ca prin dânsii ti-ai întarit virtutile sufletului,
Bucura-te, ca salti cu îngerii împreuna,
Bucura-te, ceea ce esti catre Dumnezeu solitoarea noastra cea buna,
Bucura-te, ca în primejdie chemam al tau nume,
Bucura-te, ca si azi împarti tamaduiri si faci minuni în lume,
Bucura-te, ca prin tine de mari daruri ne învrednicim,
Bucura-te, ca prin tine ne învatam cum se cade lui Hristos sa-i slujim,
Bucura-te, Sfânta Mucenita Tatiana, diaconita a lui Hristos!
Condacul al 11-lea
Fiind scoasa din nou afara din temnita, Sfânta Mucenita Tatiana, ai fost aruncata în priveliste, spre mâncare unui leu înfricosat, dar spre uimirea tuturor, acela s-a apropiat lingându-ti mâinile, dar când 1-au scos de acolo, s-a repezit asupra unui cinstit boier, ucigându-l, de care lucru multi înfricosându-se, slaveau pe Dumnezeu strigând: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Iscodind noi chinuri, ti-au strujit cumplit tot trupul, Sfânta Mucenita a lui Hristos, dar tu pe toate le-ai rabdat cu barbatie, iar muncitorii tai cadeau de ostenelile muncirii, multi fiind ucisi prin puterea îngerilor, care nevazut te ocroteau si întorceau loviturile asupra celor ce te loveau. Apoi în foc aruncata ai fost, dar nici focul nu te-a vatamat, de care minuni, cutremurati fiind, slavim pe Dumnezeu strigând:
Bucura-te, ca nu s-au aflat munci prin care sa fii biruita,
Bucura-te, Mucenita lui Hristos, cea iubita,
Bucura-te, ca si îngerii slaveau a ta patimire,
Bucura-te, ca celor zdrobiti le dai tamaduire,
Bucura-te, cununa muceniciei cea nestricacioasa,
Bucura-te, diaconita cea prea aleasa,
Bucura-te, floarea Bisericii cea cu bun miros,
Bucura-te, vrednica slujitoare a Domnului Hristos,
Bucura-te, ca în primejdii la tine toti nazuim,
Bucura-te, ca de la racla moastelor tale noi har dobândim,
Bucura-te, ca esti întarirea credintei crestine,
Bucura-te, limanul celor ce alearga la tine,
Bucura-te, Sfânta Mucenita Tatiana, diaconita a lui Hristos!
Condacul al 12-lea
Socotind nepriceputii tai muncitori ca nu cu a lui Hristos putere, ci cu vrajitorie zdrobesti toata puterea lor, ti-au taiat parul, crezând ca asa te vor putea birui, dar tu râzând de nepriceperea lor slaveai pe Dumnezeu, Cel ce-ti dadea putere, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Bucurându-se de socotinta lor cea dobitoceasca si încredintati ca ti-au luat toata puterea prin taierea parului, te-au închis iar într-o capiste idoleasca, dar petrecând acolo doua zile în dumnezeiasca stralucire, când ai fost scoasa din capiste din nou s-au aflat zdrobiti idolii, de care lucru mâniindu-se cumplit judecatorul, nemaistiind ce munci sa iscodeasca, ti-a taiat cinstitul cap, luând desavârsit cununa muceniceasca, împreuna cu bine credinciosul tau tata, pentru care noi cu laude te cinstim:
Bucura-te, ca prin desarta cugetare, au socotit puterea ta vrajmaseasca;
Bucura-te, ca ai batjocorit nesocotinta lor cea draceasca,
Bucura-te, ca zadarnic ti-au taiat parul ca sa-ti ia puterea,
Bucura-te, ca tarie îti era credinta si vederea,
Bucura-te, ca prin tunderea parului, puterile nu-ti slabesc,
Bucura-te, ne rugam tie si noi, cei din cinul monahicesc,
Bucura-te, ca prin taierea parului si noi patimile ni le rastignim,
Bucura-te, ca-n ispite si-n patimi cu tine pe vrajmas îl biruim,
Bucura-te, ceea ce petreci cu cetele îngeresti,
Bucura-te, ca noua, credinciosilor, mult folositoare ne esti,
Bucura-te, mângâierea si întarirea mireselor lui Hristos,
Bucura-te, al cetatii Craiovei margaritar mult luminos,
Bucura-te, Sfânta Mucenita Tatiana, diaconita a lui Hristos!
Condacul al 13-lea
Prea cinstita si întru tot laudata Sfânta Mucenita Tatiana, care prin aleasa slujire te-ai învrednicit a fi diaconita a lui Hristos si prin nenumaratele si grelele munci pe care le-ai suferit, ai întarit marturisirea credintei într-un singur Dumnezeu, zdrobind capistea idoleasca prin puterea rugaciunilor tale si ai primit cununa muceniciei prin taierea capului, auzi rugaciunea noastra si ne izbaveste de toata înconjurarea dusmanilor vazuti si nevazuti si mai ales apara turma lui Hristos, care este Biserica, de toate eresurile si ratacirile si ne ajuta ca într-o unire sa-I cântam Lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori). 

Apoi Icosul 1 si Condacul 1.

 
Troparul Sf. Mucenite Tatiana (glas 4)
Luminat-ai stralucit întru patimirea ta, rabdatoare de chinuri; ceea ce te-ai mohorât în schingiuirile tale, si ca o frumoasa porumbita catre cer ai zburat, Tatiana! Roaga-te dar, pentru cei ce pururea te cinstesc pe tine!
Publicat de la
Etichete: ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)