Numai Ortodoxia

Intru aceasta zi, povestire a Sfantului Grigorie Dialogul, despre sarindare.    Ne spunea noua papa Grigorie al Romei: "A fost un calugar, intr-o oarecare manastire, care imi slujea mie, iar, mai pe urma, incepand a se imbolnavi, s-a apropiat de moarte. Deci, ii slujea lui ca un frate al lui dupa trup, un frate cu numele de Copiosie, care si acum este viu. Iar cel mai sus-zis frate, vazandu-se aproape de moarte, a spus fratelui sau: "Am, a zis el, ascunsi trei galbeni." Dar acest lucru nu s-a putut tainui fata de fratii din manastire. Pentru ca, cercetand cineva, din intamplare, mainile fratelui, a aflat acei trei galbeni.
    Si cum am auzit aceasta despre fratele ce petrecea impreuna cu noi in manastire, n-am trecut-o cu vederea. Ca asezamantul manastirii astfel este, ca, adica, toti fratii de obste vietuiesc si nimeni nu are la sine nimic. Deci, foarte m-am intrebat cum si ce sa fac, spre curatirea acestui frate si spre pilda si invatatura tuturor fratilor. Deci, chemand pe iconom, i-am zis lui: "Mergi si sa nu lasi pe nimeni din frati ca sa vie la fratele cel ce moare, nici cuvinte de mangaiere sa auda din gurile lor. Ci, cand va fi aproape de moarte si va incepe sa cheme pe frati la sine, sa-i zica lui trupescul frate: Pentru cei trei galbeni pe care i-ai ascuns, la toti fratii esti o uraciune; ca macar cu acest amar cuvant sa poata a se curati de acel greu pacat. Iar, dupa ce va muri, sa nu-l ingropati pe el unde se ingroapa fratii, ci in gunoi facand o groapa, acolo sa-l acoperiti si cei trei galbeni impreuna peste dansul sa-i aruncati, zicandu-i: Argintul tau intru piezare impreuna cu tine sa fie, si, aceasta zicand sa-l acoperiti pe el."
    Cu aceasta, doua foloase am voit sa fac, si aceluia si fratilor: ca pe acela, adica, grija si mahnirea cea de moarte sa-l curete de pacat, iar pe ceilaiti, mai vartos frica celui osandit sa-i mantuiasca de la un pacat ca acela, ceea ce s-a si facut. Deci, fratele acela, apropiindu-se de moarte, se ruga ca sa vina la dansul fratii. Si, intristandu-se el, i-a spus lui cel de un sange cu el frate: Pentru acesti trei galbeni, toti fratii au scarba de tine. Iar el, pentru pacatul sau, foarte mult suspina si, in suspinele acelea, a iesit din trupul sau. Dupa aceea, l-au ingropat, asa cum poruncisem. Si, intrind fratii in grija pentru osandirea aceluia, indata au inceput a-si aduce inaintea mea lucrurile lor cele netrebnice si proaste, pe care randuiala manastirii le da lor voie sa le aiba. Inca, foarte m-am temut, ca nu cumva sa ma fac si eu vinovat intru ceva.
    Iar dupa treizeci de zile de la moartea lui, a inceput a dori sufletul meu dupa fratele ce murise si cu frica ma gandeam la muncile lui si cautam o cale pentru izbavirea lui. Deci, chemand pe iconomul la mine, cu mare grija i-am zis lui: Este destul cat s-a muncit in foc fratele nostru cel mort. Si datori suntem sa-i ajutam lui, dupa puterea noastra, ca doar se va izbavi din acele munci. Mergi, dar, si pana la treizeci de zile Jerfa Mantuitorului sa se aduca pentru dansul. Deci, ducandu-se, s-a facut asa. Inca si noi am facut la fel pentru sufletul aceluia, pana ce fratele cel mort s-a aratat lui Copiosie, cel de un sange cu el frate, zicandu-i: "Pana acum, frate, foarte rau m-am muncit, iar acum sunt bine si intru lumina, pentru ca astazi Sfanta Impartasire am primit." Deci, acestea vazand si auzind fratele lui, s-a dus la manastire, spunandu-le tuturor fratilor. Iar ei, numarand zilele, au aflat ca aceea era ziua intru care, cea de a treizecea jerfa, se adusese pentru dansul. Si acel frate al lui nu stia ca, pentru fratele sau fac rugaciune cei din manastire, iar acestia nu stiau ce vazuse despre dansul fratele lui, cel de acelasi sange. Si, asa, intru aceeasi zi, s-au instiintat impreuna de cele ce se faceau. Dintru care, un lucru aevea se arata: Ca, pentru mantuitoarele Jertfe, s-a izbavit fratele acela din munci." Deci, a sluji la cei morti, sarindare, cu adevarat, un lucru prea de folos este. Amin.



 
 

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre faptul ca se cade a ne ruga pentru vrajmasi si pentru cei ce ne fac suparare.    Cu cat te rogi mai din suflet pentru cei ce te clevetesc pe tine, cu atat mai mult adeveresti pe Dumnezeu si face EI insusi izbanda pentru tine: "Ca a mea este izbandirea, Eu voi rasplati, zice Domnul." Si iarasi a zis Domnul: "Iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine celor ce va urasc pe voi. Rugati-va pentru cei ce va fac voua suparare, pentru cei ce va izgonesc pe voi." Si pentru care pricina a poruncit El aceasta ? Pentru ca, adica, sa te izbaveasca pe tine de necaz si de manie si de pomenirea de rau si ca sa te invredniceasca pe tine de dragostea Lui cea desavarsita. Ca voieste ca sa mantuiasca pe toti oamenii si la cunostinta adevarului sa-i aduca. Si ca un Dumnezeu ce este din fire, pe toti la fel ii iubeste, dar pe cel cu fapte bune il proslaveste, iar pe cel rau, in veacul acesta, se sileste spre cele bune a-l intoarce, ca pe unul ce intru intuneric umbla cu nebunia sa. Pentru ca cel desavarsit, fiind bun daruitor, nu stie deosebirea, nici ce este al sau, nici ce este al strainului, nici robului, nici celui slobod, nici credinciosului, nici necredinciosului, ci pe toti asemenea miluieste. Ca, dupa cum zice Apostolul, nu este nici evreu, nici elin, ci toti una sunt in Hristos, Caruia este slava, impreuna cu Tatal si cu Preasfantul Duh, Cel de viata datator. Amin.



 

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Efrem, despre cei ce in fiecare zi pacatuiesc si in fiecare zi se pocaiesc.    Pana cand, o, prietene, fiind stapanit de vrajmasul, placerea lui o savarsesti. Pana cand, o, iubitule, slujesti patimilor trupesti, celor aducatoare de moarte ? Primeste sfatul meu, ca te face pe tine viu si, curatindu-ti sufletul tau impreuna si trupul, apropie-te de Mantuitorul, Cel ce te vindeca pe tine. Care primeste pe toti cei ce se pocaiesc. Mare mantuire iti va fi tie daca, desteptandu-te, nu te vei lenevi a veni la Dansul. Ca, daca in unele zile gresesti, iar in altele, iarasi zidesti, daca pierzi, risipesti si iarasi aduni, apoi asemenea esti cu copiii. Cel ce singur se impiedica de o piatra, se poticneste si cade, si, daca face, a doua oara asa, acela este orb si fara minte. Deci, aceasta sa o ai in inima ta si alearga la pocainta cu osardie si roaga-L pe Cel ce te-a zidit pe tine. Fii smerit si umil, flamand si in suspine patimind durerea pentru cele trecute, pazindu-te si luand aminte la cele de aici inainte ale vietii tale.
    Ca asa, oarecand, si Zaheu vamesul s-a mantuit, asa iarasi si Matei rob al lui Hristos s-a aratat. La fel si desfranata, cazand la picioarele Mantuitorului, si-a dezlegat impletiturile parului, si i-a sters picioarele cu parul capului si, asa, a iesit din groapa patimilor. Asa si tu pleaca-ti grumazul pe genunchi si te arata umil si cu aceasta, te vei mantui, Vezi cetatea Sodomei si a Gomorei, a neamului celui nesupus si spurcat. Fugi de acel neam necurat, asupra caruia Dumnezeu a plouat cu foc si pucioasa si a ars toata cetatea lor. Vezi limpezirea cetatii Ninive si inflorirea ei cea frumoasa. Ca ea fusese plina de pacate si de rautati, incat poruncise Domnul ca sa o piarda, dar, dupa ce a vazut pe niniviteni in saci si in cenusa umbland, in foamete si in sete pedepsindu-se, tremurand si de frica cuprinzandu-se, din toate partile in plangere, unul pe altul tanguindu-se, cei slobozi, cei robiti, cei bogati, saracii, stapanii si dregatorii, batranii si tinerii, impreuna cu pruncii, S-a milostivit spre ei, i-a miluit si i-a mantuit. Judecata, pe care o poruncise Domnul ca sa o ia ei, a schimbat-o. Si asa, din cei pacatosi, pe cei nesupusi ii munceste, iar pe cei ascultatori, nu-i lasa sa piara fara crutare. Sarguieste-te, deci, ca sa te pocaiesti si te vei mantui.
    Gata este Dumnezeu spre mila si spre vindecare, grabnic spre ajutor, osardnic spre izbavire, celor ce cer le da si celor ce bat le deschide. Celui ce se roaga ii da iertare, tinde daruri celui ce-i trebuie si nu le cruta pentru cela ce cauta, nu respinge pe cei cazuti, ci spre mantuire ii trage. Daruieste dezlegarea celor ce cer, cearta pe cei ce nu asculta. Poticnitu-te-ai, desteapta-te; ai cazut, scoala-te; roaga-te si cere; cazi, nazuieste, cauta pe Cel ce voieste sa te mantuiasca, trezeste-te ca sa nu cazi iarasi, iar de vei si cadea, sa te scoli din nou. Doborat fiind, indrepteaza-te, iar de ai gresit, intoarce-te. Iar, dupa ce te-ai vindecat, poarta-te sanatos totdeauna, si daca te-ai mantuit, fereste-te de boala de care ai fost biruit, ca sa nu te arda focul pe care abia l-ai stins. Sa nu cazi in spurcaciunea din care te-ai ridicat. Sa nu te asemeni porcilor, care se bucura de spurcaciune. Sa nu te asemeni cainilor, care isi mamnca murdariile. Ca nimeni, punandu-si mainile pe plug si cautand inapoi, nu va fi indreptat in Imparatia Cerurilor. Nimeni, dupa ce se spala si iarasi alearga la spurcaciune, nu se face curat.
    Unul este Hristos, una credinta, unul este darul, una este patima, una moartea, una invierea. Si nu se cade Celui ce s-a junghiat, iarasi sa se mai jertfeasca, nici alta izbavire sa se mai faca pentru tine. Slobozitu-te-ai, apoi nu te mai face rob, prin voia ta. Spalatu-te-ai, nu te mai spurca iarasi.
    Peste fire, in pacate aflandu-te, sa nu deznadajduiesti nicidecum, fara numai sa te pocaiesti si te vei mantui. Intru Iisus Hristos Domnul nostru, a Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.