Predică la Duminica Ortodoxiei


Pr. Ilie Cleopa

Iubiţi credincioşi,

Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte astăzi un mare aşezămînt apostolesc şi sobornicesc, anume cultul sfintelor icoane. Acesta s-a aşezat prin hotărîrea Sfîntului şi marelui Sinod Ecumenic al şaptelea de la Niceea din anul 787, la care au luat parte trei sute şaizeci şi şapte de Sfinţi Părinţi şi o sută treizeci şi şase de arhimandriţi şi stareţi de mănăstiri. Sinodul a fost condus din partea Bisericii Ortodoxe de Răsărit de Sfîntul Tarasie patriarhul Constantinopolului. Din partea Bisericii de Apus a fost Petru, arhiepiscopul Romei, însoţit de Petru, prezbiter şi egumen al mănăstirii Sfîntul Sava din Roma, din partea papei Adrian.

Toţi aceşti Sfinţi Părinţi au hotărît cinstirea Sfintelor Icoane şi au dat anatema pe toţi ereticii luptători de icoane, de la care mulţi sfinţi au suferit mari prigoane şi moarte timp de aproape două secole, de la Leon Isaurul, primul luptător împotriva sfintelor icoane şi pînă la Teofil cel de pe urmă. După moartea lui Teofil, prin rîvna împărătesei Teodora şi a Sfinţilor Părinţi s-a stabilit din nou dreapta credinţă şi cinstirea Sfintelor Icoane, cum a fost şi pe vremea Mîntuitorului şi a Sfinţilor Apostoli, căci Iisus Hristos prin minune nefăcută de mîini, a zugrăvit chipul feţei Sale pe maramă şi l-a trimis lui Avgar, regele Edesei (Combaterea sectelor, Chişinău, 1929, p. 510-532). După tradiţia apostolică, Sfîntul Apostol şi Evanghelist Luca, fiind mare pictor, a zugrăvit chipul Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe pe cînd era ea în viaţă.

Acest mare adevăr îl adevereşte şi Sfîntul Sinod al 7-lea ecumenic, zicînd: "Noi păstrăm predaniile Bisericii, întăririle înscris sau în nescris. Una din ele porunceşte a face noi închipuiri de icoane pictate, fiindcă aceasta în unirea cu istoria Evangheliei slujeşte spre adeverirea că Dumnezeu Cuvîntul adevărat, şi nu după nălucire, s-a făcut om, şi este spre folosul nostru. Pe temeiul acesta, noi, mergînd pe calea împărătească şi urmînd învăţătura dumnezeieştilor Sfinţilor Părinţilor noştri şi predaniile Bisericii Ecumenice, căci ştim că în ea locuieşte Duhul Sfînt, cu toată stăruinţa şi luarea aminte hotărîm ca Sfintele Icoane să se pună înainte la fel cu închipuirea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, fie ele făcute din vopsele sau cu mozaic sau din oricare material. Numai să fie făcute în chip cuviincios" (Ibidem, p. 532-533).

Sfîntul Ioan Damaschin, care a suferit mult pentru Sfintele Icoane, scrie despre ele: "În orice lucru este bine de cunoscut ce este în el adevărat sau mincinos şi care este scopul lui, bun sau rău". Tot aşa, cînd este vorba despre Sfintele Icoane trebuie de cercetat dacă ele sunt adevărate şi pentru care scop sunt făcute. Dacă ele sunt adevărate şi slujesc spre slava lui Dumnezeu şi a Sfinţilor Lui, spre a îndemna la fapte bune, spre îndreptarea fără de prihană şi spre mîntuirea sufletelor, apoi noi trebuie să le primim şi să le cinstim, însă nu în alt fel, decît ca pe închipuiri, ca pilde, ca exemple, ca pe nişte cărţi pentru oameni, ca pe monumente (Ibidem, p. 537).

Fiindcă nu toţi ştiu a citi şi nu pot să se îndeletnicească cu citirea, Părinţii au judecat ca toate faptele lui Hristos vrednice de mărire să le închipuiască pe icoane care ar sluji la scurte amintiri. De multe ori se întîmplă că noi nu gîndim la patimile Mîntuitorului, dar îndată ce vedem icoana răstignirii lui Hristos ne aducem aminte de mîntuitoarele Lui patimi, cădem şi ne închinăm, nu materialului, ci Celui ce este închipuit, asemenea cum ne închinăm, nu materialului din care este făcută Evanghelia sau Crucea, ci la aceea ce se închipuieşte prin ele, adică la puterea Duhului Sfînt ce izvorăşte din ele.

Noi nu ne închinăm materialului din care sunt făcute icoanele. Dacă înaintea noastră se află icoana Domnului, noi ne rugăm, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajută-ne şi ne mîntuieşte!" Iar dacă suntem înaintea icoanei Maicii Domnului: "Fii apărătoarea noastră înaintea Fiului Tău, adevăratul nostru Dumnezeu spre mîntuirea sufletelor noastre!" Iar dacă este icoana mucenicului, de pildă Ştefan, noi zicem: "Sfinte Mare Mucenic Ştefane, care ţi-ai vărsat sîngele pentru Hristos şi ai îndrăznit către Dumnezeu, ca întîiul mucenic, fii apărătorul nostru!" Aşa ne adresăm şi către oricare alt sfînt. Iată încotro trimitem noi rugăciunile noastre prin ajutorul Sfintelor Icoane.

Cînd împăratul iconomah, aidoma sectanţilor noştri, afirma pe nedrept că la cele şase Sinoade Ecumenice n-ar fi fost icoane şi că despre dînsele nu s-a vorbit, atunci papa Grigorie îi scria; "Împărate, vezi că nimic nu s-a spus nici de pîine, nici de apă, nici nu s-a spus că se cuvine a mînca sau bea. Însă tu ştii, după tradiţie, că acest lucru este necesar pentru întemeierea vieţii. Aşa şi despre icoane era cunoscut din Tradiţie. Înşişi arhiereii aduceau icoane la Sinod şi nici un om iubitor de Hristos nu porneşte la drum şi nu-şi face călătoria fără de icoane. Aşa fac oamenii lucrători de fapte bune şi plăcuţii lui Dumnezeu".

Leonte de Neapole, combătînd pe iudeii care învinuiau pe creştini pentru cinstirea icoanelor le răspunde: "Ne închinăm feţelor de pe icoane şi închipuirilor sfinţilor, nu ca lui Dumnezeu. Pentru că dacă ne-am închina lemnului icoanei ca lui Dumnezeu atunci ne-am închina la orice lemn. Şi de s-ar fi şters faţa de pe vreo icoană noi am da-o pe foc, cum facem aceasta de multe ori. Noi creştinii, sărutînd cu buzele trupeşti chipul lui Hristos, al apostolului sau al mucenicului, cu sufletul şi cu gîndul nostru sărutăm pe Hristos şi pe sfinţii Lui".

Sfîntul Grigorie de Nyssa vorbeşte despre închipuirea aducerii lui Isaac ca jertfă de către Avraam, icoana spre care cînd căuta, vărsa din ochii lui lacrimi de umilinţă. El mai vorbeşte şi despre icoana Sfîntului şi Marelui Mucenic Teodor Tiron şi despre icoana lui Hristos. Iar Sfîntul Ambrozie de Milan, vorbind despre vedeniile care le-a avut înaintea descoperirii moaştelor Sfinţilor Mucenici Ghervasie şi Protasie, mărturisea că i s-a arătat lui Apostolul Pavel, aşa cum este închipuit pe icoană (Scrisoarea 35). Sfîntul Atanasie cel Mare scrie, despre cinstirea Sfintelor Icoane: "Noi credincioşii ne închinăm la icoane, nu ca la Dumnezeu cum fac elinii. Nu! Ci noi arătăm buna închinare şi iubire către acea faţă care este închipuită pe icoane. Pentru aceasta noi, de multe ori cînd chipul de pe dînsa se şterge, o ardem ca pe un lucru fără de folos".

După cum Iacob, înainte de sfîrşitul său, s-a închinat deasupra toiagului lui Iosif şi prin aceasta a cinstit, nu toiagul, ci pe cel ce îl ţinea, aşa şi noi credincioşii ne închinăm şi sărutăm icoanele, nu pentru altceva, decît că le sărutăm ca pe copiii şi pe părinţii noştri, ca să le arătăm prin aceasta dragostea noastră sufletească; după cum şi iudeii se închinau Tablelor Legii şi celor doi heruvimi turnaţi din aur, cinstind prin închinare nu piatra şi aurul, ci pe Însuşi Dumnezeu care a poruncit să li se facă acestea.

Mărturii despre Sfintele Icoane se află încă mai din vechime. Aşa Sfîntul Metodie de Patara, care a trăit prin veacul al III-lea, scrie: "Închipuirea îngerilor lui Dumnezeu, care se face din aur, ale începătoriilor şi ale stăpîniilor, noi le facem întru cinstirea şi slava lui Dumnezeu". Despre icoane scriu şi Clement al Alexandriei şi Tertulian, care au trăit în secolele II-III.

Sfînta Tradiţie vorbeşte şi despre chipul cel nefăcut de mînă dăruit de Mîntuitorul lui Avgar, regele Edesei. Despre acest chip nefăcut de mînă omenească scrie istoricul bisericesc Eusebiu, care a trăit prin secolul III-IV.

În sfîrşit, însuşi pămîntul vorbeşte împotriva sectarilor luptători contra icoanelor, căci şi acum se descoperă icoane, cruci şi simboluri creştine la săpăturile ce se fac în catacombele din Roma, adică în peşterile unde primii creştini se ascundeau din cauza persecuţiilor păgîne şi săvîrşeau acolo slujbe dumnezeieşti şi înmormîntări ale sfinţilor mucenici. Am vizitat catacombele Romei în toamna anului 1977 şi am văzut acolo cele mai vechi icoane ale Mîntuitorului şi imagini ale Sfintei Cruci. Din icoanele cele mai vechi aflate de învăţaţii arheologi în catacombele Romei subterane, mai importante sunt: Icoana Mîntuitorului din catacomba Sfîntului Calist şi Cina cea de taină de la sfîrşitul secolului al II-lea, Închinarea Magilor, Minunea prefacerii apei în vin, Vindecarea orbului din naştere şi altele, aflate tot în catacomba Sfîntului Calist. În catacombele Domitillei şi Priscilei s-au aflat icoanele Sfintei Familii, a Bunei-Vestiri, a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, a Patriarhilor şi Proorocilor din Vechiul Testament şi a unor Mucenici din Noul Testament, ce se atribuie tot sfîrşitului veacului al II-lea şi începutul celui de al III-lea. Dar cea mai veche icoană pe care învăţaţii arheologi o atribuie veacului I al creştinismului este chipul Maicii Domnului care ţine în braţe pe Pruncul Cel mai înainte de veci, cu o stea deasupra icoanei.

Toate aceste reprezentări, care s-au aflat în catacombele şi în săpăturile bisericilor vechi de sub pămînt, cu o evidenţă indiscutabilă, ne impun să primim şi să credem că au fost cinstite Sfintele Icoane din cele mai vechi timpuri ale creştinismului. Astfel, în apărarea Sfintelor Icoane ne vorbeşte Sfînta Scriptură, Sfînta Tradiţie şi însuşi pămîntul care ne-a păstrat din primele veacuri ale creştinismului multe din ele. În apărarea lor ne vorbesc şi mintea şi inima noastră.

Iubiţi credincioşi,

Pînă aici am adus atîtea mărturii din Sfînta Scriptură, din Sfînta Tradiţie, de la Sfinţii Părinţi şi din Istoria Bisericii Creştine despre cinstirea Sfintelor Icoane. Acum vom arăta ce este icoana şi ce este idolul. Vă rog să ţineţi minte că "icoana este închipuirea adevăratului Dumnezeu, care într-adevăr există. Iar idolul, sau chipul cioplit este închipuirea dumnezeilor mincinoşi şi născociţi de mintea oamenilor care într-adevăr nu există". De aceea se şi spune că idolul nimic nu este în lume (I Corinteni 8, 4). Deosebirea între idoli şi icoană este ca deosebirea între zi şi noapte, între lumină şi întuneric. Ce însoţire, zice marele Apostol Pavel, este între Biserica lui Dumnezeu şi idoli? (II Corinteni 6, 15-16).

Prin ce se arată cinstirea Sfintelor Icoane? Cinstirea Sfintelor Icoane, după cum învaţă Sfîntul şi Marele Sinod al 7-lea Ecumenic, se arată prin aceea că noi nu considerăm icoana ca Dumnezeu, ci numai ca reprezentare (fotografie, portret) şi, cinstind icoana, nu ne închinăm lemnelor sau vopselelor, ci Celui care este închipuit pe icoană, adică lui Dumnezeu, sfinţilor îngeri, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi sfinţilor care sunt prieteni ai lui Dumnezeu. Oare noi nu cinstim cu deosebită atenţie chipul patriarhului nostru? Şi văzînd portretul lui nu ne aflăm ca şi cum l-am vedea pe el? Dar dacă vedem în icoană chipul lui Dumnezeu, nu trebuie să-L cinstim?

Dar prin ce se manifestă închinarea la idoli? Închinarea la idoli se manifestă prin aceea că oamenii considerau chipurile cioplite drept dumnezei. Auzi ce zice dumnezeiasca Scriptură: S-au abătut curînd din calea care am poruncit lor şi au făcut viţel şi s-au închinat lui şi au jertfit lui şi au zis: Iată, Israele, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului (Ieşire 32, 8; III Regi 12, 28-30). Astfel, trebuie să înţelegem că deosebirea între cinstirea Sfintelor Icoane şi închinarea la idoli este ca între lumină şi întuneric şi după cum omul orb nu deosebeşte lumina de întuneric şi pentru dînsul totul este întuneric, aşa şi omul neînţelept şi rătăcit, nu deosebeşte icoanele de idoli, pentru dînsul orice închipuire este idol, măcar de ar fi acel portret chipul tatălui său.

Însuşi cuvîntul lui Dumnezeu ne porunceşte să deosebim cele sfinte şi cele curate de cele nesfinte şi necurate (Levitic 10, 9-10).

Dar care este folosul duhovnicesc al cinstirii Sfintelor Icoane şi pentru ce ne trebuie Sfintele Icoane? Sfintele Icoane ne trebuie mai întîi în întărirea credinţei, a evlaviei şi trezirea conştiinţei noastre. Al doilea, pentru amintirea faptelor măreţe ale lui Dumnezeu (Deuteronom 6, 7-9) şi ale sfinţilor Lui, ca noi, căutînd la chipurile lor, să ne îndemnăm a urma viaţa lor (Evrei 13, 7). Icoanele ne ajută pentru exprimarea dragostei noastre către Dumnezeu. Dacă noi din dragoste purtăm la noi portretele rudelor şi ale oamenilor care ne sunt aproape, cu cît mai mult suntem datori să purtăm cu evlavie la noi icoanele Mîntuitorului, ale Maicii Domnului, ale sfinţilor lui Dumnezeu.

Apoi, Sfintele Icoane pentru oamenii fără ştiinţă de carte şi pentru copii, sunt ca şi Biblia. Ceea ce în Biblie este tipărit cu litere, aceea pe icoane este zugrăvit cu vopsele. De pildă, despre patimile Mîntuitorului nostru Iisus Hristos nu va putea citi în Biblie cel ce nu ştie carte, însă, privind la icoanele suferinţelor lui Hristos, el va înţelege cu mintea ce este pictat pe icoane şi va simţi mai multă evlavie în inima sa. Biserica lui Hristos cîntă aşa: "Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta oştile îngereşti..." Şi în alt loc zice despre Maica Domnului: "Iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvîntul întrupat, pe Care mărindu-L cu oştirile cereşti, pe tine te fericim".

Iubiţi credincioşi,

Pe Dumnezeu nu-L pot vedea oamenii după fiinţă, ca pe un duh. Dar îl pot vedea în chipuri, în imagini, în vederi cunoscute. Pe Dumnezeu L-au văzut oamenii, însă numai indirect sau prin simboluri. Aşa, de pildă, Dumnezeu S-a arătat lui Avraam în chipul celor trei tineri călători (Facere 18, 1-6). L-a văzut pe Dumnezeu şi patriarhul Iacob şi a chemat numele locului aceluia "Vederea lui Dumnezeu" (Facere 32, 30). L-a văzut pe Dumnezeu şi Moise "şi a grăit Dumnezeu către Moise faţă către faţă, ca şi cum ar fi grăit cineva cu prietenul său" (Ieşire 30, 11). Şi a zis Domnul: Auziţi cuvintele Mele: De va fi între voi vreun prooroc al Domnului, în vedenii Mă voi arăta lui şi în somn voi grăi lui. Nu este aşa credincios în toată casa lui Israel ca robul Meu Moise. Gură către gură grăiesc cu el aievea şi nu prin pilde şi el faţa Domnului vede (Numerii 12, 6-8). L-a văzut pe Dumnezeu şi (Isaia 6, 1-5). Daniil, proorocul a văzut pe Dumnezeu Tatăl şi Fiul. A văzut pe Dumnezeu şi Miheia (III Regi 22, 19). Apoi pe Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos L-au văzut ucenicii, atît în umilinţă, cît şi în slavă, cît a trăit cu dînşii pe pămînt (Ioan 1, 14; 6, 36).

Apostolul Ioan, vorbind despre Iisus Hristos, aşa începe epistola I-a: Ce era din început, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mîinile noastre au pipăit despre Cuvîntul Vieţii, aceea vă vestim şi Viaţa s-a arătat şi o am văzut şi mărturisim şi vă vestim viaţa cea veşnică, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă (I Ioan 1, 1-3). Iar Sfînta Evanghelie zice: Şi Cuvîntul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a unuia Născut din Tatăl (Ioan 1, 14).

Pe Iisus Hristos L-a văzut Apostolul Pavel şi după înălţarea la ceruri. L-a văzut pe Hristos cînd Il prigonea (I Corinteni 15, 8; Fapte 9, 3-4). L-a văzut şi primul mucenic Ştefan, cînd era ucis cu pietre şi a zis: Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stînd de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7, 56). Pe Duhul Sfînt L-au văzut poporul şi Apostolii, la botezul Domnului în chip de porumbel şezînd peste Dînsul Şi glas din cer s-a auzit: Tu eşti Fiul Meu cel iubit întru care bine am voit (Luca 3, 22). Duhul Sfînt a fost văzut şi în chipul limbilor de foc, la pogorîrea Lui din cer (Fapte 2, 1-4). Încă în multe chipuri S-a arătat Dumnezeu şi Sfinţii Lui, precum în descoperirea Sfîntului Evanghelist Ioan (Apocalipsa 4, 2-3; 5, 6-8).

Astfel, oamenii L-au văzut pe Dumnezeu şi pot să-L închipuiască pentru întărirea şi învăţătura lor în credinţă. Deci nici un motiv nu pot avea sectanţii, care zic că nimenea nu are voie să închipuiască pe Dumnezeu pe Sfintele Icoane.

Iubiţi credincioşi,

Astăzi este prima Duminică din Postul Mare, numită "Duminica Ortodoxiei" sau "a Sfintelor Icoane". Tocmai de aceea am vorbit pe larg despre cinstirea sau venerarea Sfintelor Icoane, întrucît în vremea nostră s-au ridicat în lume multe secte creştine care hulesc icoanele, crucea, biserica, preoţii şi învăţătura apostolică ortodoxă, înşelînd pe mulţi fii ai Bisericii noastre, spre veşnica lor osîndă. Noi vă sfătuim şi vă reamintim învăţătura dogmatică a Bisericii. Închinaţi-vă cu credinţă şi evlavie Sfintelor Icoane şi purtaţi-le în casă, şi oriunde călătoriţi, ca să vă fie de ajutor în izbăvirea de primejdii, ştiind că cinstea dată icoanelor se ridică la sfinţii pictaţi pe ele. Faceţi rugăciuni şi acatiste în faţa icoanelor, mergeţi în pelerinaj la icoanele făcătoare de minuni din ţară şi la moaştele sfinţilor noştri, că veţi primi uşurare şi mare ajutor în necazurile vieţii. De asemenea, cinstiţi Sfînta Cruce, pavăza credinţei, şi o purtaţi cu credinţă, că prin ea izgonim pe diavoli şi liniştim pe sectanţii hulitori de Dumnezeu.

A trecut prima săptămînă din Sfîntul Post, numită şi "Săptămîna Mare". Ne bucurăm că bisericile iarăşi s-au umplut de credincioşi, că aţi postit cu toţii şi că alergaţi cu credinţă şi evlavie la Dumnezeu Mîntuitorul şi nădejdea noastră.

Vă îndemn, fraţii mei, să continuaţi a posti Sfîntul Post şi să vă rugaţi, să citiţi cît mai mult şi să faceţi după putere milostenie şi veţi vedea cîtă bucurie şi pace veţi primi în suflet. Dar, mai ales, vă îndemn să vă spovediţi de două ori la duhovnici şi în aceste zile, şi la sfîrşitul Postului Mare, iar care aveţi dezlegare, să primiţi şi Sfînta Împărtăşanie.

Creştinii evlavioşi, mamele, copiii, bătrînii şi bolnavii sunt datori să se spovedească şi să se împărtăşească de două ori în acest mare post. Siliţi-vă la Hristos. El vă cheamă, vă aşteaptă şi vi se dăruieşte în dar tuturor celor ce păzesc poruncile Lui. Nu treceţi cu vederea dragostea şi harul lui Hristos.

Să-L rugăm pe Fiul lui Dumnezeu să întărească dreapta credinţă şi evlavia ortodoxă, ca să biruim cu puterea Lui şi pe diavoli şi pe sectanţii hulitori, şi pe necredincioşi, şi să trăim veşnic în bucuria şi iubirea lui Dumnezeu. Amin.

vineri, 17 decembrie 2010

Acatistul Sfantului Daniil Sihastrul




Daniil Sihastrul - Sfant Cuvios Parinte !

(18 decembrie)

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin!

Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!

Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, care pretutindeni esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Prea Sfanta Treime, miluieste-ne pe noi, Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane iarta faradelegile noastre. Sfinte cerceteaza si vindeca neputintele noastre pentru Numele Tau.

Doamne miluieste,
Doamne miluieste,
Doamne miluieste,

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Tatal nostru, care esti in ceruri sfinteasca-se Numele Tau, vie Imparatia Ta, fie voia Ta precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita ci ne izbaveste de cel viclean! Amin!

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi! Amin!

Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca nepricepandu-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca unui Stapan, noi pacatosii robii Tai, miluieste-ne pe noi.

Slava...

Doamne, miluieste-ne pe noi, ca intru Tine am nadajduit; nu te mania pe noi foarte, nici pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un milostiv si ne izbaveste pe noi de vrajmasii nostri, ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tau; toti lucrul mainilor Tale si numele Tau chemam.

Si acum...

Usa milostivirii deschide-o noua, binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, ca sa nu pierim cei ce nadajduim intru tine, ei sa ne mantuim prin tine din nevoi, caci tu esti mantuirea neamului crestinesc.

Crezul... Doamne miluieste... (de trei ori).

Psalmul 50...

Condacul 1

Iubitorului de rugaciune si de viata sihastreasca, inteleptului povatuitor pe calea mantuirii, celui ce este lauda sihastrilor si bucuria credinciosilor, cu dragoste sa-i strigam: Bucura-te, sfinte cuvioase parinte Daniil, pururea rugator catre Dumnezeu!

Icosul 1

Facatorul ingerilor si al oamenilor te-a chemat pe tine ca sa preamaresti cu viata ta de inger in trup numele Preasfintei Treimi, iar tu lepadand grija cea lumeasca, ca o raza prealuminoasa a Soarelui Dreptatii ti-ai facut viata ta, iar noi luand aminte la sfintele tale ne vointe cu smerenie si bucurie rostim unele ca acestea:

Bucura-te, cinstea Bisericii noastre stramosesti;

Bucura-te, ca din copilarie preaiubitor de rugaciune te-ai aratat;

Bucura-te, ca pentru viata sihastreasca casa parinteasca ai parasit-o;

Bucura-te, ca viata sihas­treasca a fost desfatarea Ta;

Bucura-te, ca pe Dumnezeu mai mult decat pe parinti ai iubit;

Bucura-te, ca pe acestia in rugaciunile tale pururea i-ai avut;

Bucura-te, ca tineretile tale ca pe o jertfa preacurata lui Dumnezeu le-ai adus;

Bucura-te, chipul cel prea curat al smereniei;

Bucura-te, inflorirea virtutilor sihastresti in trupul tau cel tineresc;

Bucura-te, a tinerilor pilda de infranare;

Bucura-te, lauda cea frumoasa a batranilor;

Bucura-te, ca prin ruga­ciunile tale in fapte bune ne intaresti;

Bucura-te, sfinte cuvioase parinte Daniil, pururea rugator catre Dumnezeu!

Condacul 2

Desi tanar cu varsta, prin viata curata si rugaciune necontenita intelepciunea celor batrani ai dobandit, cu darul lui Dumnezeu caruia neincetat ai cantat: Aliluia!

Icosul 2

Vistieria cea nefurata a credintei tale preacurate cu aspre nevointe ai sporit-o dorind tot mai mult sa te im­partasesti de frumusetea vietii de inger in trup, pentru care cu dragoste glasuim unele ca acestea:

Bucura-te, turtureaua pu­rurea veghetoare a sihastriei;

Bucura-te, podoaba obstii manastirii Laura;

Bucura-te, ca aici pilda de ascultare desavarsita te-ai aratat;

Bucura-te, cel care cu iscusinta ai impletit ruga­ciunea cu nevointele trupesti;

Bucura-te, chipul cel prea luminos al smereniei;

Bucura-te, ca noaptea cu rugaciunile tale neincetate ai luminat-o;

Bucura-te, lauda cea vestita a nevoitorilor calu­gari;

Bucura-te, floarea cuviosiei de Dumnezeu impodobita;

Bucura-te, ca in trup mu­ritor traind cu ingerii te-ai asemanat;

Bucura-te, tainuitorule al vietii duhovnicesti;

Bucura-te, lucratorule al rugaciunii inimii;

Bucura-te, ca prin post si rugaciune lui Ioan Botezatorul te-ai asemanat;

Bucura-te, sfinte cuvioase parinte Daniil, pururea rugator catre Dumnezeu!

Condacul 3

Precum cerbul doreste apele curate ale izvoarelor, asa ai dorit sfinte, cuvioase Daniil, apele limpezi ale nevointelor sihastresti, cantand neincetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Cunoscand binecuvantarea locurilor pust­nicesti, chilie in piatra la Putna ti-ai sapat cu ajutorul oamenilor cinstitori de Dumnezeu, sporindu-ti nevointele cu intelepciune, pentru care laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, floarea cea cu buna mireasma duhovni­ceasca a vietii sihastresti;

Bucura-te, ca intarit fiind pe piatra credintei cu multa liniste ai vietuit;

Bucura-te, ca in chilia de la Putna maritul Voievod Stefan in dese randuri te-a cercetat;

Bucura-te, parintele duhovnicesc al acestui slavit voievod al Moldovei;

Bucura-te, ca tu pe acesta cu adanca intelepciune l-ai povatuit;

Bucura-te, ca i-ai dat armele de biruinta: postul si rugaciunea;

Bucura-te, ca l-ai intarit in dragostea de Dumnezeu si tara;

Bucura-te, ca acesta prin rugaciunile tale s-a intarit duhovniceste;

Bucura-te, ca negura indoielii din sufletul lui ai risipit-o;

Bucura-te, ca pe acesta l-ai incredintat de izbanda asupra dusmanilor credintei noastre ortodoxe;

Bucura-te, ca acest marit voievod cu smerenie si dragoste in toate te-a ascultat;

Bucura-te, rugatorule catre Dumnezeu impreuna cu maritul voievod Stefan pentru slava Bisericii si a Neamului nostru;

Bucura-te, sfinte cuvioase parinte Daniil, pururea rugator catre Dumnezeu!

Condacul 4

Cunoscand dragostea maritului voievod Stefan pentru casa lui Dumnezeii, pe acesta l-ai povatuit locasuri sfinte sa zideasca, ca in ele credinciosii pururea sa slaveasca pe Dumnezeu cantandu-i: Aliluia!

Icosul 4

Un gand tainic insuflat de Dumnezeu ti-a purtat pasii spre alte locuri sihastresti si pomindu-te de la Putna cu voia lui Dumnezeu la Voronet te-ai oprit, facandu-ti aici locas sihastresc, pentru care laude ca acestea iti aducem:

Bucura-te, mult ravnitorule spre nevointele sihastresti;

Bucura-te, ca si aici ai fost cercetat de maritul voievod Stefan;

Bucura-te, ca multimile credinciosilor cu dragoste le-ai primit la chilia ta;

Bucura-te, tamaduitorule al bolilor sufletesti si trupesti;

Bucura-te, ca prin rugaciunile tale duhurile cele necurate le-ai alungat;

Bucura-te, cel ce curatesti patimile trupurilor noastre;

Bucura-te, crin ales cu buna mireasma al pustiei;

Bucura-te, cel ce dai multa liniste sufleteasca celor ce se roaga tie;

Bucura-te, cel ce intaresti pe credinciosi in credinta;

Bucura-te, implinitorul dragostei desavarsite intru Hristos;

Bucura-te, ca parasind lumea ai slujit-o cu neincetatele tale rugaciuni;

Bucura-te, inaltarea credinciosilor spre mantuire;

Bucura-te, sfinte cuvioase parinte Daniil, pururea rugator catre Dumnezeu!

Condacul 5

Intru tine parinte Daniile s-au adeverit cuvintele Proorocului care zice: "Pustia a inflorit precum crinul", caci multimea credinciosilor pururea te-a inconjurat cantand impreuna cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Precum lumanarea nu se pune in vas ci in sfesnic pentru a lumina celor din casa asa si tu in pustie fugind n-ai ramas tainuit, ci prin invataturile si viata ta ai luminat, cu darul lui Dumnezeu, obstea calugarilor din Voronet, pentru care laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, parintele cel bun al Voronetului;

Bucura-te, dascalul cel preaintelept al lui Grigorie, Mitropolitul Moldovei;

Bucura-te, iscusit povatuitor al celor invaluiti de viforul ispitelor;

Bucura-te, pilda de rabdare si smerenie;

Bucura-te, faclie luminoasa aprinsa in sfesnicul inimii tale celei curatite de pacate;

Bucura-te, ca stalp al rugaciunii te-ai aratat pe tine obstii tale;

Bucura-te, ca virtutea dreptei socoteli pururea ai invatat;

Bucura-te, doctor prea-iscusit al gandurilor celor ascunse;

Bucura-te, ca rugaciunile tale cu lacrimi, jertfa duhovniceasca prea aleasa s-au facut inaintea lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca prin post si rugaciune ti-ai agonisit rabdare prea tare;

Bucura-te, omule ceresc;

Bucura-te, ingerule pa­mantesc;

Bucura-te, sfinte cuvioase parinte Daniil, pururea rugator catre Dumnezeu!

Condacul 6

Viata ingereasca ai petrecut pe pamant, chip si pilda facandu-te ucenicilor tai prin rugaciuni, posturi inde­lungate si privegheri, te-ai invrednicit a te salaslui in pamantul celor blanzi, Sfinte Daniile, de Dumnezeu cinstitorule, podoaba sihastrilor si lauda calugarilor.

Icosul 6

Prin curatirea inimii tale multa intelepciune ai dobandit povatuind pe calea mantuirii pe toti cei ce cu dragoste de Dumnezeu veneau la tine; drept aceea laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, dascale inteleptit de Dumnezeu;

Bucura-te, prea iubit parinte duhovnicesc al lui Stefan cel Mare si Sfant;

Bucura-te, vrednicule ucenic al Preasfintitului Leontie;

Bucura-te, ca acestui sfant arhiereu in nevointele sihastresti ai urmat;

Bucura-te, impreuna rugatorule cu Sfantul Leontie si binecredinciosul  voievod Stefan al Moldovei;

Bucura-te, impreuna vorbitorule cu ingerii;

Bucura-te, cel ce in sfintele tale rugaciuni teolog prea iscusit te-ai aratat;

Bucura-te, vazatorule de Dumnezeu;

Bucura-te, locas preacurat al Sfantului Duh;

Bucura-te, ca in trup stricacios fiind ai gustat dulceata raiului;

Bucura-te, ca rugaciunile tale scara catre cer s-au facut;

Bucura-te, sfinte cuvioase parinte Daniil, pururea rugator catre Dumnezeu!

Condacul 7

Inteleptit de Dumnezeu fiind cu smerenie ti-ai ascuns nevointele tale cele sfinte, povatuind neincetat pe cei incredintati tie spre mantuire sa cante cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Rugaciunea fiind plugaria sufletului prin care ne curatim inimile spre pocainta si harul lui Dumnezeu, pe aceasta pururea ai avut-o pe buze si in inima, pentru care laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, plugarul rugaciunii celei curate;

Bucura-te, ca rugandu-te cu smerenie har cu indestulare de la Dumnezeu ai primit;

Bucura-te, ca prin rugaciune necontenita ingerilor te-ai asemanat;

Bucura-te, ca prin rugaciune ca pe o scara la cele duhovnicesti te-ai ridicat;

Bucura-te, ca rugaciunile tale mantuire au lucrat in sufletele celor ce cu dragoste te cercetau pe tine;

Bucura-te, ca prin rugaciunile tale taberele cele dracesti le-ai alungat;

Bucura-te, ca prin rugaciunile tale credinta celor clatinati ai intarit;

Bucura-te, ca cei invrajbiti s-au impacat prin rugaciunile tale;

Bucura-te, ca cei ce au calatorit cu rugaciunile tale cu pace s-au inapoiat la casele lor;

Bucura-te, ca rugaciunea cu fapta milosteniei pururea ai unit-o;

Bucura-te, ca ale tale rugaciuni sunt bine primite inaintea lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca prin ele credinciosii se intaresc in harul primit de la Dumnezeu;

Bucura-te, sfinte cuvioase parinte Daniil, pururea rugator catre Dumnezeu!

Condacul 8

Cunoscand ca precum trupul nu poate trai fara aer si hrana, asa si sufletul nu poate fi viu si sa se inalte catre Dumnezeu fara rugaciune neincetata, miscarea inimii tale ca si rasuflarea cu aceasta le-ai unit cantand neincetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Dragostea de Dumnezeu nu te-a instrainat nicicand de dragostea de tara in care se preamareste intru adevar numele lui Dumnezeu, drept aceea laude ca acestea aducem tie:
Bucura-te, mult iubitorule al casei lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca pamantul tarii cu Sfinte Biserici a fost impodobit;

Bucura-te, ca pe acestea Slavitui Stefan la indemnul tau le-a inaltat;

Bucura-te, ca prin aceste sfinte biserici se intareste credinta stramoseasca;

Bucura-te, ca frumusetea lor, frumusetea credintei neamului o arata;

Bucura-te, ca tu pururea ai invatat ca taria neamului, dreapta credinta o da;

Bucura-te, ca dusmanii tarii prin puterea credintei au fost biruiti;

Bucura-te, ca chilia ta sihastreasca palat voievodal s-a facut;

Bucura-te, ca in linistea chiliei tale Stefan Voda prin rugaciunile tale si-a luminat mintea si putere de biruinta a luat;

Bucura-te, ca usa chiliei tale sihastresti pururea a fost deschisa ca si cea a inimii tale de parinte;

Bucura-te, ca in chilie petrecand intru nevointa rugaciunii de bucuriile raiului te-ai indulcit;

Bucura-te, plinitorul frumusetii locurilor sihastresti ale firii noastre;

Bucura-te sfinte cuvioase parinte Daniil, pururea rugator catre Dumnezeu!

Condacul 9

Nevointele tale sihastresti au uimit cetele ingeresti, caci cu rugaciunile tale neincetate, cu infranarea si curatia inimii, ingerilor te-ai asemanat, cu care ai cantat neincetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Desi ai parasit lumea pentru a petrece departe de tulburarile ei, multimea credinciosilor ti-a urmat pentru folosul lor duhovnicesc prin darul lui Dumnezeu, pentru care laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, parinte ca nemarginita dragoste ai aratat celor in nevoi;

Bucura-te, ajutatorul celor saraci;

Bucura-te, doctoriile, cu darul lui Dumnezeu, al celor bolnavi;

Bucura-te, mangaierea celor necajiti;

Bucura-te, al tinerilor preaintelept povatuitor;

Bucura-te, al batranilor intaritor;

Bucura-te, al orfanilor sprijinitor;

Bucura-te, al mamelor preaintelept invatator;

Bucura-te, al ostasilor neclintita imbarbatare;

Bucura-te, al curatiei povatuitorule;

Bucura-te, bucuria celor ce se pocaiesc;

Bucura-te, sfinte cuvioase parinte Daniil, pururea rugator catre Dumnezeu!

Condacul 10

Multimile credinciosilor incredintati fiind ca Dumnezeu, prin tine va asculta rugaciunile lor, vazand implinirea dorintelor celor dupa Dumnezeu, impreuna cu tine au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Binecuvantata ti-a fost viata ta fiind fiu duhovnicesc al sfantului ierarh Leontie, apoi parinte duhovnicesc al mitropolitului Grigorie Rosca, pentru care unele ca acestea aducem tie:

Bucura-te, buna rodire duhovniceasca a Sfantului Leontie;

Bucura-te, credincios urmator al nevointelor sale duhovnicesti;

Bucura-te, cei care impreuna cu el in locuri sihastresti te-ai nevoit;

Bucura-te, ca ai fost cu acesta un suflet toata viata ta;

Bucura-te, ca si dupa moartea sa, in rugaciune ai ramas nedespartit de el;

Bucura-te, ca ai odraslit Bisericii pe ierarhul Grigorie;

Bucura-te, ca tu pe acesta l-ai calauzit pe calea smereniei si a intelepciunii dupa Dumnezeu;

Bucura-te, cel ce la slujirea arhiereasca ai fost chemat;

Bucura-te, ca de aceasta ai fugit socotindu-te cu totul nevrednic;

Bucura-te, ca prin aceasta pilda de smerenie te-ai facut;

Bucura-te ca prin asprele tale nevointe cu totul te-ai jertfit lui Dumnezeu;

Bucura-te ca prin rugaciunile si invataturile tale ca si un parinte ierarh ai povatuit pe calea mantuirii pe toti cei ce au venit la tine;

Bucura-te, sfinte cuvioase parinte Daniil, pururea rugator catre Dumnezeu;

Condacul 11

Chipul tau zugravit alaturi de cel al ierarhului Grigorie, fiul tau duhovnicesc, arata iubirea si cinstea cu care marele ierarh al Moldovei te-a inconjurat, precum si tu purtare de grija i-ai aratat, calauzindu-l pe calea man­tuirii si invatandu-l sa cante pururea lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Chipul tau zugravit in ceata sfintilor curand dupa adormirea ta arata viata ta de sfintenie cunoscuta de intregul popor dreptcredincios, pentru care laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, parintele duhovnicesc al credinciosilor bucovineni;

Bucura-te, statornic ocro­titor al Bucovinei impreuna cu Sf. Mare mucenic Ioan cel Nou de la Suceava;

Bucura-te, ca din sfanta ta icoana ne privesti si ne binecuvantezi pe toti cei ce intram in sfanta biserica;

Bucura-te, ca si dupa adormirea ta in Domnul, multimile credinciosilor au alergat la mormantul tau;

Bucura-te, ca multa mangaiere si intarire in dreapta credinta ai impartasit cu darul lui Dumnezeu, din mormantul tau;

Bucura-te, ca din mormantul tau caldura dragostei tale catre Dumnezeu pururea o simtim;

Bucura-te, ca dragostea ta de parinte o marturiseste piatra mormantului tau pusa de fiul tau cel duhovnicesc preaiubit. Stefan cel Mare si Sfant;

Bucura-te, ca lespedea de piatra a mormantului tau caldura tainica revarsa;

Bucura-te, ca mormantul tau pururea a fost strajuit de lumina unui sfesnic;

Bucura-te, ca ceata calugarilor pe care i-ai pastorit pururea te-a cinstit ca un parinte si sfant;

Bucura-te, ca si acum ne povatuiesti cu chipul tau smerit;

Bucura-te, cinstea si podoaba credinciosilor;

Bucura-te, sfinte cuvioase parinte Daniil, pururea rugator catre Dumnezeu!

Condacul 12

Prin chipul tau care strajuieste deasupra usii manastirii Voronetului, ne binecuvantezi cu dragostea de parinte, povatuindu-ne sa cantam impreuna cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12

Pururea ocrotitor al Bucovinei cunoscandu-te noi toti, din mosi stramosi sfinte cuvioase parinte Daniil, laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, ca chipul tau de parinte in sufletele credinciosilor cu nestersele culori aleiubirii crestinesti s-a zugravit;

Bucura-te, ca acest chip avandu-l in suflet, credinciosii bucovineni in vremuri de restriste cu el s-au mangaiat si intarit;

Bucura-te, ca amintirea nevointelor tale sihastresti poporul nostru dreptcredincios le pastreaza si le cinsteste;

Bucura-te, chipul adevaratei vieti calugaresti;

Bucura-te, cel ce ai imit dupa Dumnezeu dragostea de tara si credinta stramoseasca;

Bucura-te, ca credinciosii pururea au dorit sa sarate sfintele tale moaste;

Bucura-te, ca acestea in mormant fiind, izvor de multe tamaduiri s-au aratat celor ce cu credinta te cinstesc pe tine;

Bucura-te, ca la Puma si Voronet credinciosii pururea cu credinta si dragoste s-au indreptat, caci tu acolo ai sihastrit;

Bucura-te, ca astazi intregul popor te cinsteste impreuna cu Sfantul Leontie si binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfant;

Bucura-te, ca asezarea sfintelor tale moaste in racla cu negraita bucurie in fiecare an o serbam;

Bucura-te, ca aceasta din voia lui Dumnezeu s-a facut pentru folosul duhovnicesc al dreptcredinciosilor crestini;

Bucura-te, lauda cea mare a Bucovinei;

Bucura-te, buciumul care vesteste frumusetea nepieritoare a credintei noastre stramosesti;

Bucura-te, sfinte cuvioase parinte Daniil, pururea ruga­tor catre Dumnezeu!

Condacul 13

O, preacuvioase sfinte parinte Daniil, lauda Bisericii Bucovinei, parintele nostru duhovnicesc, al tuturor celor ce cu dreapta credinta cinstim pe Dumnezeu, izbaveste de toata primejdia tara noastra, manastirile si bisericile cu podoabele lor sfinte si ne invredniceste sa cantam lui Dumnezeu, impreuna cu tine: Aliluia!
Publicat de la
Etichete: ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)