Numai Ortodoxia

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Grigorie, papa al Romei, despre primirea de straini.    Un oarecare om bogat slujea cu mare osardie, impreuna cu toata casa lui, oaspetilor, ca, in fiecare zi, aducea straini la masa sa. Si intr-o zi, a venit un strain, impreuna cu multi altii, si l-a dus si pe acesta la masa sa. Insa, cand a vrut, dupa obiceiul smereniei sale, sa-i toarne apa pe mainile lui si s-a intors sa ia ibricul cu apa, indata nu l-a mai vazut pe acela, pe ale carui maini voia sa toarne apa. Si facandu-se lucrul acesta, se mira omul singur intru sine. Dar in noaptea aceea, i-a zis lui Domnul, in vis: "In celelalle zile M-ai primit, adica, prin fratii mei mai mici, iar in ziua de ieri, pe Mine insumi M-ai primit. Deci, la judecata cea viitoare, se va zice tie: Cele ce ati facut unuia din acesti mai mici ai Mei, acelea Mie le-ati facut." Iata, dar, mai inainte de judecata, ca Domnul arata ca, atunci cand este primit prin fratii Lui mai mici, atunci ne scocoteste pe noi ca pe cei ce-L primesc pe El insusi. Si noi, dar, sa nu ne lenevim spre primirea de straini. Socotiti, fratilor, cat de mare este lucrul primirii de straini. La mesele voastre, pe Hristos primiti-L, ca si voi sa fiti primiti de El la ospatul cel vesnic. Dati, acum, strainului Hristos, la primirea de straini, ca si El, pe voi, la ziua Judecatii, nu ca pe niste straini sa va stie, ci ca pe cei apropiati ai Sai, in Imparatia Sa sa va primeasca.



Intru aceasta zi, cuvant al aceluiasi Sfant Grigorie, despre moartea dreptilor.    Ne spunea noua Sfantul Grigorie : "A fost, zicea, un oarecare rob, pe care multi din voi, impreuna cu mine, il stiu si era sarac in viata lumii acesteia, iar cu faptele bune era bogat. Pe acesta il cuprinsese o boala grea si lunga, incat nu putea niciodata sa se scoale de pe patul sau, nici sa stea, nici sa se intoarca pe alta parte, nici nu putea sa-si duca mainile sale la gura. Insa maica lui si fratii ii erau lui de slujba, si cele ce-i dadeau lui crestinii, pentru Dumnezeu, pe acelea toate, cu mainile maicii sale si ale fratilor lui le impartea la saraci. Carte nu invatase, dar isi cumparase carti si cei ce-l cercetau, pentru Dumnezeu, aceia ii citeau si el, ascultandu-i, se mangaia in boala sa si lauda pe Dumnezeu in toate ceasurile si vremile.
    Iar cand i s-a apropiat lui ceasul, ca sa se duca din viata aceasta, in vremea mutarii sale, a inceput a canta si a slavi pe Dumnezeu; inca si pe cei ce veneau atunci la dansul, ii indemna sa cante impreuna cu dansul. Iar o data, dupa ce au inceput sa cante cu el, a strigat zicand : "Taceti, taceti, au nu auziti cat de mari laude graiesc in ceruri ?" Si intru acel ceas, acel sfant suflet s-a luat din trup de ingeri. Si toti s-au umplut de buna mireasma din trupul lui si au cunoscut toti ca primit este la ceruri sufletul lui.
    Deci, aceasta va rog eu pe voi, fratilor, sa cunoasteti ce vom lua, la Judecata cea infricosatoare, noi, daca vom slabi in fapte bune, de vreme ce acest sarac, fara de maini, a putut sa implineasca poruncile Domnului. Au nu ne va arata atunci Domnul, impotriva noastra, pe Apostoli, care au adus multimi de credinciosi in Imparatie, impreuna cu dansii ? Au nu ne va arata noua impotriva pe Mucenicii, care si-au varsat sangele lor pentru dansul ? Iar noi ce vom zice atunci, cand pe acest rob, de care am vorbit, il vom vedea mantuit ? Drept aceea, acestea le graiesc, indemnandu-va pe voi ca sa faceti fapte bune, ca sa fim si noi partasi mostenirii acestora si Imparatiei cerurilor sa ne invrednicim, intru Hristos Iisus, Domnul nostru."



Intru aceasta zi, cuvant din Everghitinos, despre faptul ca se cuvine pururea a ne aduce aminte de moarte si de judecata.    Trei lucruri sunt, pe care cu anevoie le castiga omul si acestea pazesc toate faptele bune: plangerea, a plange pentru pacatele sale si a avea inaintea ochilor moartea sa. Ca cel ce gandeste in toate zilele si zice intru sine: "Numai astazi mai am a fi in lume," niciodata nu va gresi inaintea lui Dumnezeu. Iar cel ce asteapta a trai multa vreme, cu multe pacate se va acoperi. Celui ce se gateste a da seama inaintea lui Dumnezeu pentru toate lucrurile sale, Dumnezeu se ingrijeste a-i curati toata calea lui de pacat. Iar cel ce defaima si zice : "Cine stie cand voi ajunge acolo," acelea locuieste in rautati. Mai inainte de a face orice lucru, in fiecare zi, adu-ti aminte unde esti, si unde ai a merge, cand vei iesi din trup. Si, sa nu te lenevesti de sufletul tau nici o zi; ia aminte la tine, ca de-a pururea sa pomenesti si sa ai inaintea ochilor moartea si vesnicile munci si pe cei ce acolo se muncesc si se chinuiesc si, ca pe unul dintre acei pe tine sa te socotesti, mai vartos decat ca pe unul dintre cei vii. Vai noua ca, vrand a ne muta de pe pamatul in care pacatuim, ne facem griji indelungate pentru lucruri pamantesti si stricacioase. Si, in vremea neiertatei noastre duceri de aicea, nu ne invrednicim a aduna nici un lucru. Vai noua, ca vom suferi intrebare, la infricosatorul Judecator, pentru toata fapta cea din viata pamanteasca si pentru tot cuvantul desert si pentru toate relele ammtiri si necurate si pentru toate aducerile aminte ale sufletului. Si, iata, ca niste nevinovati, in toata vremea vietii noastre suntem, fara de grija de sufletele noastre. Pentru aceasta ne asteapta pe noi, acolo, focul cel nestins al gheenei si intunericul cel mai dinafara si viermele cel neadormit si plangerea si scrasnirea dintilor si vesnica rusine, inaintea a toata zidirea, cea de sus si cea de jos. Vai noua, ca acele si intepaturile mustelor, ale trantorilor si ale albinelor nu le rabdam, iar de balaurul care ne musca in fiecare zi, care, ca intr-o sorbitura, ne inghite pe noi, si care ne strapunge peste tot cu boldurile veninoase ale mortii, de loc nu ne ingrijim si nici sa fugim de dansu, nu voim. Si, atunci, cum, oare, vom putea suferi infricosatele si nesfarsitele munci ?
    Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.