Predică la Duminica Ortodoxiei


Pr. Ilie Cleopa

Iubiţi credincioşi,

Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte astăzi un mare aşezămînt apostolesc şi sobornicesc, anume cultul sfintelor icoane. Acesta s-a aşezat prin hotărîrea Sfîntului şi marelui Sinod Ecumenic al şaptelea de la Niceea din anul 787, la care au luat parte trei sute şaizeci şi şapte de Sfinţi Părinţi şi o sută treizeci şi şase de arhimandriţi şi stareţi de mănăstiri. Sinodul a fost condus din partea Bisericii Ortodoxe de Răsărit de Sfîntul Tarasie patriarhul Constantinopolului. Din partea Bisericii de Apus a fost Petru, arhiepiscopul Romei, însoţit de Petru, prezbiter şi egumen al mănăstirii Sfîntul Sava din Roma, din partea papei Adrian.

Toţi aceşti Sfinţi Părinţi au hotărît cinstirea Sfintelor Icoane şi au dat anatema pe toţi ereticii luptători de icoane, de la care mulţi sfinţi au suferit mari prigoane şi moarte timp de aproape două secole, de la Leon Isaurul, primul luptător împotriva sfintelor icoane şi pînă la Teofil cel de pe urmă. După moartea lui Teofil, prin rîvna împărătesei Teodora şi a Sfinţilor Părinţi s-a stabilit din nou dreapta credinţă şi cinstirea Sfintelor Icoane, cum a fost şi pe vremea Mîntuitorului şi a Sfinţilor Apostoli, căci Iisus Hristos prin minune nefăcută de mîini, a zugrăvit chipul feţei Sale pe maramă şi l-a trimis lui Avgar, regele Edesei (Combaterea sectelor, Chişinău, 1929, p. 510-532). După tradiţia apostolică, Sfîntul Apostol şi Evanghelist Luca, fiind mare pictor, a zugrăvit chipul Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe pe cînd era ea în viaţă.

Acest mare adevăr îl adevereşte şi Sfîntul Sinod al 7-lea ecumenic, zicînd: "Noi păstrăm predaniile Bisericii, întăririle înscris sau în nescris. Una din ele porunceşte a face noi închipuiri de icoane pictate, fiindcă aceasta în unirea cu istoria Evangheliei slujeşte spre adeverirea că Dumnezeu Cuvîntul adevărat, şi nu după nălucire, s-a făcut om, şi este spre folosul nostru. Pe temeiul acesta, noi, mergînd pe calea împărătească şi urmînd învăţătura dumnezeieştilor Sfinţilor Părinţilor noştri şi predaniile Bisericii Ecumenice, căci ştim că în ea locuieşte Duhul Sfînt, cu toată stăruinţa şi luarea aminte hotărîm ca Sfintele Icoane să se pună înainte la fel cu închipuirea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, fie ele făcute din vopsele sau cu mozaic sau din oricare material. Numai să fie făcute în chip cuviincios" (Ibidem, p. 532-533).

Sfîntul Ioan Damaschin, care a suferit mult pentru Sfintele Icoane, scrie despre ele: "În orice lucru este bine de cunoscut ce este în el adevărat sau mincinos şi care este scopul lui, bun sau rău". Tot aşa, cînd este vorba despre Sfintele Icoane trebuie de cercetat dacă ele sunt adevărate şi pentru care scop sunt făcute. Dacă ele sunt adevărate şi slujesc spre slava lui Dumnezeu şi a Sfinţilor Lui, spre a îndemna la fapte bune, spre îndreptarea fără de prihană şi spre mîntuirea sufletelor, apoi noi trebuie să le primim şi să le cinstim, însă nu în alt fel, decît ca pe închipuiri, ca pilde, ca exemple, ca pe nişte cărţi pentru oameni, ca pe monumente (Ibidem, p. 537).

Fiindcă nu toţi ştiu a citi şi nu pot să se îndeletnicească cu citirea, Părinţii au judecat ca toate faptele lui Hristos vrednice de mărire să le închipuiască pe icoane care ar sluji la scurte amintiri. De multe ori se întîmplă că noi nu gîndim la patimile Mîntuitorului, dar îndată ce vedem icoana răstignirii lui Hristos ne aducem aminte de mîntuitoarele Lui patimi, cădem şi ne închinăm, nu materialului, ci Celui ce este închipuit, asemenea cum ne închinăm, nu materialului din care este făcută Evanghelia sau Crucea, ci la aceea ce se închipuieşte prin ele, adică la puterea Duhului Sfînt ce izvorăşte din ele.

Noi nu ne închinăm materialului din care sunt făcute icoanele. Dacă înaintea noastră se află icoana Domnului, noi ne rugăm, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajută-ne şi ne mîntuieşte!" Iar dacă suntem înaintea icoanei Maicii Domnului: "Fii apărătoarea noastră înaintea Fiului Tău, adevăratul nostru Dumnezeu spre mîntuirea sufletelor noastre!" Iar dacă este icoana mucenicului, de pildă Ştefan, noi zicem: "Sfinte Mare Mucenic Ştefane, care ţi-ai vărsat sîngele pentru Hristos şi ai îndrăznit către Dumnezeu, ca întîiul mucenic, fii apărătorul nostru!" Aşa ne adresăm şi către oricare alt sfînt. Iată încotro trimitem noi rugăciunile noastre prin ajutorul Sfintelor Icoane.

Cînd împăratul iconomah, aidoma sectanţilor noştri, afirma pe nedrept că la cele şase Sinoade Ecumenice n-ar fi fost icoane şi că despre dînsele nu s-a vorbit, atunci papa Grigorie îi scria; "Împărate, vezi că nimic nu s-a spus nici de pîine, nici de apă, nici nu s-a spus că se cuvine a mînca sau bea. Însă tu ştii, după tradiţie, că acest lucru este necesar pentru întemeierea vieţii. Aşa şi despre icoane era cunoscut din Tradiţie. Înşişi arhiereii aduceau icoane la Sinod şi nici un om iubitor de Hristos nu porneşte la drum şi nu-şi face călătoria fără de icoane. Aşa fac oamenii lucrători de fapte bune şi plăcuţii lui Dumnezeu".

Leonte de Neapole, combătînd pe iudeii care învinuiau pe creştini pentru cinstirea icoanelor le răspunde: "Ne închinăm feţelor de pe icoane şi închipuirilor sfinţilor, nu ca lui Dumnezeu. Pentru că dacă ne-am închina lemnului icoanei ca lui Dumnezeu atunci ne-am închina la orice lemn. Şi de s-ar fi şters faţa de pe vreo icoană noi am da-o pe foc, cum facem aceasta de multe ori. Noi creştinii, sărutînd cu buzele trupeşti chipul lui Hristos, al apostolului sau al mucenicului, cu sufletul şi cu gîndul nostru sărutăm pe Hristos şi pe sfinţii Lui".

Sfîntul Grigorie de Nyssa vorbeşte despre închipuirea aducerii lui Isaac ca jertfă de către Avraam, icoana spre care cînd căuta, vărsa din ochii lui lacrimi de umilinţă. El mai vorbeşte şi despre icoana Sfîntului şi Marelui Mucenic Teodor Tiron şi despre icoana lui Hristos. Iar Sfîntul Ambrozie de Milan, vorbind despre vedeniile care le-a avut înaintea descoperirii moaştelor Sfinţilor Mucenici Ghervasie şi Protasie, mărturisea că i s-a arătat lui Apostolul Pavel, aşa cum este închipuit pe icoană (Scrisoarea 35). Sfîntul Atanasie cel Mare scrie, despre cinstirea Sfintelor Icoane: "Noi credincioşii ne închinăm la icoane, nu ca la Dumnezeu cum fac elinii. Nu! Ci noi arătăm buna închinare şi iubire către acea faţă care este închipuită pe icoane. Pentru aceasta noi, de multe ori cînd chipul de pe dînsa se şterge, o ardem ca pe un lucru fără de folos".

După cum Iacob, înainte de sfîrşitul său, s-a închinat deasupra toiagului lui Iosif şi prin aceasta a cinstit, nu toiagul, ci pe cel ce îl ţinea, aşa şi noi credincioşii ne închinăm şi sărutăm icoanele, nu pentru altceva, decît că le sărutăm ca pe copiii şi pe părinţii noştri, ca să le arătăm prin aceasta dragostea noastră sufletească; după cum şi iudeii se închinau Tablelor Legii şi celor doi heruvimi turnaţi din aur, cinstind prin închinare nu piatra şi aurul, ci pe Însuşi Dumnezeu care a poruncit să li se facă acestea.

Mărturii despre Sfintele Icoane se află încă mai din vechime. Aşa Sfîntul Metodie de Patara, care a trăit prin veacul al III-lea, scrie: "Închipuirea îngerilor lui Dumnezeu, care se face din aur, ale începătoriilor şi ale stăpîniilor, noi le facem întru cinstirea şi slava lui Dumnezeu". Despre icoane scriu şi Clement al Alexandriei şi Tertulian, care au trăit în secolele II-III.

Sfînta Tradiţie vorbeşte şi despre chipul cel nefăcut de mînă dăruit de Mîntuitorul lui Avgar, regele Edesei. Despre acest chip nefăcut de mînă omenească scrie istoricul bisericesc Eusebiu, care a trăit prin secolul III-IV.

În sfîrşit, însuşi pămîntul vorbeşte împotriva sectarilor luptători contra icoanelor, căci şi acum se descoperă icoane, cruci şi simboluri creştine la săpăturile ce se fac în catacombele din Roma, adică în peşterile unde primii creştini se ascundeau din cauza persecuţiilor păgîne şi săvîrşeau acolo slujbe dumnezeieşti şi înmormîntări ale sfinţilor mucenici. Am vizitat catacombele Romei în toamna anului 1977 şi am văzut acolo cele mai vechi icoane ale Mîntuitorului şi imagini ale Sfintei Cruci. Din icoanele cele mai vechi aflate de învăţaţii arheologi în catacombele Romei subterane, mai importante sunt: Icoana Mîntuitorului din catacomba Sfîntului Calist şi Cina cea de taină de la sfîrşitul secolului al II-lea, Închinarea Magilor, Minunea prefacerii apei în vin, Vindecarea orbului din naştere şi altele, aflate tot în catacomba Sfîntului Calist. În catacombele Domitillei şi Priscilei s-au aflat icoanele Sfintei Familii, a Bunei-Vestiri, a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, a Patriarhilor şi Proorocilor din Vechiul Testament şi a unor Mucenici din Noul Testament, ce se atribuie tot sfîrşitului veacului al II-lea şi începutul celui de al III-lea. Dar cea mai veche icoană pe care învăţaţii arheologi o atribuie veacului I al creştinismului este chipul Maicii Domnului care ţine în braţe pe Pruncul Cel mai înainte de veci, cu o stea deasupra icoanei.

Toate aceste reprezentări, care s-au aflat în catacombele şi în săpăturile bisericilor vechi de sub pămînt, cu o evidenţă indiscutabilă, ne impun să primim şi să credem că au fost cinstite Sfintele Icoane din cele mai vechi timpuri ale creştinismului. Astfel, în apărarea Sfintelor Icoane ne vorbeşte Sfînta Scriptură, Sfînta Tradiţie şi însuşi pămîntul care ne-a păstrat din primele veacuri ale creştinismului multe din ele. În apărarea lor ne vorbesc şi mintea şi inima noastră.

Iubiţi credincioşi,

Pînă aici am adus atîtea mărturii din Sfînta Scriptură, din Sfînta Tradiţie, de la Sfinţii Părinţi şi din Istoria Bisericii Creştine despre cinstirea Sfintelor Icoane. Acum vom arăta ce este icoana şi ce este idolul. Vă rog să ţineţi minte că "icoana este închipuirea adevăratului Dumnezeu, care într-adevăr există. Iar idolul, sau chipul cioplit este închipuirea dumnezeilor mincinoşi şi născociţi de mintea oamenilor care într-adevăr nu există". De aceea se şi spune că idolul nimic nu este în lume (I Corinteni 8, 4). Deosebirea între idoli şi icoană este ca deosebirea între zi şi noapte, între lumină şi întuneric. Ce însoţire, zice marele Apostol Pavel, este între Biserica lui Dumnezeu şi idoli? (II Corinteni 6, 15-16).

Prin ce se arată cinstirea Sfintelor Icoane? Cinstirea Sfintelor Icoane, după cum învaţă Sfîntul şi Marele Sinod al 7-lea Ecumenic, se arată prin aceea că noi nu considerăm icoana ca Dumnezeu, ci numai ca reprezentare (fotografie, portret) şi, cinstind icoana, nu ne închinăm lemnelor sau vopselelor, ci Celui care este închipuit pe icoană, adică lui Dumnezeu, sfinţilor îngeri, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi sfinţilor care sunt prieteni ai lui Dumnezeu. Oare noi nu cinstim cu deosebită atenţie chipul patriarhului nostru? Şi văzînd portretul lui nu ne aflăm ca şi cum l-am vedea pe el? Dar dacă vedem în icoană chipul lui Dumnezeu, nu trebuie să-L cinstim?

Dar prin ce se manifestă închinarea la idoli? Închinarea la idoli se manifestă prin aceea că oamenii considerau chipurile cioplite drept dumnezei. Auzi ce zice dumnezeiasca Scriptură: S-au abătut curînd din calea care am poruncit lor şi au făcut viţel şi s-au închinat lui şi au jertfit lui şi au zis: Iată, Israele, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului (Ieşire 32, 8; III Regi 12, 28-30). Astfel, trebuie să înţelegem că deosebirea între cinstirea Sfintelor Icoane şi închinarea la idoli este ca între lumină şi întuneric şi după cum omul orb nu deosebeşte lumina de întuneric şi pentru dînsul totul este întuneric, aşa şi omul neînţelept şi rătăcit, nu deosebeşte icoanele de idoli, pentru dînsul orice închipuire este idol, măcar de ar fi acel portret chipul tatălui său.

Însuşi cuvîntul lui Dumnezeu ne porunceşte să deosebim cele sfinte şi cele curate de cele nesfinte şi necurate (Levitic 10, 9-10).

Dar care este folosul duhovnicesc al cinstirii Sfintelor Icoane şi pentru ce ne trebuie Sfintele Icoane? Sfintele Icoane ne trebuie mai întîi în întărirea credinţei, a evlaviei şi trezirea conştiinţei noastre. Al doilea, pentru amintirea faptelor măreţe ale lui Dumnezeu (Deuteronom 6, 7-9) şi ale sfinţilor Lui, ca noi, căutînd la chipurile lor, să ne îndemnăm a urma viaţa lor (Evrei 13, 7). Icoanele ne ajută pentru exprimarea dragostei noastre către Dumnezeu. Dacă noi din dragoste purtăm la noi portretele rudelor şi ale oamenilor care ne sunt aproape, cu cît mai mult suntem datori să purtăm cu evlavie la noi icoanele Mîntuitorului, ale Maicii Domnului, ale sfinţilor lui Dumnezeu.

Apoi, Sfintele Icoane pentru oamenii fără ştiinţă de carte şi pentru copii, sunt ca şi Biblia. Ceea ce în Biblie este tipărit cu litere, aceea pe icoane este zugrăvit cu vopsele. De pildă, despre patimile Mîntuitorului nostru Iisus Hristos nu va putea citi în Biblie cel ce nu ştie carte, însă, privind la icoanele suferinţelor lui Hristos, el va înţelege cu mintea ce este pictat pe icoane şi va simţi mai multă evlavie în inima sa. Biserica lui Hristos cîntă aşa: "Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta oştile îngereşti..." Şi în alt loc zice despre Maica Domnului: "Iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvîntul întrupat, pe Care mărindu-L cu oştirile cereşti, pe tine te fericim".

Iubiţi credincioşi,

Pe Dumnezeu nu-L pot vedea oamenii după fiinţă, ca pe un duh. Dar îl pot vedea în chipuri, în imagini, în vederi cunoscute. Pe Dumnezeu L-au văzut oamenii, însă numai indirect sau prin simboluri. Aşa, de pildă, Dumnezeu S-a arătat lui Avraam în chipul celor trei tineri călători (Facere 18, 1-6). L-a văzut pe Dumnezeu şi patriarhul Iacob şi a chemat numele locului aceluia "Vederea lui Dumnezeu" (Facere 32, 30). L-a văzut pe Dumnezeu şi Moise "şi a grăit Dumnezeu către Moise faţă către faţă, ca şi cum ar fi grăit cineva cu prietenul său" (Ieşire 30, 11). Şi a zis Domnul: Auziţi cuvintele Mele: De va fi între voi vreun prooroc al Domnului, în vedenii Mă voi arăta lui şi în somn voi grăi lui. Nu este aşa credincios în toată casa lui Israel ca robul Meu Moise. Gură către gură grăiesc cu el aievea şi nu prin pilde şi el faţa Domnului vede (Numerii 12, 6-8). L-a văzut pe Dumnezeu şi (Isaia 6, 1-5). Daniil, proorocul a văzut pe Dumnezeu Tatăl şi Fiul. A văzut pe Dumnezeu şi Miheia (III Regi 22, 19). Apoi pe Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos L-au văzut ucenicii, atît în umilinţă, cît şi în slavă, cît a trăit cu dînşii pe pămînt (Ioan 1, 14; 6, 36).

Apostolul Ioan, vorbind despre Iisus Hristos, aşa începe epistola I-a: Ce era din început, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mîinile noastre au pipăit despre Cuvîntul Vieţii, aceea vă vestim şi Viaţa s-a arătat şi o am văzut şi mărturisim şi vă vestim viaţa cea veşnică, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă (I Ioan 1, 1-3). Iar Sfînta Evanghelie zice: Şi Cuvîntul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a unuia Născut din Tatăl (Ioan 1, 14).

Pe Iisus Hristos L-a văzut Apostolul Pavel şi după înălţarea la ceruri. L-a văzut pe Hristos cînd Il prigonea (I Corinteni 15, 8; Fapte 9, 3-4). L-a văzut şi primul mucenic Ştefan, cînd era ucis cu pietre şi a zis: Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stînd de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7, 56). Pe Duhul Sfînt L-au văzut poporul şi Apostolii, la botezul Domnului în chip de porumbel şezînd peste Dînsul Şi glas din cer s-a auzit: Tu eşti Fiul Meu cel iubit întru care bine am voit (Luca 3, 22). Duhul Sfînt a fost văzut şi în chipul limbilor de foc, la pogorîrea Lui din cer (Fapte 2, 1-4). Încă în multe chipuri S-a arătat Dumnezeu şi Sfinţii Lui, precum în descoperirea Sfîntului Evanghelist Ioan (Apocalipsa 4, 2-3; 5, 6-8).

Astfel, oamenii L-au văzut pe Dumnezeu şi pot să-L închipuiască pentru întărirea şi învăţătura lor în credinţă. Deci nici un motiv nu pot avea sectanţii, care zic că nimenea nu are voie să închipuiască pe Dumnezeu pe Sfintele Icoane.

Iubiţi credincioşi,

Astăzi este prima Duminică din Postul Mare, numită "Duminica Ortodoxiei" sau "a Sfintelor Icoane". Tocmai de aceea am vorbit pe larg despre cinstirea sau venerarea Sfintelor Icoane, întrucît în vremea nostră s-au ridicat în lume multe secte creştine care hulesc icoanele, crucea, biserica, preoţii şi învăţătura apostolică ortodoxă, înşelînd pe mulţi fii ai Bisericii noastre, spre veşnica lor osîndă. Noi vă sfătuim şi vă reamintim învăţătura dogmatică a Bisericii. Închinaţi-vă cu credinţă şi evlavie Sfintelor Icoane şi purtaţi-le în casă, şi oriunde călătoriţi, ca să vă fie de ajutor în izbăvirea de primejdii, ştiind că cinstea dată icoanelor se ridică la sfinţii pictaţi pe ele. Faceţi rugăciuni şi acatiste în faţa icoanelor, mergeţi în pelerinaj la icoanele făcătoare de minuni din ţară şi la moaştele sfinţilor noştri, că veţi primi uşurare şi mare ajutor în necazurile vieţii. De asemenea, cinstiţi Sfînta Cruce, pavăza credinţei, şi o purtaţi cu credinţă, că prin ea izgonim pe diavoli şi liniştim pe sectanţii hulitori de Dumnezeu.

A trecut prima săptămînă din Sfîntul Post, numită şi "Săptămîna Mare". Ne bucurăm că bisericile iarăşi s-au umplut de credincioşi, că aţi postit cu toţii şi că alergaţi cu credinţă şi evlavie la Dumnezeu Mîntuitorul şi nădejdea noastră.

Vă îndemn, fraţii mei, să continuaţi a posti Sfîntul Post şi să vă rugaţi, să citiţi cît mai mult şi să faceţi după putere milostenie şi veţi vedea cîtă bucurie şi pace veţi primi în suflet. Dar, mai ales, vă îndemn să vă spovediţi de două ori la duhovnici şi în aceste zile, şi la sfîrşitul Postului Mare, iar care aveţi dezlegare, să primiţi şi Sfînta Împărtăşanie.

Creştinii evlavioşi, mamele, copiii, bătrînii şi bolnavii sunt datori să se spovedească şi să se împărtăşească de două ori în acest mare post. Siliţi-vă la Hristos. El vă cheamă, vă aşteaptă şi vi se dăruieşte în dar tuturor celor ce păzesc poruncile Lui. Nu treceţi cu vederea dragostea şi harul lui Hristos.

Să-L rugăm pe Fiul lui Dumnezeu să întărească dreapta credinţă şi evlavia ortodoxă, ca să biruim cu puterea Lui şi pe diavoli şi pe sectanţii hulitori, şi pe necredincioşi, şi să trăim veşnic în bucuria şi iubirea lui Dumnezeu. Amin.

joi, 16 decembrie 2010

Acatistul Sf.Prooroc Daniel


Prăznuit la 17 Decembrie
Sf. Prooroc Daniel
Condac 1
Vas ales al lui Dumnezeu, şi sfeşnic al Luminii Celei neapropiate te-ai arătat lumii, Sfinte Proorocule Daniel, învrednicindu-te prin viaţa sfinţită a prooroci cele viitoare. Pentru acesta, ca pe un iconom al tainelor dumnezeieşti şi organ al Duhului Sfânt te cinstim pe tine, cântând: Aliluia!
Icos 1
Născut din neam regesc în Vitora de sus, ai fost dus rob de mic copil din Iudeea în Babilon, împreună cu Ioachim, împăratul Iudeii. Iar darul lui Dumnezeu s-a revărsat din fragedă vârstă în inima ta. Prin minunata judecată ai izbăvit de moarte pe femeia lui Ioachim, Suzana cea curată din mâinile judecătorilor nedrepţi şi desfrânaţi. Pentru aceasta strigăm ţie :
Bucură-te, revărsat de zori al înţelepciunii
Bucură-te, din pruncie dăruit cu cinstea bătrânilor
Bucură-te, ştiutor al celor ascunse
Bucură-te, cumpănă a dreptăţii dumnezeieşti
Bucură-te, arc întins de dreapta lui Dumnezeu
Bucură-te, rază purtătoare de lumină cerească
Bucură-te, stâlp al fecioriei şi al întregii înţelepciuni
Bucură-te, grabnic ajutător al celor ce-şi pun nădejdea în Domnul
Bucură-te, că legea Lui s-a arătat în inima ta vieţuind
Bucură-te, făclie risipind întunericul necunoştinţei
Bucură-te, că descoperi şi ruşinezi tot sfatul viclean
Bucură-te, flacără a Duhului ce arzi pe slujitorii patimilor
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condac 2
Frumos la chip şi iscusit în toată înţelepciunea, cunoscător a toată ştiinţa, cu adâncă putere de pătrundere şi plin de râvnă ai fost ales să slujeşti în palatul regelui Babilonului, împreună cu cei trei tineri Anania, Azaria şi Misail. Iar tu, ca şi aceştia, păzindu-ţi curăţia vieţii şi credinţei, slujeai din toată inima Domnului, Căruia Îi aduceai neîncetată cântare: Aliluia!
Icos 2
Frumuseţea izvorâtă din dragostea de Dumnezeu a strălucit pe faţa ta şi a Sfinţilor trei tineri, Sfinte Proorocule Daniel, când cu postul de suflet hrănitor aţi covârşit pe tinerii ce mâncau la masa regelui. Căci după zece zile arătând mai frumoşi şi mai graşi la trup decât aceştia, căpetenia famenilor v-a îngăduit să vă păziţi în legea cea binecuvântată.
Bucură-te, floare a postirii şi rugăciunii curate
Bucură-te, vitejească lepădare de sine pentru slava lui Dumnezeu
Bucură-te, neclintită credincioşie în Cuvântul Lui
Bucură-te, închinare, zbor al inimii către cer
Bucură-te, inimă invăpăiată de dumnezeiescul dor
Bucură-te, cunună neveştejită
Bucură-te, că alegând calea cea strâmtă, te-ai îmbrăcat cu putere de Sus
Bucură-te, desfătare de duhovniceasca hrană
Bucură-te, împlinire a voii dumnezeieşti
Bucură-te, biruinţă asupra poftei şi întinăciunii
Bucură-te, dezlegare de robia lor cea cumplită
Bucură-te, tărie a credinţei şi nădejdii celei după Dumnezeu
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condac 3
Binecuvântarea lui Dumnezeu s-a revărsat asupra ta şi a celor trei tineri, căci El v-a dat ştiinţă şi pricepere în orice scriere, precum şi belşug de înţelepciune, iar tu, Sfinte Proorocule Daniel, puteai tâlcui vedeniile şi visele în lumina Duhului Sfânt, întru Care îngereşte cântai: Aliluia!
Icos 3
Pe nimeni n-a aflat mai înţelepţi regele ca pe tine şi pe Anania, Azaria şi Misail. În toate întrebările asupra cărora el cerea dezlegare, când era vorba de înţelepciune şi pricepere, vă găsea de zece ori mai isteţi decât magii şi prezicătorii din tot regatul.
Bucură-te, cuget îngrădit cu puterea Duhului
Bucură-te, pajişte înflorită a înţelepciunii
Bucură-te, vistierie dumnezeiască
Bucură-te, înălţime a cunoştinţei de Dumnezeu
Bucură-te, adânc al smereniei
Bucură-te, izvor de har pururea curgător
Bucură-te, covârşire a înţelepciunii omeneşti
Bucură-te, ruşinare a falsei înţelepciuni vrăjitoreşti
Bucură-te, cuvânt deopotrivă strălucitor cu viaţa minunată
Bucură-te, grabnic ajutor întru îndreptarea vieţilor
Bucură-te, pârghie a înţelepciunii ce surpi rătăcirea
Bucură-te, călăuză duhovnicească în labirintul patimilor
Bucură-te, Sfinte Proorocului Daniel, de Dumnezeu înţelepţite !
Condac 4
Un vis a tulburat duhul regelui Nabucodonsor, încât a poruncit să se piardă toţi înţelepţii de nu îi vor spune visul împreună cu tâlcuirea lui. Ca nişte peşti fără de glas au rămas toţi tâlcuitorii de semne şi vrăjitorii păgâni, numai tu, Sfinte Proorocule Daniel, ai cerut cu îndrăzneală vreme să descoperi taina. Iar dând de ştire prietenilor tăi Anania, Azaria şi Misail, aţi rugat fierbinte milostivirea lui Dumnezeu şi împreună aţi cântat: Aliluia!
Icos 4
Atunci ţi s-a descoperit, Sfinte, taina, într-o vedenie de noapte şi ai binecuvântat pe Cel Atotputernic. Munte înţelegător ai văzut pe Preacurata, Pururea Fecioara din care S-a tăiat, nu de mână, Piatra din capul unghiului, Hristos Dumnezeu. Şi iată piatra a zdrobit chipul cu capul de aur, pieptul şi braţele de argint, pântecele şi coapsele de aramă, picioarele o parte de fier şi alta de lut, chip al înşelăciunii ascunse în curgerea vremelniciei. Iar Piatra ce s-a făcut munte înalt şi a umplut pământul, ai arătat-o lămurit drept Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu.
Bucură-te, vestitor al Întrupării lui Hristos
Bucură-te, că ai însemnat mai dinainte naşterea lui Dumnezeu din Fecioară
Bucură-te, zugrav prin cuvânt al dumnezeieştilor taine
Bucură-te, far ce descoperi gândurile inimii
Bucură-te, piatră a cunoştinţei de Dumnezeu
Bucură-te, vedere a celor mai presus de cuvânt
Bucură-te, condei al Duhului ce scrie iscusit
Bucură-te, spic ce rodeşti Bisericii pâinea cea cerească
Bucură-te, fiu şi moştenitor al Împărăţiei
Bucură-te, frumuseţe a dreptei cinstiri de Dumnezeu
Bucură-te, strugure copt ce izvorăşti vin de nemurire
Bucură-te, povăţuitorule în cele de taină
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condac 5
Căzând cu faţa la pământ, împăratul s-a închinat înaintea ta, Sfinte Proorocule Daniel şi a mărturisit că Dumnezeul tău este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul regilor, Descoperitorul tainelor, Cel Căruia se cuvine a cânta întreit sfânta cântare: Aliluia!
Icos 5
Chipului de aur făcut mai apoi de rege nu te-ai închinat nici tu, nici cei trei tineri care, pârâţi fiind, au fost aruncaţi în foc pentru mărturisirea dreptei credinţe. Dar văpaia în rouă s-a prefăcut prin venirea Celui asemeni Fiului lui Dumnezeu, de a Cărui vedere te-ai bucurat cu duhul, slăvindu-L şi binecuvântându-L.
Bucură-te, mărturisitorule preacinstite
Bucură-te, îndreptătorule al credinţei
Bucură-te, icoană insuflată
Bucură-te, cârmaci iscusit al puterilor sufletului
Bucură-te, că ne călăuzeşti la limanul pocăinţei
Bucură-te, pahar al înţelepciunii şi dragostei de Dumnezeu
Bucură-te, că din el ne dăruieşti şi nouă celor însetaţi
Bucură-te, rug aprins de harul Dumnezeiesc
Bucură-te, că venirea lui Hristos a stins văpaia păcatului cu roua Veşniciei
Bucură-te, risipire a deşartei slave a lumii
Bucură-te, ramură de măslin purtată de porumbiţa Duhului
Bucură-te, rugătorule pentru izbăvirea din cuptorul ispitelor
Bucură-te, Sfinte Proorocului Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condac 6
I-ai proorocit, Sfinte Daniel, lui Nabucodonsor alungarea dintre oameni, locuirea între fiarele câmpului şi asemănarea cu ele vreme de şapte ani până va cunoaşte că Cel Preaînalt are stăpânirea asupra împărăţiilor. Iar regele, neascultând de a-şi răscumpăra păcatele prin fapte de dreptate şi milostenie, proorocia s-a împlinit întocmai. După acest răstimp, mintea i-a venit din nou şi a suit iarăşi la ocârmuire, aducând Domnului binecuvântare, laudă şi preamărire şi cântând: Aliluia!
Icos 6
Regele Baltazar a necinstit sfintele vase luate din templul Ierusalimului şi a preamărit idolii nesimţitori. Atunci i s-au arătat degetele unei mâini de om, care scria în faţa sfeşnicului, pe peretele palatului. Tulburat cu duhul, şi cum nici unul din înţelepţii săi nu putea citi scrisul, nici să-i facă cunoscut înţelesul, te-a întrebat pe tine. Iar tu i-ai proorocit grabnicul sfârşit al lui şi al regatului, pentru trufia inimii, măcar că ştia cele săvârşite de Dumnezeu cu tatăl său Nabucodonsor.
Bucură-te, certarea celor care se încred cu trufie în propriile lor puteri
Bucură-te, lanţ de aur al ascultării de Dumnezeu
Bucură-te, că ne întinzi veşmântul smereniei
Bucură-te, îndrăzneală proorocească
Bucură-te, chemare spre dreptate şi milostivire
Bucură-te, ieşire la lumină din împietrirea duhului
Bucură-te, ridicare a privirii la cer, cu darul Domnului
Bucură-te, că ţi-ai făcut mintea casă a nepătimirii
Bucură-te, binecuvântare a îndelungii răbdări dumnezeieşti
Bucură-te, ploaie tămăduitoare a rugăciunii curate
Bucură-te, sabie în mâna Cuvântului lui Dumnezeu
Bucură-te, Sfinte Proorocului Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condac 7
În vremea lui Darius mezul, la sfatul dregătorilor pizmaşi, nebună poruncă s-a dat ca oricine s-ar ruga vreme de treizeci de zile altui dumnezeu sau om în afară de rege să fie aruncat în groapa cu lei. Dar tu, Sfinte Proorocule, în faţa ferestrei deschise înspre Ierusalim, în fiecare zi îngenuncheai de trei ori, te rugai şi lăudai pe Dumnezeu ca şi mai înainte, neîncetat cântând : Aliluia!
Icos 7
Găsind bun prilej, dregătorii l-au silit pe Darius, măcar că nu voia să te piardă pe tine, Sfinte, şi ai fost aruncat în groapa cu lei, pe care regele a pecetluit-o, însuşi nădăjduind că Dumnezeul Căruia i Te închinai şi îi slujeai Te va scăpa. Iar dimineaţa a alergat la groapă şi te-a găsit nevătămat, căci Îngerul Domnului astupase gurile leilor. Atunci regele, bucurându-se, a mărturisit în scris la toate popoarele atotputernicia şi veşnica slavă a Dumnezeului Celui viu, în cer şi pe pământ.
Bucură-te, jertfă curată lui Dumnezeu
Bucură-te, inimă făcută altar
Bucură-te, neîncetată pomenire a Domnului
Bucură-te, că prin întreita îngenunchere arătai dreapta slăvire a Sfintei Treimi
Bucură-te, întoarcere a minţii spre Răsăritul Cel de Sus
Bucură-te, izbăvire din groapa păcatelor
Bucură-te, că astupi gurile vrăjmaşilor nevăzuţi care vor să ne sfâşie
Bucură-te, păstor leilor şi împreună locuitor cu îngerii
Bucură-te, cetate întărită a Duhului
Bucură-te, fântână sfinţită de iubirea dumnezeiască
Bucură-te, bună vestire a slavei lui Dumnezeu
Bucură-te, râu de tămăduiri minunate
Bucură-te, Sfinte Proorocului Daniel, de Dumnezeu înţelepţite !
Condac 8
Înfricoşată vedenie s-a arătat ţie, Sfinte Proorocule Daniel, în Babilon, despre împărăţii ce aveau să fie, închipuite prin fiare, apoi despre Antihrist, Sfârşitul Veacului şi Înfricoşata Judecată. Aşa te-ai învrednicit a privi pe Cel vechi de zile şezând pe Scaunul măririi, în haine albe ca zăpada, părul capului curat ca lâna, tronul Său flăcări de foc, roţile Lui foc arzător. Un râu de foc se vărsa şi ieşea din El ; mii de mii Îi slujeau şi miriade de miriade stăteau înaintea Lui cântând: Aliluia!
Icos 8
Judecătorul s-a aşezat şi cărţile au fost deschise, iar fiara cu hulitoare gură, căreia i se dăduse putere să asuprească pe Sfinţii lui Dumnezeu, voind să schimbe Sfintele Sărbători şi porunci, a fost omorâtă şi trupul ei dat focului. Şi iată pe norii cerului venea Cineva ca Fiul Omului, Căruia I s-a dat de către Tatăl Stăpânirea, Slava şi Împărăţia în vecii vecilor.
Bucură-te, comoară a treziei duhovniceşti
Bucură-te, că ne arăţi teama de Dumnezeu ca pe începutul înţelepciunii
Bucură-te, că sfârşitul ei e dragostea şi pătimirea pentru El
Bucură-te, izvor de tămăduire al patimilor ascunse
Bucură-te, iubire lămurită ca aurul în topitoare
Bucură-te, înaintevedere a celor de taină
Bucură-te, ajutătorule în războiul nevăzut
Bucură-te, floare a Pomului Vieţii
Bucură-te, că ai băut din apa vie a cunoştinţei de Dumnezeu
Bucură-te, că ai cunoscut că Tatăl şi Fiul una sunt
Bucură-te, oglindă curată a Duhului
Bucură-te, trâmbiţă a Iubirii Sfintei Treimi
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condac 9
Sfântul Arhanghel Gavriil ţi-a tâlcuit alte două înfricoşate vedenii despre tainele mântuirii şi mânia lui Dumnezeu ce va să fie. Ţi s-au descoperit, Sfinte, Venirea Domnului Iisus Hristos şi Patimile Celui fără de vină, pecetluirea proorociei şi plinirea Legii, dărâmarea Templului şi darurile mai presus de cuget ale harului, Venirea lui Antihrist în vremea covârşirii păcatelor, despre călcarea celor sfinte şi adevărate şi războiul ce îl va face sfinţilor, cum în vreme de pace va doborî mulţi aleşi şi va fi nimicit nu de mână omenească. Pentru acestea, cu frică şi cutremur ne închinăm lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icos 9
Însuşi Cel ce avea înfăţişarea Fiului Omului ţi-a dat tărie spre a îndura strălucirea slavei Lui. El ţi-a descoperit, cum celui batjocoritor de cele sfinte i se va da putere să pună urâciunea pustiirii în locul Jertfei Celei de fiecare zi, prigonind, ucigând sau înşelând pe mulţi dintre cei aleşi ca să se lămurească, să se curăţească şi să se albească până la sfârşitul vremii. Apoi va veni cumplitu-i sfârşit, când se va arăta marele voievod Mihail şi va fi mare strâmtorare, dar poporul dreptcredincios va fi mântuit. Iar cei ce dorm în ţărâna pământului vor învia, unii la viaţa veşnică, alţii spre ocară şi suferinţă veşnică. Şi cei înţelepţi vor lumina ca strălucirea cerului, iar cei care vor fi călăuzit pe mulţi pe calea dreptăţii vor fi ca stelele în vecii vecilor.
Bucură-te, luceafăr al Bisericii ce risipeşti negura înşelării
Bucură-te, păzire a inimii de deşertăciunea păcatului
Bucură-te, că înţelegem gândul trufaş ca pe chipul urâciunii pustiirii
Bucură-te, noian de lacrimi şi închinare ce alungi cugetul făţarnic
Bucură-te, stăruinţă în post şi rugăciune pentru milostivirea Domnului
Bucură-te, tămăduire şi mângâiere ce vin din suferinţa pentru Hristos
Bucură-te, purtare a Crucii şi urmare a lui Hristos
Bucură-te, ferire de cursele unei păci înşelătoare
Bucură-te, că fiind războiţi de patimi căutăm pacea de Sus
Bucură-te, aleasă cuviinţă în faptă şi cuvânt
Bucură-te, smerenie ce ai mintea lui Hristos
Bucură-te, că Darul cel mai de preţ ce ţine lumea e Sfânta Jertfă a Domnului Iisus
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condac 10
Pe idolul Bel, căruia îi aduceau jertfă babilonienii l-ai surpat, vădind înşelăciunea preoţilor păgâni. Căci presărând cenuşă, ai arătat urmele paşilor lor în templul pecetluit de rege şi s-au aflat uşile ascunse prin care intrau şi mâncau cele de pe masă. Atunci regele Cirus a cunoscut că Bel nu este viu, ci lut şi aramă şi s-a minunat de înţelepciunea ta, izvorâtă de la Cel Căruia pururi îi cântai: Aliluia!
Icos 10
Dar şi pe un balaur socotit dumnezeu l-ai omorât fără sabie şi toiag, aruncându-i în gură cocoloaşe din răşină, seu şi păr, fierte la un loc. Prin aceasta ai arătat tuturor că deşi mare şi înfricoşat, era doar o zidire stricăcioasă, căruia nu i se cuvine închinare.
Bucură-te, pecete a trezviei duhovniceşti
Bucură-te, că ne presari în suflet cenuşa pocăinţei
Bucură-te, că vedem în ea urmele furilor nevăzuţi
Bucură-te, că descoperim pe cei ce mănâncă rodul ostenelilor noastre
Bucură-te, că rănile noastre ascunse ni le faci cunoscute
Bucură-te, că alergăm la Hristos cu credinţă spre tămăduire
Bucură-te, că ne mijloceşti iertare
Bucură-te, inimă în rugăciune, fereastră spre lumina dumnezeiască
Bucură-te, alungarea balaurului ascuns
Bucură-te, că ne înveţi meşteşugul duhovniciei
Bucură-te, intrare în Veşnicie pe poarta smereniei
Bucură-te, cel cu înţelegerea de Sus
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condac 11
Mâhnindu-se de pierderea preoţilor lui Bel şi a balaurului, babilonienii l-au silit pe rege, cu îngrozire de moarte, să te dea lor. Şi te-au aruncat într-o groapă cu şapte lei flămânzi şi ai stat acolo şapte zile. Iar Îngerul Domnului l-a luat pe proorocul Avacum de creştet şi l-a dus în Babilon întru repeziciunea duhului său. Şi a strigat Avacum: “Daniele ! Daniele ! Ia mâncarea pe care ţi-a trimis-o ţie Dumnezeu !” Iar tu ai binecuvântat pe Cel ce nu părăseşte şi nu uită pe cei ce-L caută, cântând: Aliluia!
Icos 11
Te-ai sculat şi ai mâncat, iar Îngerul Domnului l-a dus pe Avacum înapoi în Iudeea. Iar a şaptea zi, a venit regele să te plângă şi văzându-te şezând, a strigat: „Mare eşti, Doamne, Dumnezeul lui Daniel ! Şi nu este altul afară de Tine !” Şi te-a scos din groapă, iar pe cei ce voiseră să te piardă i-a aruncat într-însa şi i-au mâncat leii înaintea lui.
Bucură-te, strălucirea proorocilor
Bucură-te, cel slujit de Sfinţii Îngeri
Bucură-te, dragoste care nu caută ale sale
Bucură-te, miel al lui Hristos, biruitorul morţii
Bucură-te, scut al credinţei neclintite
Bucură-te, livadă binemirositoare a nepătimirii
Bucură-te, binecuvântare peste lumea deznădăjduită
Bucură-te, arcă a nădejdii ce înfrunţi potopul ispitelor
Bucură-te, laudă şi mulţumire pentru binefacerile lui Dumnezeu
Bucură-te, că ne înveţi să împărăţim cu mintea peste leii patimilor
Bucură-te, conştiinţă neamăgită de gândurile viclene
Bucură-te, făclie a Duhului ce veseleşti sufletele credincioşilor
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condac 12
Împreună cu Anania, Azaria şi Misail ai ajuns la adânci bătrâneţi, întru care aţi pătimit tăierea capetelor de la rău-credinciosul împărat Atic. Când a fost să-i taie capul lui Anania, a întins Azaria haina sa şi l-a primit. Asemenea şi pe al lui Azaria l-a primit Misail, iar pe al lui Misail l-ai primit tu, Sfinte Prooroc Daniel, iar în urmă ţi-au tăiat şi ţie capul şi aţi cântat cu îngereştile cete: Aliluia!
Icos 12
După ce v-au tăiat capetele, ele s-au lipit de trup şi Îngerul Domnului v-a luat trupurile şi le-a dus în muntele Gheval, punându-le sub piatră. Iar după Învierea Domnului ai înviat împreună cu cei trei tineri şi v-aţi arătat multora. Apoi iarăşi aţi adormit, urcând la cereştile lăcaşuri gătite vouă de Tatăl.
Bucură-te, mustrare a necredinţei şi îndrăzneală mucenicească
Bucură-te, stricare a mrejelor păcatului
Bucură-te, mărturisitorule al Învierii lui Hristos
Bucură-te, vas ales ce reverşi în lume mireasma Mirelui
Bucură-te, verigă în lanţul de aur al Bisericii
Bucură-te, icoană a frumuseţii de rai
Bucură-te, pildă a pătimitorilor de bunăvoie pentru dragostea lui Dumnezeu
Bucură-te, grâu curat în aria Domnului
Bucură-te, inimă care odihneşti dragostea Tatălui către Fiul
Bucură-te, al raiului locuitor şi lumii îndreptător
Bucură-te, biruire a omului vechi
Bucură-te, nume de închinare, vrednicule de pomenire
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condac 13
O, Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, să ne dăruiască lacrimi de pocăinţă şi slobozire din robia patimilor, ca să cunoaştem dragostea şi libertatea date de Hristos. Apleacă-te spre neputinţele noastre şi fii nouă mijlocitor şi îndreptător, aşa încât trecând marea acestei vieţi să se întipărească pe faţa noastră Chipul Fiului Unul-născut al lui Dumnezeu cu a Lui strălucire şi frumuseţe. Iar atunci, Sfinte, să găsim milostivire la Înfricoşata Judecată, împărtăşindu-ne de viaţa cea veşnică, iar bucurându-ne împreună cu îngerii să cântăm: Aliluia! (de trei ori) .
Apoi Icos 1 şi Condac 1.

Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)