Predică la Duminica Ortodoxiei


Pr. Ilie Cleopa

Iubiţi credincioşi,

Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte astăzi un mare aşezămînt apostolesc şi sobornicesc, anume cultul sfintelor icoane. Acesta s-a aşezat prin hotărîrea Sfîntului şi marelui Sinod Ecumenic al şaptelea de la Niceea din anul 787, la care au luat parte trei sute şaizeci şi şapte de Sfinţi Părinţi şi o sută treizeci şi şase de arhimandriţi şi stareţi de mănăstiri. Sinodul a fost condus din partea Bisericii Ortodoxe de Răsărit de Sfîntul Tarasie patriarhul Constantinopolului. Din partea Bisericii de Apus a fost Petru, arhiepiscopul Romei, însoţit de Petru, prezbiter şi egumen al mănăstirii Sfîntul Sava din Roma, din partea papei Adrian.

Toţi aceşti Sfinţi Părinţi au hotărît cinstirea Sfintelor Icoane şi au dat anatema pe toţi ereticii luptători de icoane, de la care mulţi sfinţi au suferit mari prigoane şi moarte timp de aproape două secole, de la Leon Isaurul, primul luptător împotriva sfintelor icoane şi pînă la Teofil cel de pe urmă. După moartea lui Teofil, prin rîvna împărătesei Teodora şi a Sfinţilor Părinţi s-a stabilit din nou dreapta credinţă şi cinstirea Sfintelor Icoane, cum a fost şi pe vremea Mîntuitorului şi a Sfinţilor Apostoli, căci Iisus Hristos prin minune nefăcută de mîini, a zugrăvit chipul feţei Sale pe maramă şi l-a trimis lui Avgar, regele Edesei (Combaterea sectelor, Chişinău, 1929, p. 510-532). După tradiţia apostolică, Sfîntul Apostol şi Evanghelist Luca, fiind mare pictor, a zugrăvit chipul Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe pe cînd era ea în viaţă.

Acest mare adevăr îl adevereşte şi Sfîntul Sinod al 7-lea ecumenic, zicînd: "Noi păstrăm predaniile Bisericii, întăririle înscris sau în nescris. Una din ele porunceşte a face noi închipuiri de icoane pictate, fiindcă aceasta în unirea cu istoria Evangheliei slujeşte spre adeverirea că Dumnezeu Cuvîntul adevărat, şi nu după nălucire, s-a făcut om, şi este spre folosul nostru. Pe temeiul acesta, noi, mergînd pe calea împărătească şi urmînd învăţătura dumnezeieştilor Sfinţilor Părinţilor noştri şi predaniile Bisericii Ecumenice, căci ştim că în ea locuieşte Duhul Sfînt, cu toată stăruinţa şi luarea aminte hotărîm ca Sfintele Icoane să se pună înainte la fel cu închipuirea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, fie ele făcute din vopsele sau cu mozaic sau din oricare material. Numai să fie făcute în chip cuviincios" (Ibidem, p. 532-533).

Sfîntul Ioan Damaschin, care a suferit mult pentru Sfintele Icoane, scrie despre ele: "În orice lucru este bine de cunoscut ce este în el adevărat sau mincinos şi care este scopul lui, bun sau rău". Tot aşa, cînd este vorba despre Sfintele Icoane trebuie de cercetat dacă ele sunt adevărate şi pentru care scop sunt făcute. Dacă ele sunt adevărate şi slujesc spre slava lui Dumnezeu şi a Sfinţilor Lui, spre a îndemna la fapte bune, spre îndreptarea fără de prihană şi spre mîntuirea sufletelor, apoi noi trebuie să le primim şi să le cinstim, însă nu în alt fel, decît ca pe închipuiri, ca pilde, ca exemple, ca pe nişte cărţi pentru oameni, ca pe monumente (Ibidem, p. 537).

Fiindcă nu toţi ştiu a citi şi nu pot să se îndeletnicească cu citirea, Părinţii au judecat ca toate faptele lui Hristos vrednice de mărire să le închipuiască pe icoane care ar sluji la scurte amintiri. De multe ori se întîmplă că noi nu gîndim la patimile Mîntuitorului, dar îndată ce vedem icoana răstignirii lui Hristos ne aducem aminte de mîntuitoarele Lui patimi, cădem şi ne închinăm, nu materialului, ci Celui ce este închipuit, asemenea cum ne închinăm, nu materialului din care este făcută Evanghelia sau Crucea, ci la aceea ce se închipuieşte prin ele, adică la puterea Duhului Sfînt ce izvorăşte din ele.

Noi nu ne închinăm materialului din care sunt făcute icoanele. Dacă înaintea noastră se află icoana Domnului, noi ne rugăm, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajută-ne şi ne mîntuieşte!" Iar dacă suntem înaintea icoanei Maicii Domnului: "Fii apărătoarea noastră înaintea Fiului Tău, adevăratul nostru Dumnezeu spre mîntuirea sufletelor noastre!" Iar dacă este icoana mucenicului, de pildă Ştefan, noi zicem: "Sfinte Mare Mucenic Ştefane, care ţi-ai vărsat sîngele pentru Hristos şi ai îndrăznit către Dumnezeu, ca întîiul mucenic, fii apărătorul nostru!" Aşa ne adresăm şi către oricare alt sfînt. Iată încotro trimitem noi rugăciunile noastre prin ajutorul Sfintelor Icoane.

Cînd împăratul iconomah, aidoma sectanţilor noştri, afirma pe nedrept că la cele şase Sinoade Ecumenice n-ar fi fost icoane şi că despre dînsele nu s-a vorbit, atunci papa Grigorie îi scria; "Împărate, vezi că nimic nu s-a spus nici de pîine, nici de apă, nici nu s-a spus că se cuvine a mînca sau bea. Însă tu ştii, după tradiţie, că acest lucru este necesar pentru întemeierea vieţii. Aşa şi despre icoane era cunoscut din Tradiţie. Înşişi arhiereii aduceau icoane la Sinod şi nici un om iubitor de Hristos nu porneşte la drum şi nu-şi face călătoria fără de icoane. Aşa fac oamenii lucrători de fapte bune şi plăcuţii lui Dumnezeu".

Leonte de Neapole, combătînd pe iudeii care învinuiau pe creştini pentru cinstirea icoanelor le răspunde: "Ne închinăm feţelor de pe icoane şi închipuirilor sfinţilor, nu ca lui Dumnezeu. Pentru că dacă ne-am închina lemnului icoanei ca lui Dumnezeu atunci ne-am închina la orice lemn. Şi de s-ar fi şters faţa de pe vreo icoană noi am da-o pe foc, cum facem aceasta de multe ori. Noi creştinii, sărutînd cu buzele trupeşti chipul lui Hristos, al apostolului sau al mucenicului, cu sufletul şi cu gîndul nostru sărutăm pe Hristos şi pe sfinţii Lui".

Sfîntul Grigorie de Nyssa vorbeşte despre închipuirea aducerii lui Isaac ca jertfă de către Avraam, icoana spre care cînd căuta, vărsa din ochii lui lacrimi de umilinţă. El mai vorbeşte şi despre icoana Sfîntului şi Marelui Mucenic Teodor Tiron şi despre icoana lui Hristos. Iar Sfîntul Ambrozie de Milan, vorbind despre vedeniile care le-a avut înaintea descoperirii moaştelor Sfinţilor Mucenici Ghervasie şi Protasie, mărturisea că i s-a arătat lui Apostolul Pavel, aşa cum este închipuit pe icoană (Scrisoarea 35). Sfîntul Atanasie cel Mare scrie, despre cinstirea Sfintelor Icoane: "Noi credincioşii ne închinăm la icoane, nu ca la Dumnezeu cum fac elinii. Nu! Ci noi arătăm buna închinare şi iubire către acea faţă care este închipuită pe icoane. Pentru aceasta noi, de multe ori cînd chipul de pe dînsa se şterge, o ardem ca pe un lucru fără de folos".

După cum Iacob, înainte de sfîrşitul său, s-a închinat deasupra toiagului lui Iosif şi prin aceasta a cinstit, nu toiagul, ci pe cel ce îl ţinea, aşa şi noi credincioşii ne închinăm şi sărutăm icoanele, nu pentru altceva, decît că le sărutăm ca pe copiii şi pe părinţii noştri, ca să le arătăm prin aceasta dragostea noastră sufletească; după cum şi iudeii se închinau Tablelor Legii şi celor doi heruvimi turnaţi din aur, cinstind prin închinare nu piatra şi aurul, ci pe Însuşi Dumnezeu care a poruncit să li se facă acestea.

Mărturii despre Sfintele Icoane se află încă mai din vechime. Aşa Sfîntul Metodie de Patara, care a trăit prin veacul al III-lea, scrie: "Închipuirea îngerilor lui Dumnezeu, care se face din aur, ale începătoriilor şi ale stăpîniilor, noi le facem întru cinstirea şi slava lui Dumnezeu". Despre icoane scriu şi Clement al Alexandriei şi Tertulian, care au trăit în secolele II-III.

Sfînta Tradiţie vorbeşte şi despre chipul cel nefăcut de mînă dăruit de Mîntuitorul lui Avgar, regele Edesei. Despre acest chip nefăcut de mînă omenească scrie istoricul bisericesc Eusebiu, care a trăit prin secolul III-IV.

În sfîrşit, însuşi pămîntul vorbeşte împotriva sectarilor luptători contra icoanelor, căci şi acum se descoperă icoane, cruci şi simboluri creştine la săpăturile ce se fac în catacombele din Roma, adică în peşterile unde primii creştini se ascundeau din cauza persecuţiilor păgîne şi săvîrşeau acolo slujbe dumnezeieşti şi înmormîntări ale sfinţilor mucenici. Am vizitat catacombele Romei în toamna anului 1977 şi am văzut acolo cele mai vechi icoane ale Mîntuitorului şi imagini ale Sfintei Cruci. Din icoanele cele mai vechi aflate de învăţaţii arheologi în catacombele Romei subterane, mai importante sunt: Icoana Mîntuitorului din catacomba Sfîntului Calist şi Cina cea de taină de la sfîrşitul secolului al II-lea, Închinarea Magilor, Minunea prefacerii apei în vin, Vindecarea orbului din naştere şi altele, aflate tot în catacomba Sfîntului Calist. În catacombele Domitillei şi Priscilei s-au aflat icoanele Sfintei Familii, a Bunei-Vestiri, a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, a Patriarhilor şi Proorocilor din Vechiul Testament şi a unor Mucenici din Noul Testament, ce se atribuie tot sfîrşitului veacului al II-lea şi începutul celui de al III-lea. Dar cea mai veche icoană pe care învăţaţii arheologi o atribuie veacului I al creştinismului este chipul Maicii Domnului care ţine în braţe pe Pruncul Cel mai înainte de veci, cu o stea deasupra icoanei.

Toate aceste reprezentări, care s-au aflat în catacombele şi în săpăturile bisericilor vechi de sub pămînt, cu o evidenţă indiscutabilă, ne impun să primim şi să credem că au fost cinstite Sfintele Icoane din cele mai vechi timpuri ale creştinismului. Astfel, în apărarea Sfintelor Icoane ne vorbeşte Sfînta Scriptură, Sfînta Tradiţie şi însuşi pămîntul care ne-a păstrat din primele veacuri ale creştinismului multe din ele. În apărarea lor ne vorbesc şi mintea şi inima noastră.

Iubiţi credincioşi,

Pînă aici am adus atîtea mărturii din Sfînta Scriptură, din Sfînta Tradiţie, de la Sfinţii Părinţi şi din Istoria Bisericii Creştine despre cinstirea Sfintelor Icoane. Acum vom arăta ce este icoana şi ce este idolul. Vă rog să ţineţi minte că "icoana este închipuirea adevăratului Dumnezeu, care într-adevăr există. Iar idolul, sau chipul cioplit este închipuirea dumnezeilor mincinoşi şi născociţi de mintea oamenilor care într-adevăr nu există". De aceea se şi spune că idolul nimic nu este în lume (I Corinteni 8, 4). Deosebirea între idoli şi icoană este ca deosebirea între zi şi noapte, între lumină şi întuneric. Ce însoţire, zice marele Apostol Pavel, este între Biserica lui Dumnezeu şi idoli? (II Corinteni 6, 15-16).

Prin ce se arată cinstirea Sfintelor Icoane? Cinstirea Sfintelor Icoane, după cum învaţă Sfîntul şi Marele Sinod al 7-lea Ecumenic, se arată prin aceea că noi nu considerăm icoana ca Dumnezeu, ci numai ca reprezentare (fotografie, portret) şi, cinstind icoana, nu ne închinăm lemnelor sau vopselelor, ci Celui care este închipuit pe icoană, adică lui Dumnezeu, sfinţilor îngeri, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi sfinţilor care sunt prieteni ai lui Dumnezeu. Oare noi nu cinstim cu deosebită atenţie chipul patriarhului nostru? Şi văzînd portretul lui nu ne aflăm ca şi cum l-am vedea pe el? Dar dacă vedem în icoană chipul lui Dumnezeu, nu trebuie să-L cinstim?

Dar prin ce se manifestă închinarea la idoli? Închinarea la idoli se manifestă prin aceea că oamenii considerau chipurile cioplite drept dumnezei. Auzi ce zice dumnezeiasca Scriptură: S-au abătut curînd din calea care am poruncit lor şi au făcut viţel şi s-au închinat lui şi au jertfit lui şi au zis: Iată, Israele, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului (Ieşire 32, 8; III Regi 12, 28-30). Astfel, trebuie să înţelegem că deosebirea între cinstirea Sfintelor Icoane şi închinarea la idoli este ca între lumină şi întuneric şi după cum omul orb nu deosebeşte lumina de întuneric şi pentru dînsul totul este întuneric, aşa şi omul neînţelept şi rătăcit, nu deosebeşte icoanele de idoli, pentru dînsul orice închipuire este idol, măcar de ar fi acel portret chipul tatălui său.

Însuşi cuvîntul lui Dumnezeu ne porunceşte să deosebim cele sfinte şi cele curate de cele nesfinte şi necurate (Levitic 10, 9-10).

Dar care este folosul duhovnicesc al cinstirii Sfintelor Icoane şi pentru ce ne trebuie Sfintele Icoane? Sfintele Icoane ne trebuie mai întîi în întărirea credinţei, a evlaviei şi trezirea conştiinţei noastre. Al doilea, pentru amintirea faptelor măreţe ale lui Dumnezeu (Deuteronom 6, 7-9) şi ale sfinţilor Lui, ca noi, căutînd la chipurile lor, să ne îndemnăm a urma viaţa lor (Evrei 13, 7). Icoanele ne ajută pentru exprimarea dragostei noastre către Dumnezeu. Dacă noi din dragoste purtăm la noi portretele rudelor şi ale oamenilor care ne sunt aproape, cu cît mai mult suntem datori să purtăm cu evlavie la noi icoanele Mîntuitorului, ale Maicii Domnului, ale sfinţilor lui Dumnezeu.

Apoi, Sfintele Icoane pentru oamenii fără ştiinţă de carte şi pentru copii, sunt ca şi Biblia. Ceea ce în Biblie este tipărit cu litere, aceea pe icoane este zugrăvit cu vopsele. De pildă, despre patimile Mîntuitorului nostru Iisus Hristos nu va putea citi în Biblie cel ce nu ştie carte, însă, privind la icoanele suferinţelor lui Hristos, el va înţelege cu mintea ce este pictat pe icoane şi va simţi mai multă evlavie în inima sa. Biserica lui Hristos cîntă aşa: "Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta oştile îngereşti..." Şi în alt loc zice despre Maica Domnului: "Iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvîntul întrupat, pe Care mărindu-L cu oştirile cereşti, pe tine te fericim".

Iubiţi credincioşi,

Pe Dumnezeu nu-L pot vedea oamenii după fiinţă, ca pe un duh. Dar îl pot vedea în chipuri, în imagini, în vederi cunoscute. Pe Dumnezeu L-au văzut oamenii, însă numai indirect sau prin simboluri. Aşa, de pildă, Dumnezeu S-a arătat lui Avraam în chipul celor trei tineri călători (Facere 18, 1-6). L-a văzut pe Dumnezeu şi patriarhul Iacob şi a chemat numele locului aceluia "Vederea lui Dumnezeu" (Facere 32, 30). L-a văzut pe Dumnezeu şi Moise "şi a grăit Dumnezeu către Moise faţă către faţă, ca şi cum ar fi grăit cineva cu prietenul său" (Ieşire 30, 11). Şi a zis Domnul: Auziţi cuvintele Mele: De va fi între voi vreun prooroc al Domnului, în vedenii Mă voi arăta lui şi în somn voi grăi lui. Nu este aşa credincios în toată casa lui Israel ca robul Meu Moise. Gură către gură grăiesc cu el aievea şi nu prin pilde şi el faţa Domnului vede (Numerii 12, 6-8). L-a văzut pe Dumnezeu şi (Isaia 6, 1-5). Daniil, proorocul a văzut pe Dumnezeu Tatăl şi Fiul. A văzut pe Dumnezeu şi Miheia (III Regi 22, 19). Apoi pe Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos L-au văzut ucenicii, atît în umilinţă, cît şi în slavă, cît a trăit cu dînşii pe pămînt (Ioan 1, 14; 6, 36).

Apostolul Ioan, vorbind despre Iisus Hristos, aşa începe epistola I-a: Ce era din început, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mîinile noastre au pipăit despre Cuvîntul Vieţii, aceea vă vestim şi Viaţa s-a arătat şi o am văzut şi mărturisim şi vă vestim viaţa cea veşnică, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă (I Ioan 1, 1-3). Iar Sfînta Evanghelie zice: Şi Cuvîntul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a unuia Născut din Tatăl (Ioan 1, 14).

Pe Iisus Hristos L-a văzut Apostolul Pavel şi după înălţarea la ceruri. L-a văzut pe Hristos cînd Il prigonea (I Corinteni 15, 8; Fapte 9, 3-4). L-a văzut şi primul mucenic Ştefan, cînd era ucis cu pietre şi a zis: Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stînd de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7, 56). Pe Duhul Sfînt L-au văzut poporul şi Apostolii, la botezul Domnului în chip de porumbel şezînd peste Dînsul Şi glas din cer s-a auzit: Tu eşti Fiul Meu cel iubit întru care bine am voit (Luca 3, 22). Duhul Sfînt a fost văzut şi în chipul limbilor de foc, la pogorîrea Lui din cer (Fapte 2, 1-4). Încă în multe chipuri S-a arătat Dumnezeu şi Sfinţii Lui, precum în descoperirea Sfîntului Evanghelist Ioan (Apocalipsa 4, 2-3; 5, 6-8).

Astfel, oamenii L-au văzut pe Dumnezeu şi pot să-L închipuiască pentru întărirea şi învăţătura lor în credinţă. Deci nici un motiv nu pot avea sectanţii, care zic că nimenea nu are voie să închipuiască pe Dumnezeu pe Sfintele Icoane.

Iubiţi credincioşi,

Astăzi este prima Duminică din Postul Mare, numită "Duminica Ortodoxiei" sau "a Sfintelor Icoane". Tocmai de aceea am vorbit pe larg despre cinstirea sau venerarea Sfintelor Icoane, întrucît în vremea nostră s-au ridicat în lume multe secte creştine care hulesc icoanele, crucea, biserica, preoţii şi învăţătura apostolică ortodoxă, înşelînd pe mulţi fii ai Bisericii noastre, spre veşnica lor osîndă. Noi vă sfătuim şi vă reamintim învăţătura dogmatică a Bisericii. Închinaţi-vă cu credinţă şi evlavie Sfintelor Icoane şi purtaţi-le în casă, şi oriunde călătoriţi, ca să vă fie de ajutor în izbăvirea de primejdii, ştiind că cinstea dată icoanelor se ridică la sfinţii pictaţi pe ele. Faceţi rugăciuni şi acatiste în faţa icoanelor, mergeţi în pelerinaj la icoanele făcătoare de minuni din ţară şi la moaştele sfinţilor noştri, că veţi primi uşurare şi mare ajutor în necazurile vieţii. De asemenea, cinstiţi Sfînta Cruce, pavăza credinţei, şi o purtaţi cu credinţă, că prin ea izgonim pe diavoli şi liniştim pe sectanţii hulitori de Dumnezeu.

A trecut prima săptămînă din Sfîntul Post, numită şi "Săptămîna Mare". Ne bucurăm că bisericile iarăşi s-au umplut de credincioşi, că aţi postit cu toţii şi că alergaţi cu credinţă şi evlavie la Dumnezeu Mîntuitorul şi nădejdea noastră.

Vă îndemn, fraţii mei, să continuaţi a posti Sfîntul Post şi să vă rugaţi, să citiţi cît mai mult şi să faceţi după putere milostenie şi veţi vedea cîtă bucurie şi pace veţi primi în suflet. Dar, mai ales, vă îndemn să vă spovediţi de două ori la duhovnici şi în aceste zile, şi la sfîrşitul Postului Mare, iar care aveţi dezlegare, să primiţi şi Sfînta Împărtăşanie.

Creştinii evlavioşi, mamele, copiii, bătrînii şi bolnavii sunt datori să se spovedească şi să se împărtăşească de două ori în acest mare post. Siliţi-vă la Hristos. El vă cheamă, vă aşteaptă şi vi se dăruieşte în dar tuturor celor ce păzesc poruncile Lui. Nu treceţi cu vederea dragostea şi harul lui Hristos.

Să-L rugăm pe Fiul lui Dumnezeu să întărească dreapta credinţă şi evlavia ortodoxă, ca să biruim cu puterea Lui şi pe diavoli şi pe sectanţii hulitori, şi pe necredincioşi, şi să trăim veşnic în bucuria şi iubirea lui Dumnezeu. Amin.

luni, 27 decembrie 2010

Acatistul Sfantului Ignatie Brianceaninov

Rugaciunile incepatoare, apoi:
Condacul 1
Cel ce ai fost ales de imparatul Ceresc si proslavit de El, Parinte Ierarhe Ignatie, praznuind acum preacinstita pomenirea ta, cu osardie te rugam: calauzeste-ne la calea mantuirii, izbaveste-ne de vrajmasii vazuti si nevazuti, de scarbe si de dureri pe cei ce cu dragoste strigam tie: Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal prea ales!
Icosul 1
Arhanghelii si ingerii se minunau de vietuirea ta, Parinte Ierarhe Ignatie, caci din pruncie ai avut mare dorire catre Dumnezeu si intru poruncile Lui ai petrecut neabatut viata ta. Minunandu-ne de aceasta buna pricepere a ta, cu umilinta strigam tie:
Bucura-te, ca pe parintii tai indurerati de nerodire, cu nasterea ta i-ai mangaiat;
Bucura-te, odrasla minunata si de neam cinstit;
Bucura-te, necontenita bucurie a ingerului tau pazitor;
Bucura-te, cele ce cu blandetea si supunerea ta pe parintii si povatuitorii tai i-ai uimit;
Bucura-te, cela ce din pruncie te-ai gatit pentru ascultare monahiceasca;
Bucura-te, cel ce sufletul tau de prunc catre Dumnezeu l-ai indreptat;
Bucura-te, cel ce clipele de ragaz ale prunciei tale in rugaciune si cugetare la Dumnezeu le-ai petrecut;
Bucura-te, cela ce pentru fratii si surorile tale mai mici pilda de rugaciune si ascultare te-ai aratat;
Bucura-te Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal prea ales!
Condacul 2
Vazand darurile tale cele mari, parintii tai te-au indreptat catre orasul imparatesc, ca sa dobandesti invatatura spre a primi cinul ostasesc. Ci tu, alesule al lui Dumnezeu, tanar fiind cu anii, dar batran cu intelegerea, toate acestea stricacioase si degrab trecatoare le-ai socotit si catre Singura Frumusete si Negraita Desfatare – Domnul Iisus Hristos – cu mintea si cu inima ai nazuit, cantandu-I: Aliluia !
Icosul 2
Intelegere Dumnezeiasca ai primit de la Iubitorul tau Mantuitor Hristos, Ignatie, vrednicule de mirare, atunci cand inca prunc fiind, in toate chipurile cele vazute ale acestei lumi vedeai mana Cerescului Facator si Purtator de grija. Pentru aceasta mult slavindu-te, iti strigam unele ca acestea:
Bucura-te, cela ce in privelistile cele vazute ale firii L-ai contemplat pe Dumnezeu Cel Nevazut;
Bucura-te, cela ce linistea si insingurarea padurii ai iubit;
Bucura-te, cela ce din anii copilariei mare dorire catre Dumnezeu ai avut;
Bucura-te, cela ce toate cele frumoase si desfatate ale lumii acesteia cu vederea le-ai trecut;
Bucura-te, cela ce de la Domnul rasplatire cereasca ai primit;
Bucura-te, cela ce rugaciunea lui Iisus neincetat ai savarsit-o cu gura si ai pastrat-o in minte;
Bucura-te, cela ce iubire desavarsita catre Domnul ai aratat;
Bucura-te, cela ce pe mult doritul tau Iisus in inima pururea L-ai purtat;
Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!
Condacul 3
Umbrit ai fost de puterea Celui Prea inalt, Parinte preafericite, atunci cand cele ce in lumea aceasta se socotesc ca bunatati le-ai lepadat, si luand crucea, dupa porunca Mantuitorului Hristos urmatu-l-ai fara a te uita inapoi, neincetat cantand in inima ta: Aliluia!
Icosul 3
Avand in sufletul tau inflacarata dorinta de a parasi lumea si a urma lui Hristos, nu te-ai temut nici de mania tarului, nici de impotrivirile parintesti, si inca vietuind in lume, cu petrecere monahiceasca te-ai impodobit. Pentru aceasta, cinstind barbatia si iubirea ta catre Preadulcele Domn Iisus, te fericim asa:
Bucura-te, cela ce in tineretile tale tarie de diamant a duhului ai aratat;
Bucura-te, cela ce impartasirea in fiecare saptamana cu Sfintele lui Hristos Taine ca pe cea mai mare comoara o ai dorit;
Bucura-te cela ce te impartasesti acum de Hristos in ceruri, precum ai dorit inca fiind pe pamant;
Bucura-te, ca samanta cea Dumnezeiasca pusa in pamantul cel bun al inimii tale, cu lacrimi imbelsugate o ai udat;
Bucara-te, ca in mijlocul neghinelor lumii roada cea insutita a virtutilor Domnului ai adus;
Bucura-te, pazitor plin de osardie al curatiei sufletului si trupului;
Bucura-te, podoaba cea aleasa a infranarii;
Bucura-te, ca marea cuviinta a chipului tau frumusetea ta sufleteasca o marturisea;
Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!
Condacul 4
Viforul gandurilor necredincioase nu te-a clatit, Ignatie, fericite, atunci cand, netemindu-te de mania tarului, cinul ostasesc l-ai lepadat si luand asupra ta jugul lui Hristos, lumea cu smintelile ei ai trecut-o cu vederea si in pustie te-ai salasuit. Acolo dobandind odihna cea dorita sufletului tau, neincetat ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Cand s-a auzit pe meleagurile tale ca tu, tanar fiind de ani, impodobit cu frumusete si cu daruri, ai urat slava acestei lumi si desfatarea ei, si de aceea in pustie ai plecat, toate rudeniile tale mult se mirau; iar ingerii in ceruri foarte se bucurau si proslaveau pe Dumnezeu, Cel Ce te-a rapit din calea lumeasca cea desarta si te-a asezat pe calea cea stramta a calugariei, care duce in imparatia Cerurilor. Iar noi, laudand sfanta ta ravna pentru Domnul, strigam tie:
Bucura-te, cela ce ai socotit mai de cinste a fi ostas al imparatului Ceresc decat al celui pamantesc;
Bucura-te, cela ce impotriva ispitelor ce vin de la lume, de la trup si de la diavol, cu tarie te-ai ostit;
Bucura-te, cela ce cu Dumnezeiasca arma, Crucea lui Hristos, toate uneltirile vrajmasului le-ai biruit;
Bucura-te, cela ce cu platosa dreptatii te-ai imbracat;
Bucura-te, cela ce coiful mantuirii ai dobandit;
Bucura-te, cela ce duhovniceasca sabie, care este Cuvantul lui Dumnezeu, mai presus de toata arma omeneasca o ai iubit;
Bucura-te, cela ce de sagetile celui viclean cu pavaza credintei te-ai ingradit;
Bucura-te, cela ce negraita fericire a cinului ingeresc in camara cereasca o ai dobandit;
Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!
Condacul 5
Asemanatu-te-ai unei stele cu Dumnezeiasca mergere, Ignatie, Prea Cuvioase, atunci cand inaintea egumenului unei manastiri indepartate si sarace ai statut, cerandu-i a te primi in randul obstei; iar egumenul, cercandu-te, nimica impotriva n-a grait, blagoslovindu-te sa pasesti pe calea cea monahiceasca. Iar tu, invrednicindu-te de plinirea legamintelor tale, cu recunostinta ai strigat, intru zdrobirea inimii, Facatorului tau de bine, Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5
Toata obstea manastirii s-a minunat vazand marea ta osardie spre plinirea ascultarilor prin care iti cerca smerenia parintele tau duhovnicesc. Iar noi, cinstind nevointele si ostenelile tale, pe care tanar fiind cu varsta le-ai imbratisat pentru Hristos, cu uimire strigam tie:
Bucura-te, cela ce pe umeri crucea ta o ai luat si urmator lui Hristos te-ai aratat;
Bucura-te, cela ce calea monahiceasca cea stramta si necajita de voie o ai ales;
Bucura-te, cela ce nicicand indarat nu te-ai intors;
Bucura-te, cela ce prin smerenia ta duhul trufiei l-ai surpat;
Bucura-te, cela ce talantul tau in pamant nu l-ai ingropat;
Bucura-te, cela ce intru slava lui Dumnezeu si mantuirea sufletelor omenesti l-ai intrebuintat;
Bucura-te, cela ce prin scrierile tale pline de Dumnezeiasca intelepciune multe suflete inglodate in pacat ai inviat;
Bucura-te, cela ce dulcele glas al Cerescului Stapan: “Sluga buna si credincioasa, intra intru bucuria Domnului Tau”, ai auzit;
Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!
Condacul 6
Prin smerenie, prin osardie si mai cu seama prin necontenita rugaciune, asupra patimilor trupesti cu darzenie te-ai ostit, Ierarhe, pana ce trupul tau rob duhului l-ai facut; pentru aceasta dimpreuna cu cetele ingerilor stai acum inaintea Scaunului Prea Sfintei Treimi, pururea cantand: Aliluia!
Icosul 6
Cu imbelsugare a rasarit in tine harul lui Dumnezeu atunci cand, primind tu cinul cel ingeresc, cu treapta preotiei curand ai fost cinstit, caci duhul tau, primit in bratele cele Parintesti deschise tie, nespusa fericire a gustat. Iar cand ai fost ales de Dumnezeu egumen al manastirii Pelsema, ziua si noaptea ai grijit de oile cele cuvantatoare incredintate tie de Domnul, ca nici una din ele sa nu piara din nepasarea ta. Bucurandu-ne de o asemenea purtare de grija Dumnezeiasca pentru tine, strigam tie:
Bucura-te, cela ce prin primirea cinului ingeresc savarsirea asteptarilor tale o ai vazut;
Bucura-te, cela ce aparatorului tau ceresc, Sfantului Mucenic Ignatie, Purtatorul de Dumnezeu, ai urmat;
Bucura-te, cela ce in inima ta pe Domnul Iisus Hristos pururea, ca si acela, L-ai purtat;
Bucura-te, cela ce dregatoria preotiei ca pe un mare dar de la Dumnezeu o ai primit;
Bucura-te, cela ce esti numit cu numele focului, aprins fiind de focul credintei si iubirii de Dumnezeu si de aproapele;
Bucura-te, cela ce Jertfa cea fara de sange, cu mare evlavie si frica o ai adus;
Bucura-te, cela ce pe Maica Cea Preanevinovata a lui Hristos, Dumnezeului nostru, ca pe o Prea Curata Vistierie si Sfant Odor al Dumnezeiestii slave o ai cinstit;
Bucura-te, cela ce in manastire biserica frumos impodobita, cu hramul Milostivei Portaitisse ai inaltat;
Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!
Condacul 7
Voind Domnul Cel iubitor de oameni ca sa nu stea sub obroc faclia virtutilor tale, ci tuturor sa lumineze, incat toti oamenii vazandu-te, sa slaveasca pe Tatal Cel Ceresc, te-a scos din insingurata manastire, spre a-ti da ascultari mult-ostenicioase. Minunandu-ne de asemenea purtare de grija a lui Dumnezeu, cu zdrobire strigam: Aliluia!
Icosul 7
Noii manastiri a Prea Cuviosuui Serghie, care este in apropierea orasului imparatesc, te-a daruit pe tine Domnul ca intai-statator si bun pastor, iar tu, fara de odihna ai purtat grija de turma ta cea cuvantatoare si ai ravnit la infrumusetarea chinoviei. Pentru aceasta, obstea ta te slavea, strigand:
Bucura-te, cela ce Ocrotitorului Ceresc al manastirii tale, Prea Cuviosului Serghie, Egumenului de la Radonej, urmator ai fost;
Bucura-te, cela ce manastirea cu minunate biserici si cladiri o ai impodobit;
Bucura-te, cela ce, ca un parinte iubitor de fii, pe fiii tai, pe calea mantuirii catre imparatia Cerurilor i-ai calauzit;
Bucura-te, cel ce pe cei insetati a purcede pe calea monahiceasca in manastire cu bucurie i-ai primit;
Bucura-te, cela ce pe monahii cei neascultatori, prin indemnurile tale, la pocainta inlacrimata i-ai adus;
Bucura-te, cela ce, ca un bun pastor, prin viata si obiceiurile tale, pilda de nevointa monahiceasca intregii obsti ai dat;
Bucura-te, cela ce pentru mantuirea lor gata a-ti pune sufletul ai fost;
Bucura-te, lauda si slava monahilor;
Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!
Condacul 8
Strain si calator fost-ai pe pamant, Ierarhe, ca si ceilalti oameni. Dar Domnul te-a ales, ca pe un bine-placut al Sau, inca din anii tineretii tale, iar prin viata si scrierile tale cele de Dumnezeu insuflate cu osardie Domnului ai slujit. Drept aceea, slava inaltand Facatorului tau de bine, Dumnezeu, ii strigam: Aliluia!
Icosul 8
Intru totul fiind plin de virtuti, inger in trup cu adevarat te-ai aratat, Ierarhe Ignatie, cu dragoste primind pe toti cei ce alergau la tine, durerile lor alinand, la calea pocaintei povatuind, neincetata rugaciune si plansul cel din inima invatand. Pentru aceasta, bogati si saraci, oameni cu faima si sarmani, fiii tai duhovnicesti, strigau tie:
Bucura-te, noule Gura de Aur, care prin cuvintele tale de foc, pe multi rataciti prin pocainta i-ai adus la Dumnezeu;
Bucura-te, cela ce prin scrierile tale, sufletele si inimile celor ce te cinstesc le-ai luminat;
Bucura-te, cela ce a ne ruga pentru vrajmasi ne-ai povatuit;
Bucura-te, cela ce insuti te-ai rugat cu dragoste fierbinte pentru vrajmasii tai;
Bucura-te, cela ce ne-ai invatat a vedea in cei ce ne vrajmasesc unelte ale lui Dumnezeu spre indreptarea noastra;
Bucura-te, cela ce ochilor duhovnicesti ai celor ce se pocaiau lacrimile lui Ezechia si suspinarile lui Manase ai infatisat;
Bucura-te, cela ce in cartile tale pline de Dumnezeiasca intelepciune nevointele si ostenelile vechilor nevoitori ai aratat;
Bucura-te, cela ce in viata ta acestora cu desavarsire ai urmat;
Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!
Condacul 9
Toata ostirea cea ingereasca si soborul ierarhilor se minunau vazandu-te pe tine, noul bineplacut al lui Dumnezeu, cum straluceai prin mari osteneli si nevointe. Iar noi, fericindu-te, lui Dumnezeu, Celui ce te-a proslavit, strigam: Aliluia!
Icosul 9
Catre o noua si mult ostenicioasa ascultare intr-un tinut indepartat al patriei tale, ai plecat, Ierarhe Ignatie, atunci cand de la Arhiereul Cel mai inainte de veci, Domnul nostru Iisus Hristos, ti s-a inmanat toiagul arhieresc de Arhipastorul orasului imparatesc, in catedrala din Kazan a imparatesei Ceresti. Cunoscand intru aceasta voia lui Dumnezeu, ca si in tara straina sa se propavaduiasca de catre tine Evanghelia imparatiei lui Dumnezeu, cu smerenie strigam tie:
Bucura-te, cela ce la hirotonie harul Dumnezeiesc cu imbelsugare l-ai primit;
Bucura-te, cela ce esti plin de apostoleasca invatatura si cu darurile ei mantuitoare pe toti credinciosii ii adapi;
Bucura-te, credincios lucrator al viei lui Hristos;
Bucura-te, alauta duhovniceasca, miscata de Duhul Sfant;
Bucura-te, podoaba cea de Dumnezeu insuflata a arhiereilor;
Bucura-te, ca prin gura ta Domnul Cel iubit de tine propavaduia;
Bucura-te, ca pe fratii si fiii tai duhovnicesti din manastirea Prea Cuviosului Serghie, desi cu trupul i-ai parasit, insa in rugaciunile tale nicicum nu i-ai uitat;
Bucura-te, milostiv aparator al tuturor credinciosilor si necredinciosilor, care te cheama in ajutor;
Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!
Condacul 10
Ingreunat fiind de neputinta trupeasca si de nevointele intru care ai petrecut, ai mers in manastirea Sfantului Nicolae, cea care este langa raul Volga, Ierarhe Ignatie, venind a-ti gati sufletul pentru plecarea din aceasta lume; si acolo intru cugetare la Dumnezeu si pustniceasca rugaciune zilele savarsindu-ti, fara tacere ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10
Grabnic ajutator si mangaietor, ai fost Ierarhe Ignatie, nu numai celor ce veneau la tine, ci si celor din departare, cu scrierile tale mangaindu-i, duhul lor imbarbatandu-l si inteleptindu-l. Pentru aceasta iti si striga cei ce pretuiesc cartile tale cele pline de Dumnezeiasca intelepciune:
Bucura-te, pastorul nostru cel bun;
Bucura-te, ca pe cei care veneau la tine nicicand afara nu i-ai scos;
Bucura-te, ca pe cei de aproape si de departe care cereau ajutorul tau cu dragoste i-ai imbratisat;
Bucura-te, ca pe cei ce cu osardie cinstesc scrierile tale in cea mai stransa unire cu sufletul tau i-ai primit;
Bucura-te, ca pe fiii tai cei duhovnicesti cu rabdarea crestineasca i-ai deprins;
Bucura-te, ca a vedea in patimirile noastre purtarea de grija a lui Dumnezeu ne-ai povatuit;
Bucura-te, ca pe fiii tai, a se incredinta cu totul Dumnezeiestii pronii i-ai invatat;
Bucura-te, ca implinirea intru noi a voii Lui, la Domnul ca pe o mare mila a o cere ai poruncit;
Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!
Condacul 11
Cantare preaumilicioasa ai adus Prea Sfintei Treimi in toate zilele vietii tale pamantesti, Ignatie prealaudate. Iar acum, stand inaintea Scaunului imparatului Slavei, roaga-te pentru noi, cei ce cinstim sfanta pomenirea ta, ca prin rugaciune si pocainta curatindu-ne, dimpreuna cu tine sa cantam in veci lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11
Mare luminator al Sfintei Biserici Ortodoxe ai fost in viata ta, Ierarhe Ignatie, si pentru aceasta ti-a daruit sfarsit minunat Domnul Atottiitorul, si in ceruri te-a proslavit. Rugamu-te, milostive ierarhe, cere si pentru noi, pacatosii, care iti cerem ajutorul si mijlocirea, sfarsit in pace si fara de durere vietii noastre, raspuns bun la infricosata Judecata a lui Hristos si mostenirea imparatiei Cerurilor, ca sa strigam Tie cu bucurie:
Bucura-te, cela ce prin dreptul tau sfarsit viata ta cea dreapta o ai pecetluit;
Bucura-te, cela ce apropierea plecarii tale mai inainte o ai vazut;
Bucurat-te, cela ce pe Cerescul Mire al sufletului tau cu faclia aprinsa l-ai intampinat;
Bucura-te, cela ce in ziua sfarsitului tau, pe Mantuitorul inviat dimpreuna cu femeile mironosite L-ai vazut;
Bucura-te, cela ce pe cinstitorii tai nici dupa moarte de mijlocirea ta nu ii lipsesti;
Bucura-te, cela ce pe toti care se roaga tie cu osardie, cu harul si cu purtarea ta de grija ii acoperi;
Bucura-te, cela ce pe fiii tai a se tine fara abatere de sfanta credinta ortodoxa, singura adevarata, i-ai invatat;
Bucura-te, cela ce a primi inselarile cele ereticesti si a lua aminte la viclenele lor indemnuri cu strasnicie ai oprit;
Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!
Condacul 12
Har s-a dat tie de la Dumnezeu, Ierarhe al lui Hristos, Ignatie, a te ruga pentru noi si a ne calauzi pe calea mantuirii, ca fiind curatiti prin pocainta, in camara cea preaimpodobita a Mantuitorului sa intram si acolo, dimpreuna cu tine si cu toti cei ce bine au placut lui Dumnezeu, bucurandu-ne sa-I cantam: Aliluia!
Icosul 12
Cantand lui Dumnezeu, Celui Minunat intru sfintii Sai, te laudam pe tine, Ignatie fericite, ca pe un prieten al lui Hristos, care prin neabatuta lucrare a poruncilor Lui fericirea raiului ai dobandit. Roaga-te pentru noi, pacatosii, ca dimpreuna cu tine partasi ai Cinei Domnului sa fim si noi, cei ce cu dorire strigam tie:
Bucura-te, ca prin preaadanca smerenia ta, si prin saracia cea duhovniceasca imparatia Cerurilor ai aflat;
Bucura-te, ca aceasta virtute la temelia tuturor nevointelor monahicesti a o pune ai poruncit;
Bucura-te, ca plangand pentru pacatele tale, de Domnul insusi ai fost mangaiat;
Bucura-te, ca pentru blandetea sufletului tau, drept rasplata mostenirea vietii vesnice ai dobandit;
Bucura-te, ca in viata cea pamanteasca dreptatea lui Hristos, iar nu hrana trupeasca ai cautat, iar acum, in ceruri, cu ea din belsug te-ai saturat;
Bucura-te, ca pentru milostivirea ta fata de aproapele, de Dumnezeu, Daruitorul indurarilor ai fost miluit;
Bucura-te, ca pentru curatia ingereasca a inimii tale pe Dumnezeu L-ai vazut;
Bucura-te, ca toate clevetirile si ocarile celor ce te urau, pentru Domnul le-ai iertat, si pentru aceasta, de comoara cea mare – Dumnezeiasca infiere – ca un facator de pace te-ai invrednicit;
Bucura-te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales!
Condacul 13
O, preaminunatule si bine-placutule al lui Hristos, Parinte Ierarhe Ignatie! Primeste aceasta mica rugaciune, insa din inimi ce te iubesc si te cinstesc adusa, si ne izbaveste pe noi cu atotputernica ta mijlocire de toata durerea, suferinta si intristarea, aprinde inimile noastre reci cu focul credintei si al dragostei de Dumnezeu, daruieste-ne pocainta mai inainte de sfarsit, fii noua calauzitor catre imparatia Cerurilor, ca acolo, dimpreuna cu tine si cu toti cei ce au bineplacut lui Dumnezeu, in vecii vecilor sa ii cantam: Aliluia! (Acest condac se citeste de 3 ori)
Apoi iarasi icosul 1 si condacul 1.
Rugaciune catre Sfantul Ierarh Ignatie Briancianinov
O, mare, preaminunate si bineplacutule al lui Hristos, Parinte Ierarhe Ignatie! Primeste cu milostivire rugaciunile pe care cu dragoste si recunostinta ti le aducem! Auzi-ne pe noi, cei sarmani si neajutorati, care cu credinta si iubire la tine cadem si cerem calduroasa ta solire pentru noi inaintea Scaunului Domnului Slavei. Stim ca mult poate rugaciunea dreptului, care milostiv face pe Stapanul. Tu, din anii prunciei tale, pe Domnul cu inflacarare l-ai iubit si numai Lui a-I sluji voind, toate cele frumoase ale lumii acesteia intru nimica le-ai socotit. Tu, lepadandu-te de tine si luandu-ti crucea ai urmat lui Hristos. Tu de voie ai ales calea cea stramta si mahnicioasa a vietii monahicesti si pe aceasta cale virtuti mari ai dobandit. Tu, prin scrierile tale, inimile oamenilor de cea mai adanca evlavie si supunere catre Atotputernicul Ziditor le-ai umplut, iar pe pacatosii cei cazuti cu inteleptele tale cuvinte a-si cunoaste nimicnicia si a alerga intru pocainta si smerenie la Dumnezeu i-ai povatuit, imbarbatandu-i cu nadejdea in milostivirea Lui. Tu, pe cei ce alergau la tine afara nicicand nu i-ai scos, ci parinte iubitor de fii si bun pastor tuturor le-ai fost: nici acum nu ne parasi pe noi, care tie cu osardie ne rugam si la ajutorul si acoperamantul tau scapam.
Cere pentru noi de la Domnul Cel iubitor de oameni sanatate sufletului si trupului, neclintita fa credinta noastra, intareste puterile noastre care slabesc intru ispitele si intristarile veacului acestuia, incalzeste cu focul rugaciunii sufletele noastre cele reci, ajuta-ne, ca prin pocainta fiind curatiti, sfarsit crestinesc vietii noastre sa primim si in camara cea preaimpodobita a Mantuitorului sa intram dimpreuna cu toti cei alesi, si impreuna cu tine sa ne inchinam Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin!

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu