Predică la Duminica Ortodoxiei


Pr. Ilie Cleopa

Iubiţi credincioşi,

Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte astăzi un mare aşezămînt apostolesc şi sobornicesc, anume cultul sfintelor icoane. Acesta s-a aşezat prin hotărîrea Sfîntului şi marelui Sinod Ecumenic al şaptelea de la Niceea din anul 787, la care au luat parte trei sute şaizeci şi şapte de Sfinţi Părinţi şi o sută treizeci şi şase de arhimandriţi şi stareţi de mănăstiri. Sinodul a fost condus din partea Bisericii Ortodoxe de Răsărit de Sfîntul Tarasie patriarhul Constantinopolului. Din partea Bisericii de Apus a fost Petru, arhiepiscopul Romei, însoţit de Petru, prezbiter şi egumen al mănăstirii Sfîntul Sava din Roma, din partea papei Adrian.

Toţi aceşti Sfinţi Părinţi au hotărît cinstirea Sfintelor Icoane şi au dat anatema pe toţi ereticii luptători de icoane, de la care mulţi sfinţi au suferit mari prigoane şi moarte timp de aproape două secole, de la Leon Isaurul, primul luptător împotriva sfintelor icoane şi pînă la Teofil cel de pe urmă. După moartea lui Teofil, prin rîvna împărătesei Teodora şi a Sfinţilor Părinţi s-a stabilit din nou dreapta credinţă şi cinstirea Sfintelor Icoane, cum a fost şi pe vremea Mîntuitorului şi a Sfinţilor Apostoli, căci Iisus Hristos prin minune nefăcută de mîini, a zugrăvit chipul feţei Sale pe maramă şi l-a trimis lui Avgar, regele Edesei (Combaterea sectelor, Chişinău, 1929, p. 510-532). După tradiţia apostolică, Sfîntul Apostol şi Evanghelist Luca, fiind mare pictor, a zugrăvit chipul Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe pe cînd era ea în viaţă.

Acest mare adevăr îl adevereşte şi Sfîntul Sinod al 7-lea ecumenic, zicînd: "Noi păstrăm predaniile Bisericii, întăririle înscris sau în nescris. Una din ele porunceşte a face noi închipuiri de icoane pictate, fiindcă aceasta în unirea cu istoria Evangheliei slujeşte spre adeverirea că Dumnezeu Cuvîntul adevărat, şi nu după nălucire, s-a făcut om, şi este spre folosul nostru. Pe temeiul acesta, noi, mergînd pe calea împărătească şi urmînd învăţătura dumnezeieştilor Sfinţilor Părinţilor noştri şi predaniile Bisericii Ecumenice, căci ştim că în ea locuieşte Duhul Sfînt, cu toată stăruinţa şi luarea aminte hotărîm ca Sfintele Icoane să se pună înainte la fel cu închipuirea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, fie ele făcute din vopsele sau cu mozaic sau din oricare material. Numai să fie făcute în chip cuviincios" (Ibidem, p. 532-533).

Sfîntul Ioan Damaschin, care a suferit mult pentru Sfintele Icoane, scrie despre ele: "În orice lucru este bine de cunoscut ce este în el adevărat sau mincinos şi care este scopul lui, bun sau rău". Tot aşa, cînd este vorba despre Sfintele Icoane trebuie de cercetat dacă ele sunt adevărate şi pentru care scop sunt făcute. Dacă ele sunt adevărate şi slujesc spre slava lui Dumnezeu şi a Sfinţilor Lui, spre a îndemna la fapte bune, spre îndreptarea fără de prihană şi spre mîntuirea sufletelor, apoi noi trebuie să le primim şi să le cinstim, însă nu în alt fel, decît ca pe închipuiri, ca pilde, ca exemple, ca pe nişte cărţi pentru oameni, ca pe monumente (Ibidem, p. 537).

Fiindcă nu toţi ştiu a citi şi nu pot să se îndeletnicească cu citirea, Părinţii au judecat ca toate faptele lui Hristos vrednice de mărire să le închipuiască pe icoane care ar sluji la scurte amintiri. De multe ori se întîmplă că noi nu gîndim la patimile Mîntuitorului, dar îndată ce vedem icoana răstignirii lui Hristos ne aducem aminte de mîntuitoarele Lui patimi, cădem şi ne închinăm, nu materialului, ci Celui ce este închipuit, asemenea cum ne închinăm, nu materialului din care este făcută Evanghelia sau Crucea, ci la aceea ce se închipuieşte prin ele, adică la puterea Duhului Sfînt ce izvorăşte din ele.

Noi nu ne închinăm materialului din care sunt făcute icoanele. Dacă înaintea noastră se află icoana Domnului, noi ne rugăm, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajută-ne şi ne mîntuieşte!" Iar dacă suntem înaintea icoanei Maicii Domnului: "Fii apărătoarea noastră înaintea Fiului Tău, adevăratul nostru Dumnezeu spre mîntuirea sufletelor noastre!" Iar dacă este icoana mucenicului, de pildă Ştefan, noi zicem: "Sfinte Mare Mucenic Ştefane, care ţi-ai vărsat sîngele pentru Hristos şi ai îndrăznit către Dumnezeu, ca întîiul mucenic, fii apărătorul nostru!" Aşa ne adresăm şi către oricare alt sfînt. Iată încotro trimitem noi rugăciunile noastre prin ajutorul Sfintelor Icoane.

Cînd împăratul iconomah, aidoma sectanţilor noştri, afirma pe nedrept că la cele şase Sinoade Ecumenice n-ar fi fost icoane şi că despre dînsele nu s-a vorbit, atunci papa Grigorie îi scria; "Împărate, vezi că nimic nu s-a spus nici de pîine, nici de apă, nici nu s-a spus că se cuvine a mînca sau bea. Însă tu ştii, după tradiţie, că acest lucru este necesar pentru întemeierea vieţii. Aşa şi despre icoane era cunoscut din Tradiţie. Înşişi arhiereii aduceau icoane la Sinod şi nici un om iubitor de Hristos nu porneşte la drum şi nu-şi face călătoria fără de icoane. Aşa fac oamenii lucrători de fapte bune şi plăcuţii lui Dumnezeu".

Leonte de Neapole, combătînd pe iudeii care învinuiau pe creştini pentru cinstirea icoanelor le răspunde: "Ne închinăm feţelor de pe icoane şi închipuirilor sfinţilor, nu ca lui Dumnezeu. Pentru că dacă ne-am închina lemnului icoanei ca lui Dumnezeu atunci ne-am închina la orice lemn. Şi de s-ar fi şters faţa de pe vreo icoană noi am da-o pe foc, cum facem aceasta de multe ori. Noi creştinii, sărutînd cu buzele trupeşti chipul lui Hristos, al apostolului sau al mucenicului, cu sufletul şi cu gîndul nostru sărutăm pe Hristos şi pe sfinţii Lui".

Sfîntul Grigorie de Nyssa vorbeşte despre închipuirea aducerii lui Isaac ca jertfă de către Avraam, icoana spre care cînd căuta, vărsa din ochii lui lacrimi de umilinţă. El mai vorbeşte şi despre icoana Sfîntului şi Marelui Mucenic Teodor Tiron şi despre icoana lui Hristos. Iar Sfîntul Ambrozie de Milan, vorbind despre vedeniile care le-a avut înaintea descoperirii moaştelor Sfinţilor Mucenici Ghervasie şi Protasie, mărturisea că i s-a arătat lui Apostolul Pavel, aşa cum este închipuit pe icoană (Scrisoarea 35). Sfîntul Atanasie cel Mare scrie, despre cinstirea Sfintelor Icoane: "Noi credincioşii ne închinăm la icoane, nu ca la Dumnezeu cum fac elinii. Nu! Ci noi arătăm buna închinare şi iubire către acea faţă care este închipuită pe icoane. Pentru aceasta noi, de multe ori cînd chipul de pe dînsa se şterge, o ardem ca pe un lucru fără de folos".

După cum Iacob, înainte de sfîrşitul său, s-a închinat deasupra toiagului lui Iosif şi prin aceasta a cinstit, nu toiagul, ci pe cel ce îl ţinea, aşa şi noi credincioşii ne închinăm şi sărutăm icoanele, nu pentru altceva, decît că le sărutăm ca pe copiii şi pe părinţii noştri, ca să le arătăm prin aceasta dragostea noastră sufletească; după cum şi iudeii se închinau Tablelor Legii şi celor doi heruvimi turnaţi din aur, cinstind prin închinare nu piatra şi aurul, ci pe Însuşi Dumnezeu care a poruncit să li se facă acestea.

Mărturii despre Sfintele Icoane se află încă mai din vechime. Aşa Sfîntul Metodie de Patara, care a trăit prin veacul al III-lea, scrie: "Închipuirea îngerilor lui Dumnezeu, care se face din aur, ale începătoriilor şi ale stăpîniilor, noi le facem întru cinstirea şi slava lui Dumnezeu". Despre icoane scriu şi Clement al Alexandriei şi Tertulian, care au trăit în secolele II-III.

Sfînta Tradiţie vorbeşte şi despre chipul cel nefăcut de mînă dăruit de Mîntuitorul lui Avgar, regele Edesei. Despre acest chip nefăcut de mînă omenească scrie istoricul bisericesc Eusebiu, care a trăit prin secolul III-IV.

În sfîrşit, însuşi pămîntul vorbeşte împotriva sectarilor luptători contra icoanelor, căci şi acum se descoperă icoane, cruci şi simboluri creştine la săpăturile ce se fac în catacombele din Roma, adică în peşterile unde primii creştini se ascundeau din cauza persecuţiilor păgîne şi săvîrşeau acolo slujbe dumnezeieşti şi înmormîntări ale sfinţilor mucenici. Am vizitat catacombele Romei în toamna anului 1977 şi am văzut acolo cele mai vechi icoane ale Mîntuitorului şi imagini ale Sfintei Cruci. Din icoanele cele mai vechi aflate de învăţaţii arheologi în catacombele Romei subterane, mai importante sunt: Icoana Mîntuitorului din catacomba Sfîntului Calist şi Cina cea de taină de la sfîrşitul secolului al II-lea, Închinarea Magilor, Minunea prefacerii apei în vin, Vindecarea orbului din naştere şi altele, aflate tot în catacomba Sfîntului Calist. În catacombele Domitillei şi Priscilei s-au aflat icoanele Sfintei Familii, a Bunei-Vestiri, a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, a Patriarhilor şi Proorocilor din Vechiul Testament şi a unor Mucenici din Noul Testament, ce se atribuie tot sfîrşitului veacului al II-lea şi începutul celui de al III-lea. Dar cea mai veche icoană pe care învăţaţii arheologi o atribuie veacului I al creştinismului este chipul Maicii Domnului care ţine în braţe pe Pruncul Cel mai înainte de veci, cu o stea deasupra icoanei.

Toate aceste reprezentări, care s-au aflat în catacombele şi în săpăturile bisericilor vechi de sub pămînt, cu o evidenţă indiscutabilă, ne impun să primim şi să credem că au fost cinstite Sfintele Icoane din cele mai vechi timpuri ale creştinismului. Astfel, în apărarea Sfintelor Icoane ne vorbeşte Sfînta Scriptură, Sfînta Tradiţie şi însuşi pămîntul care ne-a păstrat din primele veacuri ale creştinismului multe din ele. În apărarea lor ne vorbesc şi mintea şi inima noastră.

Iubiţi credincioşi,

Pînă aici am adus atîtea mărturii din Sfînta Scriptură, din Sfînta Tradiţie, de la Sfinţii Părinţi şi din Istoria Bisericii Creştine despre cinstirea Sfintelor Icoane. Acum vom arăta ce este icoana şi ce este idolul. Vă rog să ţineţi minte că "icoana este închipuirea adevăratului Dumnezeu, care într-adevăr există. Iar idolul, sau chipul cioplit este închipuirea dumnezeilor mincinoşi şi născociţi de mintea oamenilor care într-adevăr nu există". De aceea se şi spune că idolul nimic nu este în lume (I Corinteni 8, 4). Deosebirea între idoli şi icoană este ca deosebirea între zi şi noapte, între lumină şi întuneric. Ce însoţire, zice marele Apostol Pavel, este între Biserica lui Dumnezeu şi idoli? (II Corinteni 6, 15-16).

Prin ce se arată cinstirea Sfintelor Icoane? Cinstirea Sfintelor Icoane, după cum învaţă Sfîntul şi Marele Sinod al 7-lea Ecumenic, se arată prin aceea că noi nu considerăm icoana ca Dumnezeu, ci numai ca reprezentare (fotografie, portret) şi, cinstind icoana, nu ne închinăm lemnelor sau vopselelor, ci Celui care este închipuit pe icoană, adică lui Dumnezeu, sfinţilor îngeri, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi sfinţilor care sunt prieteni ai lui Dumnezeu. Oare noi nu cinstim cu deosebită atenţie chipul patriarhului nostru? Şi văzînd portretul lui nu ne aflăm ca şi cum l-am vedea pe el? Dar dacă vedem în icoană chipul lui Dumnezeu, nu trebuie să-L cinstim?

Dar prin ce se manifestă închinarea la idoli? Închinarea la idoli se manifestă prin aceea că oamenii considerau chipurile cioplite drept dumnezei. Auzi ce zice dumnezeiasca Scriptură: S-au abătut curînd din calea care am poruncit lor şi au făcut viţel şi s-au închinat lui şi au jertfit lui şi au zis: Iată, Israele, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului (Ieşire 32, 8; III Regi 12, 28-30). Astfel, trebuie să înţelegem că deosebirea între cinstirea Sfintelor Icoane şi închinarea la idoli este ca între lumină şi întuneric şi după cum omul orb nu deosebeşte lumina de întuneric şi pentru dînsul totul este întuneric, aşa şi omul neînţelept şi rătăcit, nu deosebeşte icoanele de idoli, pentru dînsul orice închipuire este idol, măcar de ar fi acel portret chipul tatălui său.

Însuşi cuvîntul lui Dumnezeu ne porunceşte să deosebim cele sfinte şi cele curate de cele nesfinte şi necurate (Levitic 10, 9-10).

Dar care este folosul duhovnicesc al cinstirii Sfintelor Icoane şi pentru ce ne trebuie Sfintele Icoane? Sfintele Icoane ne trebuie mai întîi în întărirea credinţei, a evlaviei şi trezirea conştiinţei noastre. Al doilea, pentru amintirea faptelor măreţe ale lui Dumnezeu (Deuteronom 6, 7-9) şi ale sfinţilor Lui, ca noi, căutînd la chipurile lor, să ne îndemnăm a urma viaţa lor (Evrei 13, 7). Icoanele ne ajută pentru exprimarea dragostei noastre către Dumnezeu. Dacă noi din dragoste purtăm la noi portretele rudelor şi ale oamenilor care ne sunt aproape, cu cît mai mult suntem datori să purtăm cu evlavie la noi icoanele Mîntuitorului, ale Maicii Domnului, ale sfinţilor lui Dumnezeu.

Apoi, Sfintele Icoane pentru oamenii fără ştiinţă de carte şi pentru copii, sunt ca şi Biblia. Ceea ce în Biblie este tipărit cu litere, aceea pe icoane este zugrăvit cu vopsele. De pildă, despre patimile Mîntuitorului nostru Iisus Hristos nu va putea citi în Biblie cel ce nu ştie carte, însă, privind la icoanele suferinţelor lui Hristos, el va înţelege cu mintea ce este pictat pe icoane şi va simţi mai multă evlavie în inima sa. Biserica lui Hristos cîntă aşa: "Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta oştile îngereşti..." Şi în alt loc zice despre Maica Domnului: "Iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvîntul întrupat, pe Care mărindu-L cu oştirile cereşti, pe tine te fericim".

Iubiţi credincioşi,

Pe Dumnezeu nu-L pot vedea oamenii după fiinţă, ca pe un duh. Dar îl pot vedea în chipuri, în imagini, în vederi cunoscute. Pe Dumnezeu L-au văzut oamenii, însă numai indirect sau prin simboluri. Aşa, de pildă, Dumnezeu S-a arătat lui Avraam în chipul celor trei tineri călători (Facere 18, 1-6). L-a văzut pe Dumnezeu şi patriarhul Iacob şi a chemat numele locului aceluia "Vederea lui Dumnezeu" (Facere 32, 30). L-a văzut pe Dumnezeu şi Moise "şi a grăit Dumnezeu către Moise faţă către faţă, ca şi cum ar fi grăit cineva cu prietenul său" (Ieşire 30, 11). Şi a zis Domnul: Auziţi cuvintele Mele: De va fi între voi vreun prooroc al Domnului, în vedenii Mă voi arăta lui şi în somn voi grăi lui. Nu este aşa credincios în toată casa lui Israel ca robul Meu Moise. Gură către gură grăiesc cu el aievea şi nu prin pilde şi el faţa Domnului vede (Numerii 12, 6-8). L-a văzut pe Dumnezeu şi (Isaia 6, 1-5). Daniil, proorocul a văzut pe Dumnezeu Tatăl şi Fiul. A văzut pe Dumnezeu şi Miheia (III Regi 22, 19). Apoi pe Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos L-au văzut ucenicii, atît în umilinţă, cît şi în slavă, cît a trăit cu dînşii pe pămînt (Ioan 1, 14; 6, 36).

Apostolul Ioan, vorbind despre Iisus Hristos, aşa începe epistola I-a: Ce era din început, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mîinile noastre au pipăit despre Cuvîntul Vieţii, aceea vă vestim şi Viaţa s-a arătat şi o am văzut şi mărturisim şi vă vestim viaţa cea veşnică, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă (I Ioan 1, 1-3). Iar Sfînta Evanghelie zice: Şi Cuvîntul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a unuia Născut din Tatăl (Ioan 1, 14).

Pe Iisus Hristos L-a văzut Apostolul Pavel şi după înălţarea la ceruri. L-a văzut pe Hristos cînd Il prigonea (I Corinteni 15, 8; Fapte 9, 3-4). L-a văzut şi primul mucenic Ştefan, cînd era ucis cu pietre şi a zis: Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stînd de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7, 56). Pe Duhul Sfînt L-au văzut poporul şi Apostolii, la botezul Domnului în chip de porumbel şezînd peste Dînsul Şi glas din cer s-a auzit: Tu eşti Fiul Meu cel iubit întru care bine am voit (Luca 3, 22). Duhul Sfînt a fost văzut şi în chipul limbilor de foc, la pogorîrea Lui din cer (Fapte 2, 1-4). Încă în multe chipuri S-a arătat Dumnezeu şi Sfinţii Lui, precum în descoperirea Sfîntului Evanghelist Ioan (Apocalipsa 4, 2-3; 5, 6-8).

Astfel, oamenii L-au văzut pe Dumnezeu şi pot să-L închipuiască pentru întărirea şi învăţătura lor în credinţă. Deci nici un motiv nu pot avea sectanţii, care zic că nimenea nu are voie să închipuiască pe Dumnezeu pe Sfintele Icoane.

Iubiţi credincioşi,

Astăzi este prima Duminică din Postul Mare, numită "Duminica Ortodoxiei" sau "a Sfintelor Icoane". Tocmai de aceea am vorbit pe larg despre cinstirea sau venerarea Sfintelor Icoane, întrucît în vremea nostră s-au ridicat în lume multe secte creştine care hulesc icoanele, crucea, biserica, preoţii şi învăţătura apostolică ortodoxă, înşelînd pe mulţi fii ai Bisericii noastre, spre veşnica lor osîndă. Noi vă sfătuim şi vă reamintim învăţătura dogmatică a Bisericii. Închinaţi-vă cu credinţă şi evlavie Sfintelor Icoane şi purtaţi-le în casă, şi oriunde călătoriţi, ca să vă fie de ajutor în izbăvirea de primejdii, ştiind că cinstea dată icoanelor se ridică la sfinţii pictaţi pe ele. Faceţi rugăciuni şi acatiste în faţa icoanelor, mergeţi în pelerinaj la icoanele făcătoare de minuni din ţară şi la moaştele sfinţilor noştri, că veţi primi uşurare şi mare ajutor în necazurile vieţii. De asemenea, cinstiţi Sfînta Cruce, pavăza credinţei, şi o purtaţi cu credinţă, că prin ea izgonim pe diavoli şi liniştim pe sectanţii hulitori de Dumnezeu.

A trecut prima săptămînă din Sfîntul Post, numită şi "Săptămîna Mare". Ne bucurăm că bisericile iarăşi s-au umplut de credincioşi, că aţi postit cu toţii şi că alergaţi cu credinţă şi evlavie la Dumnezeu Mîntuitorul şi nădejdea noastră.

Vă îndemn, fraţii mei, să continuaţi a posti Sfîntul Post şi să vă rugaţi, să citiţi cît mai mult şi să faceţi după putere milostenie şi veţi vedea cîtă bucurie şi pace veţi primi în suflet. Dar, mai ales, vă îndemn să vă spovediţi de două ori la duhovnici şi în aceste zile, şi la sfîrşitul Postului Mare, iar care aveţi dezlegare, să primiţi şi Sfînta Împărtăşanie.

Creştinii evlavioşi, mamele, copiii, bătrînii şi bolnavii sunt datori să se spovedească şi să se împărtăşească de două ori în acest mare post. Siliţi-vă la Hristos. El vă cheamă, vă aşteaptă şi vi se dăruieşte în dar tuturor celor ce păzesc poruncile Lui. Nu treceţi cu vederea dragostea şi harul lui Hristos.

Să-L rugăm pe Fiul lui Dumnezeu să întărească dreapta credinţă şi evlavia ortodoxă, ca să biruim cu puterea Lui şi pe diavoli şi pe sectanţii hulitori, şi pe necredincioşi, şi să trăim veşnic în bucuria şi iubirea lui Dumnezeu. Amin.

joi, 25 noiembrie 2010

Acatistul Sfantului Cuvios Stelian Paflagonul


Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se Numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.


Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

     Iubite al lui Hristos, facatorule de minuni, grabnic ajutatorule al nostru, cuvioase parinte, slavind pe Dumnezeu, Cel ce te-a sfintit pe tine din sanul maicii tale, cele de lauda aducem tie. Din toate nevoile scapa-ne pe noi, cei ce graim catre tine: Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Icosul 1:

     Facatorul ingerilor si al oamenilor te-a ales pe tine dintru inceput ca sa preamaresti cu viata ta ingereasca numele Sfintei Treimi si lepadand purtarea de grija a lumii, ca o raza prealuminoasa a Soarelui dreptatii stralucind viata ta, noi privind preacinstitele tale nevointe, cu smerenie si cu bucurie zicem unele ca acestea:

Bucura-te, cinstea Bisericii Sfinte;
Bucura-te, stalpul cel puternic al Paflagoniei;
Bucura-te, rugatorul cel mare al pustiei;
Bucura-te, indreptatorul credintei si al iubirii;
Bucura-te, chipul cel blind al smereniei;
Bucura-te, mangaierea credinciosilor;
Bucura-te, indreptatorul cel bun al pacatosilor;
Bucura-te, alinarea cea blanda a bolnavilor;
Bucura-te, lauda cea curata a credinciosilor;
Bucura-te, ingradirea cea lina a pustnicilor;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul 2:

     Vazandu-te pe tine Dumnezeu a fi samanta Sfinta si aleasa, de la sanul maicii tale te-a sfintit pe tine, si vas al Sfantului Duh te-a aratat. Indreptandu-ti viata spre insingurare, cu Sfanta Cruce pe care ai purtat-o pina la sfarsitul vietii, ai insemnat dragostea cea mare pentru noi a lui Hristos-Dumnezeu, Caruia Ii aduci cantare: Aliluia!

Icosul 2:

     Intelegere cereasca s-a daruit tie, Parinte Stelian, ca din tineretile tale necontenit ai cugetat la cele inalte si impartind averea ta la saraci ai aflat adapostire pestera intunecata, pe care luminand-o cu Sfintele tale rugaciuni, auzi de la noi unele ca acestea:

Bucura-te, lauda cea vestita a pamantului Paflagoniei;
Bucura-te, stralucirea monahilor cea dorita;
Bucura-te, floarea cuviosiei de Dumnezeu impodobita;
Bucura-te, frumusetea Sfintilor cea stralucita;
Bucura-te, cel ce pentru Domnul Hristos lumea ai parasit;
Bucura-te, cel ce in pestera ai locuit;
Bucura-te, ca din tinerete lui Dumnezeu ai urmat;
Bucura-te, ca in viata fiind, de trup te-ai departat;
Bucura-te, cel ce pana la moarte cu Crucea Domnului ai biruit;
Bucura-te, cel ce numai pe Hristos in tot locul si in tot chipul ai slujit;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul 3:

     Spre tine nadajduind, de multe boli sufletesti si trupesti ne-ai tamaduit si ne-ai ferit de primejdii si necazuri pe noi cei care ne rugam tie. Nazuind la tine cu lacrimi cerem sa duci la tronul Celui Preainalt rugaciunile celor ce slavesc pe Dumnezeu cantand: Aliluia!

Icosul 3:

     Avand osardie spre lupta vietii monahicesti si iubind sihastria, intr-o pestera luminata doar de dragostea lui Dumnezeu ti-ai facut chilie si acolo hrana de la inger ai primit sfarsindu-ti viata cea bineplacuta lui Dumnezeu in nevointe, in post si in rugaciune. Iar noi, minunindu-ne de ostenelile tale cele Sfinte, aducem aceste cantari:

Bucura-te, cel ce de cele pieritoare te-ai lepadat;
Bucura-te, ca de imparatia cereasca cu dorul inimii ai fost legat;
Bucura-te, ca pe Hristos Domnul cu toata inima L-ai iubit;
Bucura-te, cel ce mintea si inima prin rugaciune intru Domnul le-ai intarit;
Bucura-te, intelepte al inteleptilor luminator;
Bucura-te, cald binevestitor al bucuriei ceresti;
Bucura-te, izvorul de viata purtator al pustiei;
Bucura-te, glasul cel puternic risipitor al trandaviei;
Bucura-te, grabnicule mangaietor al necazurilor si al durerilor sufletesti;
Bucura-te, grabnicule tamaduitor al suferintelor trupesti;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul 4:

     Viforul ispitelor celor rele alungand, ai trecut calea cea stramta si cu suferinte de multe feluri purtand jugul lui Hristos, jugul tacerii si al privegherii de multe nopti cu darul lui Dumnezeu te-ai suit pe calea desavarsirii, invrednicindu-te ca impreuna cu ingerii sa slavesti pe Dumnezeu cantandu-I: Aliluia!

Icosul 4:

     Auzind si vazand viata ta cea curata si Sfanta, Cuvioase Parinte Steliane, toata ceata monahilor din tara Paflagoniei s-a minunat si s-a intrecut in a te lauda pe tine; iar noi, credinciosii cu credinta si bucurie graim asa:

Bucura-te, cel ce la inaltimea sfinteniei ai ajuns;
Bucura-te, crin ales cu buna mireasma al pustiei;
Bucura-te, cel ce esti a cerului minune si vas de cinste al Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, ostasule al lui Hristos cu daruri ceresti inarmat;
Bucura-te, inainte rugator al nostru la tronul Marelui Imparat;
Bucura-te, sluga buna a Domnului cel spre bine folositor;
Bucura-te, ostenitorule preaplacut al lui Dumnezeu;
Bucura-te, sprijinitorul nostru cel tare si grabnic ajutator;
Bucura-te, ca lui Hristos Domnul cu smerenie ai slujit;
Bucura-te, ca ai intarit pe credinciosi in rugaciunile lor
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul 5:

     Napraznica moarte a pruncilor ai contenit, Sfinte Stelian, punandu-i in afara de primejdie si de moarte prin chemarea numelui tau si prin zugravirea icoanei tale; si atunci maicile cele mahnite s-au bucurat de vederea fiilor lor si au slavit pe Dumnezeu cantand: Aliluia!

Icosul 5:

     Mahnirea maicilor in bucurie ai prefacut, Sfinte Stelian, dand lor nastere de prunci buni si ridicand din boli pe cei bolnavi cu rugaciuniie tale, ca cel ce ai in tine salasluirea harului dumnezeiesc; pentru aceasta noi credinciosii, cunoscand faptele tale cele minunate si Sfinte, cantam catre tine asa:

Bucura-te, cela ce cu blandetea ai departat duhul cel rau;
Bucura-te, ca ai mangaiat pe maicile mahnite de boala fiilor lor;
Bucura-te, ca ai ridicat din boli pe multi prunci;
Bucura-te, ca prin aceasta ocrotitor al copiilor te-ai aratat;
Bucura-te, ca la tine copiii neincetat au alergat;
Bucura-te, ca lucrator al dragostei lui Dumnezeu te-ai aratat prin faptele tale;
Bucura-te, linistirea celor infricosati;
Bucura-te, pururea ajutator al familiilor noastre;
Bucura-te, pururea ocrotitor al pruncilor;
Bucura-te, pustnice, inarmat cu daruri ceresti;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul 6:

     Sfinte Stelian; ca locurile cele neumblate ale pustiei, cu rugaciunile tale le-ai umplut de buna mireasma, ca un alt Ilie Tesviteanul, odrasla pustiei aratandu-te; pentru aceasta, lauda aducem lui Dumnezeu si cantam: Aliluia!

Icosul 6:

     Ca un luceafar stralucind, intunericul necredintei ai risipit, si cu numele tau cel Sfintit pe multi din umbra pacatului la lumina mantuirii i-ai ridicat; pentru aceasta si darul de a face minuni de la Domnul ai primit. Pentru ale tale osteneli si daruri duhovniceeti cantam catre tine asa:

Bucura-te, vazatorule de Dumnezeu prea luminat;
Bucura-te, locas prea infrumusetat al Sfantului Duh;
Bucura-te, prin care se impodobesc cuviosii;
Bucura-te, prin care se intarese credinciosii;
Bucura-te, ca ai gustat dulceata Raiului, aflandu-te in trup stricacios;
Bucura-te, ca te-ai indulcit de painea vietii;
Bucura-te, ca te-ai adapat cu apa vietii;
Bucura-te, ca ne-ai aratat noua calea la cer;
Bucura-te, focule care arzi taberele demonilor;
Bucura-te, mangaierea celor intristati;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul 7:

     Toata firea omeneasca s-a minunat de viata ta cea insingurata, Cuvioase Stelian, imbracat fiind in haina smereniei celei adevarate si de la Domnul invrednicindu-te de mari daruri; pentru aceea, impreuna cu tine slavim pe Dumnezeu cantand: Aliluia!

Icosul 7:

     Aratat-a faptura noua Stapanul tuturor prin tine, cuvioase parinte, prin tine care toata viata pentru Domnul Hristos in pustie ai petrecut, cu smerenie gandind spre cele inalte si cu rugaciunea izvor de daruri imbelsugand. Iar noi, cei intunecati cu grijile si patimile, cu umilinta laudam dragostea ta cea curata si Sfanta pentru Dumnezeu si cu bucurie cantam catre tine asa:

Bucura-te, trandafir inmiresmat cu mirosul cel de taina;
Bucura-te, izvor nesecat de bunatate;
Bucura-te, rugator fierbinte pentru cei cuprinsi de patimi;
Bucura-te, pastorul nostru cel preabun;
Bucura-te, parintele nostru cel milostiv si bland;
Bucura-te, vindecatorul suferintelor noastre;
Bucura-te, calauzitorul vietii noastre;
Bucura-te, mangaietorul sufletelor intristate;
Bucura-te, linistitorul sufletelor tulburate;
Bucura-te, ridicarea celor cazuti in pacat;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul 8:

     In trup fiind tu inca toti s-au bucurat de ingereasca ta viata, iar acum, in slavile ceresti fiind, inaintea Imparatului Hristos stand, nu ne uita pe noi cei ce savarsim pomenirea ta; ci te roaga pentru noi, cerand pentru noi iertare de pacate si impartasire de vesnicele bunatati, ca sa cantam impreuna cu tine in veci: Aliluia!

Icosul 8:

     Vazandu-te pe tine vas ales al Sfantului Duh, din locuri indepartate la tine au alergat multimile de credinciosi, si de la tine au cerut ajutor; carora vindecari revarsand, auzi de la noi unele ca acestea:

Bucura-te, rugatorule spre mantuire al celor ce te cinstesc;
Bucura-te, tamaduirea celor bolnavi si a celor suferinzi;
Bucura-te, cel ce ai biruit cu rugaciunea sagetile vrajmasului;
Bucura-te, ca Dumnezeu a salasluit in inima ta curata;
Bucura-te, ca nevointele tale pe ingeri au veselit;
Bucura-te, ca prin ele pe cel rau ai biruit;
Bucura-te, ca ai izbavit pe credinciosi de vrajmasi cu rugaciuniie tale;
Bucura-te, stalpul cel drept al monahilor;
Bucura-te, cinstea si podoaba credinciosilor;
Bucura-te, cel ce te rogi necontenit pentru toti catre Dumnezeu;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul 9:

     Cand ai ajuns la sfarsitul ostenelilor tale cele mantuitoare, Cuvioase Stelian, ti-ai incredintat sufletul tau curat in mainile lui Dumnezeu; iar Sfintii ingeri l-au purtat la tronul cel mai presus de ceruri cantand cantare de lauda catre Dumnezeu, Care este minunat intru Sfintii Lui: Aliluia!

Icosul 9:

     Inteleptii cei binevorbitori nu pot lauda cum se cuvine puterea dragostei tale catre Dumnezeu, ca ai miluit cu rugaciunea si cu fapta, aratandu-te: buna calauzire celor rataciti, bolnavilor tamaduire, maicilor ramase fara de prunci mangaiere; iar noi, bucurandu-ne de darul acesta minunat dat tie, cu multumire cantam:

Bucura-te, ca din lume in pustie te-ai ascuns ca pe Dumnezeu sa-L lauzi;
Bucura-te, ca si acum nu incetezi a te ruga pentru noi;
Bucura-te, ca Dumnezeu ti-a dat tie darul facerii de minuni;
Bucura-te, ca pe maicile mahnite de moartea pruncilor cu rodire iarasi le-ai mangaiat;
Bucura-te, ca te-ai aratat tamaduitor de multe patimi;
Bucura-te, doctor grabnic tamaduitor;
Bucura-te, ajutatorul nostru cel fierbinte;
Bucura-te, cel ce aperi pe prunci de boli;
Bucura-te, mare folositor al celor ce-ti poarta numele;
Bucura-te, grabnicule ajutator al celor ce te cinstesc pe tine;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul 10:

     Avand indrazneala catre Hristos, Dumnezeul nostru, pe acesta roaga-L, Sfinte Stelian, pentru noi cei ce savarsim cu dragoste pomenirea ta, preaslavind pe Dumnezeu si cantand: Aliluia!

Icosul 10:

     Cu smerenie ne inchinam lui Dumnezeu si cu credinta sarutam sfanta icoana ta, Cuvioase Parinte Stelian; si sufletul nostru si trupul nostru primesc ajutor si izbavire de patimi, de ispite si de primejdii; pentru aceasta te laudam cantand:

Bucura-te, mirul cel bun mirositor al lui Hristos;
Bucura-te, ca ale tale rugaciuni sunt bine-primite;
Bucura-te, ca prin ele credinciosii primesc har;
Bucura-te, cel ce biruiesti ispitele de tot felul;
Bucura-te, cel ce doresti mantuire sufletelor noastre;
Bucura-te, curatitorule de patimi al trupurilor noastre;
Bucura-te, ocrotitorul celor din primejdii;
Bucura-te, ca tu ne esti aparator la Judecata;
Bucura-te, cel ce prin impartasire esti fiu al lui Dumnezeu
Bucura-te, inaltarea credinciosilor spre mantuire;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul 11:

     Cuvioase Parinte Stelian, tu care toata viata te-ai aratat implinitor al poruncilor Domnului, da-ne si noua ajutor ca sa fim lucratori poruncilor Sale si mostenitori ai imparatiei cerurilor facandu-ne, sa cantam impreuna cu tine in veci: Aliluia!

Icosul 11:

     Veniti toti credinciosii sa ne inchinam in biserica Domnului si sa ne rugam Cuviosului Stelian, pe care, cinstindu-l cu cantari duhovnicesti si cu faclii aprinse, sa cantam asa:

Bucura-te, inger de trup purtator;
Bucura-te, omule cu ingerii vorbitor;
Bucura-te, ca viata toata Domnului o ai inchinat;
Bucura-te, ca prin aceasta sluga buna a Domnului te-ai aratat;
Bucura-te, ca tu cununa nemuririi de la Dumnezeu ai primit;
Bucura-te, ca fericirea cereasca cu toti Sfintii ai mostenit;
Bucura-te, ca de acolo pe noi ne priveghezi;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale pe noi ne intaresti;
Bucura-te, ca si acum la ajutorul tau alergam;
Bucura-te, invatatorul tinerilor si sprijinitorul batranilor;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul 12:

     Laudand proslavirea ta te fericim toti credinciosii, Cuvioase Parinte Stelian, lauda Bisericii si podoaba monahilor; roaga pe Milostivul Dumnezeu sa ocroteasca Biserica si pe credinciosii robii Sai de toata reaua intamplare; ocroteste casele noastre cu caldura rugaciunilor tale ca impreuna sa cantam cantare sfanta: Aliluia!

Icosul 12:

     Ca un trandafir nevestejit cu buna mireasma a darului lui Dumnezeu ai umplut, cuvioase parinte, marginile lumii; umple de buna mireasma duhovniceasca pe cei ce praznuiesc pomenirea ta si ti-au alcatuit laude ca acestea:

Bucura-te, cel ce cu iubirea ta pe credinciosi ai luminat;
Bucura-te, cel ce cu dar dumnezeiesc pe bolnavi ai vindecat;
Bucura-te, izvor nesecat al laudei celei Sfinte;
Bucura-te, desfatarea celor minunate si negraite;
Bucura-te, alinarea cea dulce a pruncilor celor iubiti;
Bucura-te, ca pe toti ii mangai, facandu-i fericiti;
Bucura-te, ca toti primim indemnurile tale;
Bucura-te, ca toti urmandu-ti pilda vietii ne mantuim;
Bucura-te, mangaierea celor ce cer la tine ajutor;
Bucura-te, sprijin si Sfant ocrotitor al crestinilor;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

     O, preafericite, Sfinte si facatorule de minuni Parinte Stelian, primind aceasta putina rugaciune ce se inalta intru lauda ta, mijloceste la Bunul Dumnezeu pentru noi cei ce te cinstim pe tine, iertare de pacate sa ne daruiasca, sanatate noua si copiilor nostri, pace lumii si liniste caselor noastre, ale celor ce slavim pe Dumnezeu si cantam: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

     Facatorul ingerilor si al oamenilor te-a ales pe tine dintru inceput ca sa preamaresti cu viata ta ingereasca numele Sfintei Treimi si lepadand purtarea de grija a lumii, ca o raza prealuminoasa a Soarelui dreptatii stralucind viata ta, noi privind preacinstitele tale nevointe, cu smerenie si cu bucurie zicem unele ca acestea:

Bucura-te, cinstea Bisericii Sfinte;
Bucura-te, stalpul cel puternic al Paflagoniei;
Bucura-te, rugatorul cel mare al pustiei;
Bucura-te, indreptatorul credintei si al iubirii;
Bucura-te, chipul cel blind al smereniei;
Bucura-te, mangaierea credinciosilor;
Bucura-te, indreptatorul cel bun al pacatosilor;
Bucura-te, alinarea cea blanda a bolnavilor;
Bucura-te, lauda cea curata a credinciosilor;
Bucura-te, ingradirea cea lina a pustnicilor;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

si Condacul 1:

     Iubite al lui Hristos, facatorule de minuni, grabnic ajutatorule al nostru, cuvioase Parinte, slavind pe Dumnezeu, Cel ce te-a Sfintit pe tine din sanul maicii tale, cele de lauda aducem tie. Din toate nevoile scapa-ne pe noi, cei ce graim catre tine: Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:

RUGACIUNE

     Cuvioase Parinte Stelian, sprijinitorul si calauzitorul in rugaciunile noastre, patimile trupesti biruind si impreuna cu ingerii locuind, privesti neincetat marirea cea gatita Sfintilor, de lumina cereasca umplandu-te. Acum, in marirea cereasca vietuind si inaintea Imparatului Hristos stand, nu uita pe credinciosii care cu indrazneala inalta rugaciuni si cer sprijinul tau. Cel ce de la sanul maicii tale ai fost Sfintit, si vas ales al Duhului Sfant te-ai aratat, luand sub ocrotirea ta pe mame si pe copii, ferindu-i de intristare si de boala, arata-te grabnic vindecator al suferintelor si al bolilor sufletesti si trupesti ale celor ce te lauda pe tine. Cel ce din pustiul Paflagoniei ai facut loc de preamarire a Sfintei Treimi, fa si din pustiul inimilor noastre tarina bine-placuta a harului dumnezeiesc, in care sa infloreasca crinii cei mantuitori ai credintei si sa se inmulteasca roadele sfintitoare ale faptelor bune; ocroteste cu rugaciunile tale familiile si pe copiii nostri, cerand de la Milostivul Dumnezeu iertare de pacate, sanatate si mantuire, ca prin tine si impreuna cu tine sa laudam Numele cel Sfant al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Publicat de la
Etichete: ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)