Două studente, care erau prietene bune, duceau o viată de desfrâu. Fiecare dintre ele avea câte doi sau trei iubiti. La un moment dat, din rânduiala lui Dumnezeu, fetele s-au apropiat de Biserică. S-au spovedit si au început să ducă o viată curată. Nu după multă vreme s-au măritat.
La câtiva ani după aceea, în timp ce vorbeau la telefon, una a întrebat-o pe cealaltă:
- Tu ce faci ca Dumnezeu să aibă grijă de familia ta?
- Eu, de când m-am măritat, nu mi-am înselat niciodată sotul. Desi am avut de două ori ispite mari, am rezistat. Asta mi s-a părut cel mai important lucru: să nu îl însel. Tu ce ai făcut?
- Nici eu nu l-am înselat pe al meu, desi am avut si eu ispite. Chiar seful meu mă tot ispitea la un moment dat. Dar i-am rezistat. Mai mult decât atât, însă, am încercat să nu îl supăr pe sotul meu cu nimic. Încerc ca în fiecare zi să îl bucur cu prezenta mea.
- Cred că esti mai câstigată decât mine.
- Important este telul pe care îl fixezi. Dacă îti canalizezi toată energia numai ca să nu îl înseli, vei rămâne numai cu atât. Si doar nu e acesta singurul scop al familiei, ca sotii să nu se însele unul pe celălalt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu