Numai Ortodoxia

Intru aceasta zi, cuvant din Limonar, despre un mascarici, care s-a mantuit
cu doua femei împreunã.
        A fost un oarecare mascarici, in cetatea Tarsul Ciliciei, anume Vavila si avea el doua femei, numele uneia fiind Comita, iar al alteia, Nicosa. Si acesta petrecea spurcat, facand cele placute celor ce slujesc diavolul. Insa, odata, a mers el la o biserica si s-a intamplat a se citi la Evanghelie, dupa a lui Dumnezeu purtare de grija, intr-acel loc, unde este scris: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor." Deci, auzind el aceasta, i s-a deschis lui inima spre pocainta si a inceput a plange si a se ocara pe sine pentru faptele sale, pe care le facuse. Si, indata dupa aceea, a iesit din biserica, a chemat pe amandoua femeile sale si le-a zis: "Voi stiti cum am petrecut spurcat, impreuna cu voi si, iata, va dou voua averea, pe care v-o fagaduisem. Inca, va dau voua si partea mea. Deci, faceti-va voua parte intocmai din toate, pentru ca eu, de acum, toate le las si ma voi lepada de toate si, ducandu-ma, ma voi face calugar."
        Iar acelea, daca au auzit acestea, ca si cu o gura raspunzand, i-au zis lui: Daca la faradelegi si la pierzare sufleteasca partase ti-am fost, acum, cand voiesti sa faci lucrul placut lui Dumnezeu, oare, ne lasi pe noi? Si numai tu singur voiesti sa te mantuiesti? Cu adevarat, nu te vom lasa pe tine, ci, si la lucrul cel bun, partase vom fi tie." Aceasta auzind-o, Vavila, ducandu-se s-a calugarit si s-a inchis intr-un turn al cetatii. Iar acelea, vanzandu-si toata averea lor, au impartit-o la saraci si, in haine cernite imbracandu-se, si-au facut o chilie mica, aproape de turn, si s-au inchis acolo.
        Si era acest Vavila om smerit, plin de frica lui Dumnezeu, umilit si bland si, fiind multora de folos si lui Dumnezeu placut, la vesnica viata s-a mutat, intru Hristos Iisus Domnul nostru.