Predică la Duminica Ortodoxiei


Pr. Ilie Cleopa

Iubiţi credincioşi,

Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte astăzi un mare aşezămînt apostolesc şi sobornicesc, anume cultul sfintelor icoane. Acesta s-a aşezat prin hotărîrea Sfîntului şi marelui Sinod Ecumenic al şaptelea de la Niceea din anul 787, la care au luat parte trei sute şaizeci şi şapte de Sfinţi Părinţi şi o sută treizeci şi şase de arhimandriţi şi stareţi de mănăstiri. Sinodul a fost condus din partea Bisericii Ortodoxe de Răsărit de Sfîntul Tarasie patriarhul Constantinopolului. Din partea Bisericii de Apus a fost Petru, arhiepiscopul Romei, însoţit de Petru, prezbiter şi egumen al mănăstirii Sfîntul Sava din Roma, din partea papei Adrian.

Toţi aceşti Sfinţi Părinţi au hotărît cinstirea Sfintelor Icoane şi au dat anatema pe toţi ereticii luptători de icoane, de la care mulţi sfinţi au suferit mari prigoane şi moarte timp de aproape două secole, de la Leon Isaurul, primul luptător împotriva sfintelor icoane şi pînă la Teofil cel de pe urmă. După moartea lui Teofil, prin rîvna împărătesei Teodora şi a Sfinţilor Părinţi s-a stabilit din nou dreapta credinţă şi cinstirea Sfintelor Icoane, cum a fost şi pe vremea Mîntuitorului şi a Sfinţilor Apostoli, căci Iisus Hristos prin minune nefăcută de mîini, a zugrăvit chipul feţei Sale pe maramă şi l-a trimis lui Avgar, regele Edesei (Combaterea sectelor, Chişinău, 1929, p. 510-532). După tradiţia apostolică, Sfîntul Apostol şi Evanghelist Luca, fiind mare pictor, a zugrăvit chipul Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe pe cînd era ea în viaţă.

Acest mare adevăr îl adevereşte şi Sfîntul Sinod al 7-lea ecumenic, zicînd: "Noi păstrăm predaniile Bisericii, întăririle înscris sau în nescris. Una din ele porunceşte a face noi închipuiri de icoane pictate, fiindcă aceasta în unirea cu istoria Evangheliei slujeşte spre adeverirea că Dumnezeu Cuvîntul adevărat, şi nu după nălucire, s-a făcut om, şi este spre folosul nostru. Pe temeiul acesta, noi, mergînd pe calea împărătească şi urmînd învăţătura dumnezeieştilor Sfinţilor Părinţilor noştri şi predaniile Bisericii Ecumenice, căci ştim că în ea locuieşte Duhul Sfînt, cu toată stăruinţa şi luarea aminte hotărîm ca Sfintele Icoane să se pună înainte la fel cu închipuirea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, fie ele făcute din vopsele sau cu mozaic sau din oricare material. Numai să fie făcute în chip cuviincios" (Ibidem, p. 532-533).

Sfîntul Ioan Damaschin, care a suferit mult pentru Sfintele Icoane, scrie despre ele: "În orice lucru este bine de cunoscut ce este în el adevărat sau mincinos şi care este scopul lui, bun sau rău". Tot aşa, cînd este vorba despre Sfintele Icoane trebuie de cercetat dacă ele sunt adevărate şi pentru care scop sunt făcute. Dacă ele sunt adevărate şi slujesc spre slava lui Dumnezeu şi a Sfinţilor Lui, spre a îndemna la fapte bune, spre îndreptarea fără de prihană şi spre mîntuirea sufletelor, apoi noi trebuie să le primim şi să le cinstim, însă nu în alt fel, decît ca pe închipuiri, ca pilde, ca exemple, ca pe nişte cărţi pentru oameni, ca pe monumente (Ibidem, p. 537).

Fiindcă nu toţi ştiu a citi şi nu pot să se îndeletnicească cu citirea, Părinţii au judecat ca toate faptele lui Hristos vrednice de mărire să le închipuiască pe icoane care ar sluji la scurte amintiri. De multe ori se întîmplă că noi nu gîndim la patimile Mîntuitorului, dar îndată ce vedem icoana răstignirii lui Hristos ne aducem aminte de mîntuitoarele Lui patimi, cădem şi ne închinăm, nu materialului, ci Celui ce este închipuit, asemenea cum ne închinăm, nu materialului din care este făcută Evanghelia sau Crucea, ci la aceea ce se închipuieşte prin ele, adică la puterea Duhului Sfînt ce izvorăşte din ele.

Noi nu ne închinăm materialului din care sunt făcute icoanele. Dacă înaintea noastră se află icoana Domnului, noi ne rugăm, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajută-ne şi ne mîntuieşte!" Iar dacă suntem înaintea icoanei Maicii Domnului: "Fii apărătoarea noastră înaintea Fiului Tău, adevăratul nostru Dumnezeu spre mîntuirea sufletelor noastre!" Iar dacă este icoana mucenicului, de pildă Ştefan, noi zicem: "Sfinte Mare Mucenic Ştefane, care ţi-ai vărsat sîngele pentru Hristos şi ai îndrăznit către Dumnezeu, ca întîiul mucenic, fii apărătorul nostru!" Aşa ne adresăm şi către oricare alt sfînt. Iată încotro trimitem noi rugăciunile noastre prin ajutorul Sfintelor Icoane.

Cînd împăratul iconomah, aidoma sectanţilor noştri, afirma pe nedrept că la cele şase Sinoade Ecumenice n-ar fi fost icoane şi că despre dînsele nu s-a vorbit, atunci papa Grigorie îi scria; "Împărate, vezi că nimic nu s-a spus nici de pîine, nici de apă, nici nu s-a spus că se cuvine a mînca sau bea. Însă tu ştii, după tradiţie, că acest lucru este necesar pentru întemeierea vieţii. Aşa şi despre icoane era cunoscut din Tradiţie. Înşişi arhiereii aduceau icoane la Sinod şi nici un om iubitor de Hristos nu porneşte la drum şi nu-şi face călătoria fără de icoane. Aşa fac oamenii lucrători de fapte bune şi plăcuţii lui Dumnezeu".

Leonte de Neapole, combătînd pe iudeii care învinuiau pe creştini pentru cinstirea icoanelor le răspunde: "Ne închinăm feţelor de pe icoane şi închipuirilor sfinţilor, nu ca lui Dumnezeu. Pentru că dacă ne-am închina lemnului icoanei ca lui Dumnezeu atunci ne-am închina la orice lemn. Şi de s-ar fi şters faţa de pe vreo icoană noi am da-o pe foc, cum facem aceasta de multe ori. Noi creştinii, sărutînd cu buzele trupeşti chipul lui Hristos, al apostolului sau al mucenicului, cu sufletul şi cu gîndul nostru sărutăm pe Hristos şi pe sfinţii Lui".

Sfîntul Grigorie de Nyssa vorbeşte despre închipuirea aducerii lui Isaac ca jertfă de către Avraam, icoana spre care cînd căuta, vărsa din ochii lui lacrimi de umilinţă. El mai vorbeşte şi despre icoana Sfîntului şi Marelui Mucenic Teodor Tiron şi despre icoana lui Hristos. Iar Sfîntul Ambrozie de Milan, vorbind despre vedeniile care le-a avut înaintea descoperirii moaştelor Sfinţilor Mucenici Ghervasie şi Protasie, mărturisea că i s-a arătat lui Apostolul Pavel, aşa cum este închipuit pe icoană (Scrisoarea 35). Sfîntul Atanasie cel Mare scrie, despre cinstirea Sfintelor Icoane: "Noi credincioşii ne închinăm la icoane, nu ca la Dumnezeu cum fac elinii. Nu! Ci noi arătăm buna închinare şi iubire către acea faţă care este închipuită pe icoane. Pentru aceasta noi, de multe ori cînd chipul de pe dînsa se şterge, o ardem ca pe un lucru fără de folos".

După cum Iacob, înainte de sfîrşitul său, s-a închinat deasupra toiagului lui Iosif şi prin aceasta a cinstit, nu toiagul, ci pe cel ce îl ţinea, aşa şi noi credincioşii ne închinăm şi sărutăm icoanele, nu pentru altceva, decît că le sărutăm ca pe copiii şi pe părinţii noştri, ca să le arătăm prin aceasta dragostea noastră sufletească; după cum şi iudeii se închinau Tablelor Legii şi celor doi heruvimi turnaţi din aur, cinstind prin închinare nu piatra şi aurul, ci pe Însuşi Dumnezeu care a poruncit să li se facă acestea.

Mărturii despre Sfintele Icoane se află încă mai din vechime. Aşa Sfîntul Metodie de Patara, care a trăit prin veacul al III-lea, scrie: "Închipuirea îngerilor lui Dumnezeu, care se face din aur, ale începătoriilor şi ale stăpîniilor, noi le facem întru cinstirea şi slava lui Dumnezeu". Despre icoane scriu şi Clement al Alexandriei şi Tertulian, care au trăit în secolele II-III.

Sfînta Tradiţie vorbeşte şi despre chipul cel nefăcut de mînă dăruit de Mîntuitorul lui Avgar, regele Edesei. Despre acest chip nefăcut de mînă omenească scrie istoricul bisericesc Eusebiu, care a trăit prin secolul III-IV.

În sfîrşit, însuşi pămîntul vorbeşte împotriva sectarilor luptători contra icoanelor, căci şi acum se descoperă icoane, cruci şi simboluri creştine la săpăturile ce se fac în catacombele din Roma, adică în peşterile unde primii creştini se ascundeau din cauza persecuţiilor păgîne şi săvîrşeau acolo slujbe dumnezeieşti şi înmormîntări ale sfinţilor mucenici. Am vizitat catacombele Romei în toamna anului 1977 şi am văzut acolo cele mai vechi icoane ale Mîntuitorului şi imagini ale Sfintei Cruci. Din icoanele cele mai vechi aflate de învăţaţii arheologi în catacombele Romei subterane, mai importante sunt: Icoana Mîntuitorului din catacomba Sfîntului Calist şi Cina cea de taină de la sfîrşitul secolului al II-lea, Închinarea Magilor, Minunea prefacerii apei în vin, Vindecarea orbului din naştere şi altele, aflate tot în catacomba Sfîntului Calist. În catacombele Domitillei şi Priscilei s-au aflat icoanele Sfintei Familii, a Bunei-Vestiri, a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, a Patriarhilor şi Proorocilor din Vechiul Testament şi a unor Mucenici din Noul Testament, ce se atribuie tot sfîrşitului veacului al II-lea şi începutul celui de al III-lea. Dar cea mai veche icoană pe care învăţaţii arheologi o atribuie veacului I al creştinismului este chipul Maicii Domnului care ţine în braţe pe Pruncul Cel mai înainte de veci, cu o stea deasupra icoanei.

Toate aceste reprezentări, care s-au aflat în catacombele şi în săpăturile bisericilor vechi de sub pămînt, cu o evidenţă indiscutabilă, ne impun să primim şi să credem că au fost cinstite Sfintele Icoane din cele mai vechi timpuri ale creştinismului. Astfel, în apărarea Sfintelor Icoane ne vorbeşte Sfînta Scriptură, Sfînta Tradiţie şi însuşi pămîntul care ne-a păstrat din primele veacuri ale creştinismului multe din ele. În apărarea lor ne vorbesc şi mintea şi inima noastră.

Iubiţi credincioşi,

Pînă aici am adus atîtea mărturii din Sfînta Scriptură, din Sfînta Tradiţie, de la Sfinţii Părinţi şi din Istoria Bisericii Creştine despre cinstirea Sfintelor Icoane. Acum vom arăta ce este icoana şi ce este idolul. Vă rog să ţineţi minte că "icoana este închipuirea adevăratului Dumnezeu, care într-adevăr există. Iar idolul, sau chipul cioplit este închipuirea dumnezeilor mincinoşi şi născociţi de mintea oamenilor care într-adevăr nu există". De aceea se şi spune că idolul nimic nu este în lume (I Corinteni 8, 4). Deosebirea între idoli şi icoană este ca deosebirea între zi şi noapte, între lumină şi întuneric. Ce însoţire, zice marele Apostol Pavel, este între Biserica lui Dumnezeu şi idoli? (II Corinteni 6, 15-16).

Prin ce se arată cinstirea Sfintelor Icoane? Cinstirea Sfintelor Icoane, după cum învaţă Sfîntul şi Marele Sinod al 7-lea Ecumenic, se arată prin aceea că noi nu considerăm icoana ca Dumnezeu, ci numai ca reprezentare (fotografie, portret) şi, cinstind icoana, nu ne închinăm lemnelor sau vopselelor, ci Celui care este închipuit pe icoană, adică lui Dumnezeu, sfinţilor îngeri, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi sfinţilor care sunt prieteni ai lui Dumnezeu. Oare noi nu cinstim cu deosebită atenţie chipul patriarhului nostru? Şi văzînd portretul lui nu ne aflăm ca şi cum l-am vedea pe el? Dar dacă vedem în icoană chipul lui Dumnezeu, nu trebuie să-L cinstim?

Dar prin ce se manifestă închinarea la idoli? Închinarea la idoli se manifestă prin aceea că oamenii considerau chipurile cioplite drept dumnezei. Auzi ce zice dumnezeiasca Scriptură: S-au abătut curînd din calea care am poruncit lor şi au făcut viţel şi s-au închinat lui şi au jertfit lui şi au zis: Iată, Israele, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului (Ieşire 32, 8; III Regi 12, 28-30). Astfel, trebuie să înţelegem că deosebirea între cinstirea Sfintelor Icoane şi închinarea la idoli este ca între lumină şi întuneric şi după cum omul orb nu deosebeşte lumina de întuneric şi pentru dînsul totul este întuneric, aşa şi omul neînţelept şi rătăcit, nu deosebeşte icoanele de idoli, pentru dînsul orice închipuire este idol, măcar de ar fi acel portret chipul tatălui său.

Însuşi cuvîntul lui Dumnezeu ne porunceşte să deosebim cele sfinte şi cele curate de cele nesfinte şi necurate (Levitic 10, 9-10).

Dar care este folosul duhovnicesc al cinstirii Sfintelor Icoane şi pentru ce ne trebuie Sfintele Icoane? Sfintele Icoane ne trebuie mai întîi în întărirea credinţei, a evlaviei şi trezirea conştiinţei noastre. Al doilea, pentru amintirea faptelor măreţe ale lui Dumnezeu (Deuteronom 6, 7-9) şi ale sfinţilor Lui, ca noi, căutînd la chipurile lor, să ne îndemnăm a urma viaţa lor (Evrei 13, 7). Icoanele ne ajută pentru exprimarea dragostei noastre către Dumnezeu. Dacă noi din dragoste purtăm la noi portretele rudelor şi ale oamenilor care ne sunt aproape, cu cît mai mult suntem datori să purtăm cu evlavie la noi icoanele Mîntuitorului, ale Maicii Domnului, ale sfinţilor lui Dumnezeu.

Apoi, Sfintele Icoane pentru oamenii fără ştiinţă de carte şi pentru copii, sunt ca şi Biblia. Ceea ce în Biblie este tipărit cu litere, aceea pe icoane este zugrăvit cu vopsele. De pildă, despre patimile Mîntuitorului nostru Iisus Hristos nu va putea citi în Biblie cel ce nu ştie carte, însă, privind la icoanele suferinţelor lui Hristos, el va înţelege cu mintea ce este pictat pe icoane şi va simţi mai multă evlavie în inima sa. Biserica lui Hristos cîntă aşa: "Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta oştile îngereşti..." Şi în alt loc zice despre Maica Domnului: "Iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvîntul întrupat, pe Care mărindu-L cu oştirile cereşti, pe tine te fericim".

Iubiţi credincioşi,

Pe Dumnezeu nu-L pot vedea oamenii după fiinţă, ca pe un duh. Dar îl pot vedea în chipuri, în imagini, în vederi cunoscute. Pe Dumnezeu L-au văzut oamenii, însă numai indirect sau prin simboluri. Aşa, de pildă, Dumnezeu S-a arătat lui Avraam în chipul celor trei tineri călători (Facere 18, 1-6). L-a văzut pe Dumnezeu şi patriarhul Iacob şi a chemat numele locului aceluia "Vederea lui Dumnezeu" (Facere 32, 30). L-a văzut pe Dumnezeu şi Moise "şi a grăit Dumnezeu către Moise faţă către faţă, ca şi cum ar fi grăit cineva cu prietenul său" (Ieşire 30, 11). Şi a zis Domnul: Auziţi cuvintele Mele: De va fi între voi vreun prooroc al Domnului, în vedenii Mă voi arăta lui şi în somn voi grăi lui. Nu este aşa credincios în toată casa lui Israel ca robul Meu Moise. Gură către gură grăiesc cu el aievea şi nu prin pilde şi el faţa Domnului vede (Numerii 12, 6-8). L-a văzut pe Dumnezeu şi (Isaia 6, 1-5). Daniil, proorocul a văzut pe Dumnezeu Tatăl şi Fiul. A văzut pe Dumnezeu şi Miheia (III Regi 22, 19). Apoi pe Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos L-au văzut ucenicii, atît în umilinţă, cît şi în slavă, cît a trăit cu dînşii pe pămînt (Ioan 1, 14; 6, 36).

Apostolul Ioan, vorbind despre Iisus Hristos, aşa începe epistola I-a: Ce era din început, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mîinile noastre au pipăit despre Cuvîntul Vieţii, aceea vă vestim şi Viaţa s-a arătat şi o am văzut şi mărturisim şi vă vestim viaţa cea veşnică, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă (I Ioan 1, 1-3). Iar Sfînta Evanghelie zice: Şi Cuvîntul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a unuia Născut din Tatăl (Ioan 1, 14).

Pe Iisus Hristos L-a văzut Apostolul Pavel şi după înălţarea la ceruri. L-a văzut pe Hristos cînd Il prigonea (I Corinteni 15, 8; Fapte 9, 3-4). L-a văzut şi primul mucenic Ştefan, cînd era ucis cu pietre şi a zis: Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stînd de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7, 56). Pe Duhul Sfînt L-au văzut poporul şi Apostolii, la botezul Domnului în chip de porumbel şezînd peste Dînsul Şi glas din cer s-a auzit: Tu eşti Fiul Meu cel iubit întru care bine am voit (Luca 3, 22). Duhul Sfînt a fost văzut şi în chipul limbilor de foc, la pogorîrea Lui din cer (Fapte 2, 1-4). Încă în multe chipuri S-a arătat Dumnezeu şi Sfinţii Lui, precum în descoperirea Sfîntului Evanghelist Ioan (Apocalipsa 4, 2-3; 5, 6-8).

Astfel, oamenii L-au văzut pe Dumnezeu şi pot să-L închipuiască pentru întărirea şi învăţătura lor în credinţă. Deci nici un motiv nu pot avea sectanţii, care zic că nimenea nu are voie să închipuiască pe Dumnezeu pe Sfintele Icoane.

Iubiţi credincioşi,

Astăzi este prima Duminică din Postul Mare, numită "Duminica Ortodoxiei" sau "a Sfintelor Icoane". Tocmai de aceea am vorbit pe larg despre cinstirea sau venerarea Sfintelor Icoane, întrucît în vremea nostră s-au ridicat în lume multe secte creştine care hulesc icoanele, crucea, biserica, preoţii şi învăţătura apostolică ortodoxă, înşelînd pe mulţi fii ai Bisericii noastre, spre veşnica lor osîndă. Noi vă sfătuim şi vă reamintim învăţătura dogmatică a Bisericii. Închinaţi-vă cu credinţă şi evlavie Sfintelor Icoane şi purtaţi-le în casă, şi oriunde călătoriţi, ca să vă fie de ajutor în izbăvirea de primejdii, ştiind că cinstea dată icoanelor se ridică la sfinţii pictaţi pe ele. Faceţi rugăciuni şi acatiste în faţa icoanelor, mergeţi în pelerinaj la icoanele făcătoare de minuni din ţară şi la moaştele sfinţilor noştri, că veţi primi uşurare şi mare ajutor în necazurile vieţii. De asemenea, cinstiţi Sfînta Cruce, pavăza credinţei, şi o purtaţi cu credinţă, că prin ea izgonim pe diavoli şi liniştim pe sectanţii hulitori de Dumnezeu.

A trecut prima săptămînă din Sfîntul Post, numită şi "Săptămîna Mare". Ne bucurăm că bisericile iarăşi s-au umplut de credincioşi, că aţi postit cu toţii şi că alergaţi cu credinţă şi evlavie la Dumnezeu Mîntuitorul şi nădejdea noastră.

Vă îndemn, fraţii mei, să continuaţi a posti Sfîntul Post şi să vă rugaţi, să citiţi cît mai mult şi să faceţi după putere milostenie şi veţi vedea cîtă bucurie şi pace veţi primi în suflet. Dar, mai ales, vă îndemn să vă spovediţi de două ori la duhovnici şi în aceste zile, şi la sfîrşitul Postului Mare, iar care aveţi dezlegare, să primiţi şi Sfînta Împărtăşanie.

Creştinii evlavioşi, mamele, copiii, bătrînii şi bolnavii sunt datori să se spovedească şi să se împărtăşească de două ori în acest mare post. Siliţi-vă la Hristos. El vă cheamă, vă aşteaptă şi vi se dăruieşte în dar tuturor celor ce păzesc poruncile Lui. Nu treceţi cu vederea dragostea şi harul lui Hristos.

Să-L rugăm pe Fiul lui Dumnezeu să întărească dreapta credinţă şi evlavia ortodoxă, ca să biruim cu puterea Lui şi pe diavoli şi pe sectanţii hulitori, şi pe necredincioşi, şi să trăim veşnic în bucuria şi iubirea lui Dumnezeu. Amin.

vineri, 22 aprilie 2011

Acatistul Sfantului Mormant


Acatistul Sfantului Mormant
Condacul 1
In Mormant, Viata, pus ai fost, Hristoase, si prin Invierea Ta l-ai aratat locas vrednic de inchinare, stralucindu-l cu razele dumnezeirii. Catre care si noi, cugetand cu evlavie, dorind a ne umple de lumina Ta sfanta, strigam: Bucura-te, Mormant plin de lumina cereasca!
Icosul 1
Ca o de Insusi Dumnezeu aratandu-se Mormantul la fiecare Praznic al Invierii, cetele ingerilor slavoslovesc, firea tresalta si poporul se minuneaza, cantand catre el acestea:
Bucura-te, Mormant prealuminat al lui Hristos;
Bucura-te, podoaba a poporului bine credincios;
Bucura-te, marturie a invierii Celui Rastignit;
Bucura-te, faclie aprinsa de Domnul cel slavit;
Bucura-te, ca la fiecare Pasti infloresti;
Bucura-te, ca in mijlocul lumii infloresti;
Bucura-te, biserica ce rasuna de rugaciuni;
Bucura-te, ca in tine se arata rauri de minuni;
Bucura-te, ca luminezi intreaga lume;
Bucura-te, ca lasi in noi nesterse urme;
Bucura-te, ca ravnim dupa a ta binecuvantare;
Bucura-te, cel mai mare loc de inchinare;
Bucura-te, Mormant plin de lumina cereasca!
Condacul 2
Lumea care Te-a prigonit, Mantuitorule, se arata inselatoare, amagindu-ne cu ispitele ei, dar noi, intariti fiind prin patimirea Ta, nu voim a parasim cugetarea la Mormantul Tau, pentru care cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
Doamne, Cel ce esti Lumina lumii, ai fost pus in Mormant de ucenicii Tai, dar intunericul nu Te-a cuprins. Intareste-ne pe noi, cei ce suntem inconjurati de intunericul desertaciunilor, dar avem gandul la Mormantul in care ai stat, ca sa zicem catre el acestea:
Bucura-te, chivot in care taina Invierii a fost tinuta;
Bucura-te, ca in toate marginile lumii a fost raspandita;
Bucura-te, templu de care se sfarama idolii paganilor;
Bucura-te, sabie care taie in carnea ratacitorilor;
Bucura-te, ca Domnul asupra ta vegheaza;
Bucura-te, ca in loc de inchinare te aseaza;
Bucura-te, mare care ineci indoiala;
Bucura-te, miere care alungi amareala;
Bucura-te, ca pe credinciosi ii umpli de binecuvantare;
Bucura-te, ca la tine toti alearga sa gaseasca alinare;
Bucura-te, ca in tine Domnului ne inchinam;
Bucura-te, ca in sufletele noastre;
Bucura-te, Mormant plin de lumina cereasca!
Condacul 3
Dupa ce hulitorii de Dumnezeu Te-au rastignit, O, Fiule al lui Dumnezeu, si ai murit pe Cruce pentru pacatele noastre, Iosif cel cu bun chip a cerut de la Pilat trupul Tau si, cerandu-l, l-a primit, strigand din adancul sufletului: Aliluia!
Icosul 3
Iosif, fiind patruns de puterea Ta cea dumnezeiasca, a lepadat frica iudeilor si, pogorand trupul Tau de pe Cruce impreuna cu Nicodim, cu smirna si cu aloe l-au uns, punandu-l in Mormantul catre care noi strigam:
Bucura-te, sfarsitul patimilor Mantuitorului;
Bucura-te, inceputul proslavirii Domnului;
Bucura-te, masa care tii ca pe o jertfa pe Hristos;
Bucura-te, ca Domnul S-a adus pentru noi tamaie cu bun miros;
Bucura-te, lacrima de bucurie a pamantului intristat;
Bucura-te, raza de soare pentru Iosif cel indurerat;
Bucura-te, ca Fecioara Maria, cu lacrimile sale te-a udat;
Bucura-te, ca binecuvantarea ei peste tine s-a aratat;
Bucura-te, ca Apostolii de tine s-au uimit;
Bucura-te, ca multi credinciosi in tine s-au odihnit;
Bucura-te, poarta deschisa a casei domnului Preaiubit;
Bucura-te, scara ce urca spre raiul mult dorit;
Bucura-te, Mormant plin de lumina cereasca!
Condacul 4
Ostasii Ti-au pazit Mormantul, Hristoase, temandu-se necredinciosii iudei de Invierea Ta si de aratarea slavei Tale. ajuta-ne pe noi, Doamne, sa ne pazim inimile ca nu cumva sa pleci de la noi din cauza pacatelor noastre si sa nu mai cantam Tie: Aliluia!
Icosul 4
Nici o oaste din lume nu poate sta impotriva puterii Tale, Doamne, ca in mainile Tale e viata si moartea, pe bratele Tale sta intreaga lume. Iar cei ce Ti-au pazit Mormantul l-au aratat fara sa vrea vrednic de pazire si de cinstire, fiind odor de mult pret. Pentru care ii cantam acestea:
Bucura-te, ca lumina ti-e strai de praznuire;
Bucura-te, ca Domnul invesmanteaza a Sa zidire;
Bucura-te, ca bolnavii alearga la tine pentru vindecare;
Bucura-te, ca se izbavesc de a suferintei apasare;
Bucura-te, ca primesc putere si sanatate;
Bucura-te, ca ii multumesc lui Dumnezeu pentru toate;
Bucura-te, ca esti plin de cete ingeresti;
Bucura-te, ca te canta glasuri omenesti;
Bucura-te, ca nimeni nu poate stavili lauda ta;
Bucura-te, ca se biruie cel ce vrea impotriva a-ti sta;
Bucura-te, ca vei fi laudat pana la sfarsitul vremurilor;
Bucura-te, ca in veac va prisosi evlavia crestinilor;
Bucura-te, Mormant plin de lumina cereasca!
Condacul 5
O, Rasaritule al rasariturilor, stralucind Tu ai inviat, biruind moartea. Firea intreaga s-a umplut de lumina Ta si Mormantul Tau s-a umplut de viata, pentru care Iti cantam: Aliluia!
Icosul 5
Doamne Iisuse Hristoase, daca vom tacea noi si nu vom lauda Invierea Ta, pietrele Mormantului Tau vor marturisi, ca in el s-a aratat ingerilor Invierea Ta si in el S-a aratat oamenilor Biserica nefacuta de mana, in care Jertfa si Jertfitor fiind, slujire fara de prihana ai adus ca Arhiereu, si cantam lui cu evlavie:
Bucura-te, ca pentru noi Hristos a Inviat
Bucura-te, cand marturisim: " Adevarat a Inviat!";
Bucura-te, tron preasfant al Bisericii drept-maritoare;
Bucura-te, ca in tine Domnul a stralucit ca un soare;
Bucura-te, ca firea intreaga s-a umplut de lumina;
Bucura-te, ca-n tine orice durere se alina;
Bucura-te, camara luminii celei neinserate;
Bucura-te, izgonirea duhurilor intunecate;
Bucura-te, ca la tine cautam a Domnului calauzire;
Bucura-te, ca in tine se simte a Mangaietorului umbrire;
Bucura-te, ca n-ai stapanit pe cel ce stapaneste peste toate;
Bucura-te, ca ai tinut pe Cel ce ne izbaveste de pacate;
Bucura-te, Mormant plin de lumina cereasca!
Condacul 6
Cei ce pazeau Mormantul au fost cutremurati de Invirea Ta, Mantuitorule, si intelegand ca au pazit pe Cel ce pazeste prin harul Sau intreaga lume, plini de cainta au strigat: Aliluia!
Icosul 6
O, Mantuitorule, de multe ori ne-am temut de Invirea Ta, parga a invierii noastre, prinsi fiind in mreaja pacatelor. ridica piatra temerii de pe mormantul inimilor noastre, ca sa putem canta cu pricepere Mormantului Tau:
Bucura-te, ca peste tine se varsa mana cereasca;
Bucura-te, ca umpli toate de lumina dumnezeiasca;
Bucura-te, ca Invierea ai adeverit;
Bucura-te, ca de lumina ai stralucit;
Bucura-te, ca incalzesti raceala sufletelor;
Bucura-te, ca aduci mangaiere oamenilor;
Bucura-te, ca arati calea credinciosilor;
Bucura-te, ca intaresti propovaduirea preotilor;
Bucura-te, ca celor raucredinciosi impotriva le stai;
Bucura-te, ca celor slabi in credinta putere le dai;
Bucura-te, aparator impotriva razvratirii demonilor;
Bucura-te, bucuria oamenilor si a ingerilor;
Bucura-te, Mormant plin de lumina cereasca!
Condacul 7
Foarte de dimineata Mironositele au alergat la Mormantul Tau, tanguindu-se; ci inaintea lor a stat ingerul si le-a zis: " Vremea tanguirii a incetat, nu mai plangeti, ci Apostolilor spuneti Invierea". Pentru care noi, primind cu bucurie cuvintele sale, cantam: Aliluia!
Icosul 7
Sa cante acum credinciosii si sa se veseleasca auzind Vestea cea buna a invierii lui hristos. Ca moartea a fost inghitita si viata s-a aratat biruitoare, pentru care noi cantam Mormantului plin de sfintenie:
Bucura-te, prin care credinciosii se dumiresc;
Bucura-te, prin care raucredinciosii se osardesc;
Bucura-te, nadejdea dejnadajduitilor;
Bucura-te, daruirea cea nedesarta a saracilor;
Bucura-te, a lui Dumnezeu salasluire;
Bucura-te, a iadului biruire;
Bucura-te, intarirea poporului crestinesc;
Bucura-te, odihna celor ce se nevoiesc;
Bucura-te, a neamului omenesc bucurie;
Bucura-te, a cerului nescrisa solie;
Bucura-te, prin care s-a dezlegat osardirea;
Bucura-te, prin care s-a aratat Invierea;
Bucura-te, Mormant plin de lumina cereasca!
Condacul 8
"Domnului nostru si Dumnezeul nostru!", strigam cu uimire cand privim cu ochii inimii spre Sfantul Mormant, si precum oarecand Toma a intins degetul spre trupul Tau, asa si noi Iti atingem cu dorirea inimii Mormantului, stiindu-l semn al Invierii Tale si cantand: Aliluia!
Icosul 8
Doamne, in necredinta noastra de multe ori am cerut semne si minuni, asemanadu-ne iudeilor de odinioara. Sa ne fie noua Mormantul Tau semn spre intarirea credintei, pentru ca vindecati de rana indoielii sa putem canta:
Bucura-te, ca pe Domnul si Dumnezeul nostru in tine L-ai primit;
Bucura-te, ca intunericul tau de lumina Sa a fost inghitit;
Bucura-te, ca in tine pe Apostoli i-ai primit;
Bucura-te, ca soli ai Invierii Domnului au devenit;
Bucura-te, ca cete de cuviosi in tine s-au inchinat;
Bucura-te, ca multime de maici spre tine s-au indreptat;
Bucura-te, chemare tainica a credinciosilor;
Bucura-te, tarie neclintita in fata greutatilor;
Bucura-te, ca ne indemni sa cugetam la moarte;
Bucura-te, ca alungi gandurile cele desarte;
Bucura-te, ca inimile noastre catre tine se indreapta;
Bucura-te, ca multi credinciosi sa te vada asteapta;
Bucura-te,Mormant plin de lumina cereasca!
Condacul 9
De mare dar s-a invrednicit Mormantul Tau, Mantuitorule, umplandu-se de lumina cea dumnezeiasca la Praznicul Invierii, pentru care azi Te rugam sa ne umpli de lumina Ta cea datatoare de viata si pe noi, cei ce cu evlavie Iti cantam: Aliluia!
Icosul 9
Temei al dreptei credinte fiind Sfantul Mormant si marturie a Dumnezeului celui Viu aratandu-se, credinciosii nu contenesc a-i aduce laude ca acestea:
Bucura-te, lauda impartilor binecredinciosi;
Bucura-te, incununarea patriarhilor evlaviosi;
Bucura-te, ca te canta luminatii arhierei;
Bucura-te, ca esti al credintei noastre temei;
Bucura-te, apararea oastei dreptmaritoare;
Bucura-te, ca esti cinstit de multe popoare;
Bucura-te, ca acestora te-ai aratat innoita cantare;
Bucura-te, cel mai cinstit dintre altare;
Bucura-te, ca pe Cel Inviat Il marturisesti;
Bucura-te, ca pe Cel nevazut Il vadesti;
Bucura-te, intaritorule in credinta;
Bucura-te, daruitorule de umilinta;
Bucura-te, Mormant plin de lumina cereasca!
Condacul 10
In fiecare an nenumarate minuni se arata la Mormantul cel Sfant, cand se pogoara in mod vazut Lumina dumnezeiasca, de la care mii de luminari si candele se aprind si felurite descoperiri se arata celor ce se aduna la Praznicul Invierii, ca sa cante cu inima curata: Aliluia!
Icosul 10
Ne conteneste limba omeneasca a grai cuvinte de lauda despre Mormantul in care S-a odihnit Hristos si l-a randuit pentru noi loc de luminata inchinare. Pentru aceea, din plinatatea inimii graim cu dragoste aceastea:
Bucura-te, ca la minunea Invierii Domnului ai fost partas;
Bucura-te, ca an de an Luminii Lui esti sfant salas;
Bucura-te, ca in tine au loc aratari minunate;
Bucura-te, ca limba omeneasca a le spune nu poate;
Bucura-te, ca multe lumanari se aprind singure la tine;
Bucura-te, ca hulitorii se fac de rusine;
Bucura-te, ca ti se aprind candele din lumina dumnezeiasca;
Bucura-te, ca umpli sufletele credinciosilor de pace cereasca;
Bucura-te, ca multi pagani s-au umplut de mirare;
Bucura-te, ca ei au alergat la a bisericii alinare;
Bucura-te, ca nu s-au temut sa-si dea viata pentru Hristos;
Bucura-te, ca au intrat in Raiul cel preafrumos;
Bucura-te, Mormant plin de lumina cereasca!
Condacul 11
De multe ori au incercat iudeii si paganii sa batjocoreasca venirea Sfintei Lumini, dar de fiecare data Dumnezeu le-a stat impotriva, pe unii rusinandu-i, iar pe altii intorcandu-i la credinta cea adevarata, ca sa cante cu pocanita: Aliluia!
Icosul 11
Mare minune s-a aratat cand Lumina Sfanta a spart stalpul bisericii Sfantului Mormant, aratandu-se dreptcredinciosilor pe care sarazinii platiti de armeni i-au impiedicat sa intre la Sfanta Slujba a Invierii, dar prin iesirea Luminii din stalpul de piatra Dumnezeu a aratat care este credinta cea adevarata, spre bucuria crestinilor si a cuviosului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, si a celor ce canta unele ca acestea:
Bucura-te, ca Patriarhul Sofronie te-a udat cu lacrimile sale;
Bucura-te, ca degraba ai alinat a credinciosilor jale;
Bucura-te, ca Stalpul Ortodoxiei pana astazi s-a pastrat;
Bucura-te, ca din piatra icoana Invierii s-a aratat;
Bucura-te, ca Lumina Sfanta firea pietrei a biruit;
Bucura-te, ca prin ea adevarul credintei s-a vadit;
Bucura-te, ca indata un sarazin a crezut in Hristos;
Bucura-te, ca prin mucenicie s-a adus jertfa cu bun miros;
Bucura-te, ca moastele sale in biserica s-au ingropat;
Bucura-te, ca si alti sarazini de necredinta s-au lepadat;
Bucura-te, ca pastrezi dovada puterii dumnezeiesti;
Bucura-te, ca pe cei ce ajung la tine ii intaresti;
Bucura-te, Mormant plin de lumina cereasca!
Condacul 12
"Cel ce alearga din toata inima la acest Mormant va pricepe acolo cuvintele Scripturilor care il vor invata pe el", a grait sfantul Grigore Palama, aratandu-se dascal al Luminii dumnezeiesti, iar noi, crezand invataturii sale, cantam cu zdrobire de inima: Aliluia!
Icosul 12
Dorind a ne invrednici sa praznuim Pastele la Mormantului Tau cel Sfant si stiindu-se saracia si neputintele, ne rugam Tie, Doamne, sa randuiesti precum stii aceasta. Daca este bine placut Tie, sa ajungem cu trupul la Mormantul Tau, iar de nu, macar in inimile noastre sa-i putem canta cu bucurie:
Bucura-te, propovaduirea cuvantatorilor de Dumnezeu;
Bucura-te, ca cinstirea ta se inmulteste mereu;
Bucura-te, prin care intelepciunea desarta a fost rusinata;
Bucura-te, prin care nestiinta a fost inteleptita si luminata;
Bucura-te, dar al lui Dumnezeu pentru cei credinciosi;
Bucura-te, piatra de poticnire pentru cei necredinciosi;
Bucura-te, marire a teologhisirii celei adevarate;
Bucura-te, ca luminezi mintile cele intunecate;
Bucura-te, pecete a cerului pe pamant;
Bucura-te, ca esti plin de ingerescul cant;
Bucura-te, ca esti plin de fiorul nemuririi;
Bucura-te, stea care arata ieslea Invierii;
Bucura-te, Mormant plin de lumina cereasca!
Condacul 13
O, Doamne Iisuse Hristoase, Cuvinte al lui Dumnezeu, arata-ne pe noi chip al Mormantul Tau! Sa simta inimile noastre patimirea Ta, sa fie patrunse de sangele Tau si de moartea Ta cea datatoare de viata, ca la Infricosatoarea Ta Judecata sa ne arati plini de lumina dumnezeiasca si cu adevarat madulare vii ale trupului Tau, ca sa-Ti putem canta in vecii vecilor: Aliluia!
(Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.
Rugaciune spusa in Sfantul Mormant al Domnului
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ia aminte la rugaciunile pe care Ti le aducem din buzele noastre necurate si, curatindu-ne de toata intinaciunea, acopera-ne cu harul milostivirii Tale! Nu avem cuvinte, Doamne si Stapanul vietii noastre, sa-Ti multumim dupa cuviinta pentru marele dar pe care ni l-ai facut si ni-l faci in fiecare an prin pogorarea Sfintei Lumini la Mormantul Tau; nu suntem vrednici de o minune atat de mare, dar desi nu suntem vrednici a grai de acest mare dar pe care l-ai facut Bisericii Tale, nici nu putem opri sa multumim dupa puterile noastre ca ne-ai aratat acest semn, ca sa pricepem ca esti cu adevarat viu in Biserica Ta cea dreptmaritoare pe care portile iadului nu o pot birui.
Tu, Cel ce ai zis: "Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor", ne-ai aratat aceasta in multe feluri si in chip ales la marele Praznic al invierii. Slava Tie, Doamne, ca acoperi Biserica Ta! Slava Tie, Doamne, ca ai binecuvantat pamantul cu Mormantul Tau! Neaducem aminte de cate minuni ai facut la acest datator-de-viata Mormant. Cum vom uita Stalpul Ortodoxiei? Cum vom uita ca atunci cand ereticii au dat bani sarazinilor, pentru a nu-i lasa pe credinciosi sa intre in Biserica Sfantului Mormant, Lumina Sfanta a tasnit afara, spargand un stalp de piatra? cum vom uita bucuria Patriarhului Sofronie si a celorlalti credinciosi vazand dovedita credinta lor curata ca Tu, Doamne Iisuse Hristoase, esti cu adevarat capul si ocrotitorul Bisericii?
Nu vom putea uita, Doamne, pentru ca prea mare este dragostea pe care dragostea pe care ne-ai aratat-o siluand aminte la cuvintele Tale: " Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut", cu inimile noastre marturisim ca la Praznicul Invierii trimiti Sfanta Lumina ca binecuvantare pentru cei credinciosi. Pentru aceasta Te rugam, Doamne Iisuse Hristose, trimite harul Tau peste noi si fa din inima noastra lacas al Luminii Tale celei neapropiate, ca pe Tine sa Te slavim, iubitorule de oameni, impreuna cu Parintele Tau cel fara de inceput si cu presfantul si De-Viata-Facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)