Luna decembrie in 14 zile: patimirea Sfintilor Mucenici Tirs, Levchie si Calinic (+250).

    Acestia au trait in vremea imparatiei lui Decius (250-253) si a lui Cumvrichie, dregatorul, care stapanea partile Bitiniei si Nicomidiei, locul care a odraslit pe Sfintii Mucenici Tirs, Levchie si Calinic.
    Oarecand, venind Cumvrichie dregatorul in cetatea Cezareei din Bitinia, si, aratandu-se el foarte ravnitor pentru inchinarea la idoli, incat silea pe toti sa li se inchine, Sfantul Levchie, barbat cinstit dintre cei dintai din cetate si slavit cu invatatura, indemnandu-se de buna voia sa, a mers catre dregator si, aratandu-i desertaciunea idolilor, a marturisit pe Hristos, Mantuitor si Dumnezeu adevarat, indemnandu-l si pe el sa lase intunericul si sa umble in lumina.
    Aceasta auzindu-l, dregatorul, plin de manie, a poruncit sa-l bata pe Sfant de i-au strujit carnea de pe trup si, ramanand tare in credinta, a poruncit de i-au taiat capul.
    Deci, mergand dregatorul la Helespont, l-a intampinat pe el marele viteaz Tirs si i-a zis: "Este oare liber a grai fiecare ce voieste inaintea voastra, sau trebuie sa se supuna, fara a scoate vreun cuvant?" Iar dregatorul a zis: "Este liber si nimanui nu-i este luata aceasta libertate, daca vorbeste cineva spre folosul obstei". Si a marturisit si Sfantul Tirs, liber si cu toata indrazneala, pe Hristos, ca este Mantuitor si Dumnezeu, si a mustrat pe tiran, ca fara dreptate sileste pe oameni sa cinsteasca chipuri ciplite din lemn si din piatra, care nu sunt dumnezei. Si a zis: "Eu am ales credinta crestineasca cea curata si adevarata". Si, nevrand el sa jertfeasca idolilor, a poruncit dregatorul de l-au batut peste obraz, i-au sfaramat gleznele, legandu-i la un loc mainile si picioarele, i-au bagat ace in pleoape si i-au intepat ochii, i-au sfaramat picioarele cu maciuci de arama si i-au turnat plumb topit pe spinare, insa, prin darul lui Hristos, a ramas nevatamat, cu toate aceste chinuri cumplite. L-au bagat apoi, cu capul in jos, intr-un butoi cu apa si indata s-a spart vasul; l-au aruncat jos de pe un zid inalt, intr-un loc unde erau tepi si cuie ascutite, dar, cu puterea lui Hristos, a ramas nevatamat.
    Si, murind dregatorii Cumvrichie si Silvan, au adus in locul lor dregator pe Vavdos. Acesta, punand pe Sfantul intr-un sac, l-a aruncat in mare si, spargandu-se sacul, a fost scos de ingerul Domnului la uscat, dar l-au dat din nou la chinuri grele. A fost dus la rugaciune in capiste idoleasca, si s-au surpat idolii, l-au dat sa-l manance fiarele, si ele nu s-au atins de el si, iarasi, l-au batut, incat cadea si carnea de pe el.
    Atunci a adus la credinta lui Hristos si pe Sfantul Calinic, care era slujitor idolesc, socotind aceasta, cu mintea sa, ca Hristos este Dumnezeu, Care, numai cu numele Sau, face sa cada idolii; ca dus fiind in cetatea Apolonia, Sfantul Tirs a doborat si a surpat la pamant, prin rugaciunea sa, pe toti idolii desertaciunii. Si, asemenea minuni, facea si Sfantul Calinic, ca a surpat pe idolul ce se cinstea acolo.
    Deci, Sfantului Calinic i s-au taiat capul, iar pe Sfantul Tirs, bagandu-l intr-un sicriu, au inceput sa-l taie cu fierastraul  si nemaiputand slugile sa traga fierastraul, Sfantul si-a dat sufletul la Dumnezeu, facandu-se glas din cer, care arata binele ce-l astepta pe Sfant. Si se face praznuirea lor la locul unde au patimit, care este aproape de Elean.




Intru aceasta zi, Sfintii Mucenici Filimon, Apolonie si Arian cu insotitorii lor (+303).    Acesti Sfinti au trait pe vremea imparatului Diocletian si a lui Arian, dregatorul, care era in Tebaida Egiptului. Iar chipul muceniciei lor a fost asa: treizeci si sapte de crestini, fiind prinsi, au fost dusi la dregator. Iar unul dintre dansii, care se numea Apolonie, citet fiind in biserica de acolo, si infricosandu-se ca, din pricina amarelor chinuri ale muceniciei, sa nu cada de la credinta, a dat patru galbeni si hainele sale lui Filimon, comediantul pagan al cetatii, care era de fata, pentru ca acesta, imbracand hainele lui Apolonie si inchinandu-se in joaca, sa aduca jertfa idolilor in locul lui, iar Apolonie a imbracat hainele comediantului. Dar, Filimon luand hainele lui Apolonie, indata s-a imbracat, in sufletul sau, si cu credinta lui Hristos. Deci, intrand Filimon in fata adunarii sub chipul lui Apolonie, i s-a poruncit sa jertfeasca idolilor, dar el a marturisit credinta in Hristos. Atunci, a poruncit dregatorul sa vina Filimon comediantul sa cante si sa joace jocul lui, numit "siravlion" ca, prin vraja jocului si dupa chipul lui, crestinii sa se indemne a cinsti placerile lumii si, lepadandu-se de Hristos, sa jertfeasca idolilor. Aceasta intelegand-o, comediantul s-a dat pe fata, marturisind ca el este Filimon si ca s-a ascuns sub chipul lui Apolonie.
    Deci, paganii, care tineau la el, il indemnau sa se lepede de Hristos. Viteazul Filimon, insa, nu s-a induplecat, pentru care pricina dregatorul l-a mustrat pe el, zicandu-i ca in zadar se osteneste, marturisindu-se pe sine crestin, de vreme ce nu este botezat; ca este oprit, i-a zis, a se numi cineva crestin, daca n-a primit mai intai botezul. Si, a facut Filimon rugaciune si a cazut ploaie numai peste el singur, in locul de chin unde era, incat toti s-au minunat. Iar Sfantul s-a incredintat ca prin ploaia aceea s-a facut botezul sau de la Dumnezeu, pentru ca nimeni nu indraznea sa-l boteze in fata dregatorului.
    Deci, fiindca dumnezeiescul Apolonie s-a facut pricina ca Filimon sa creada in Hristos, pentru aceasta a fost adus si el inaintea dregatorului si a marturisit credinta in Hristos. S-a poruncit atunci, de i-au taiat vinele picioarelor si l-au tarat prin toata cetatea. Dupa aceea, spanzurat fiind Filimon de un maslin, dregatorul a poruncit sa fie sagetat, dar sagetile nu s-au atins de el, ci una din ele, pornind spre dregator, i-a impuns un ochi si l-a orbit. Deci, i-a proorocit Sfantul Filimon dregatorului, ca-l va face pe el sanatos, zicand: "Dupa marturisirea mea, de vei lua tarana din mormantul meu si o vei pune peste ochiul tau, il vei avea sanatos".
    Deci, li s-au taiat capetele amandoura, si Sfantului Filimon si Sfantului Apolonie. Si s-a dus dregatorul Arian la mormantul Mucenicului Filimon si, luand tarana de acolo, s-a facut sanatos, dupa cuvantul Sfantului. Deci, pentru o minune ca aceasta, au crezut in Hristos el si cei dimpreuna cu el, din casa lui si s-au botezat toti, iar pe crestinii tinuti in inchisori pentru Hristos i-a slobozit cu pace.
    Fiind instiintat Diocletian, despre aceasta, a trimis de l-au adus pe dregatorul Arian si, legandu-l pe el cu lanturi de fier si spanzurandu-i o piatra de gat, l-a pogorat intr-o prapastie si cu tarana l-a acoperit. Insa, iesind de acolo viu si nevatamat, a poruncit tiranul de l-au aruncat in mare, dimpreuna cu patru slujitori ai imparatului, care crezusera in Hristos, pe toti cinci i-a inchis in saci ingreunati cu nisip, si, asa, s-au mutat catre Domnul.
    Deci, un delfin foarte mare, tragand toti sacii si luandu-i pe spinarea sa, i-a scos pe ei la tarmurile marii Alexandriei. Iar slugile Sfantului Arian asteptau acolo, dupa porunca lui, si, vazand moastele Sfintilor aduse pe spinarea delfinului, s-au minunat. Apoi, luandu-le cu evlavie, au intrat in corabie si, plutind pe Nil in sus, s-au apropiat de mitropolia antinoitilor. Si, instiintandu-se, prin glas venit de sus, de locul unde se cuvine sa ingroape Sfintele moaste, au dat de veste in cetate si, alergand toti cu cantari si cu faclii, le-au ingropat cu cinste, la loc slavit, unde se fac tamaduiri si multe minuni. Dumnezeului nostru, slava!
 



Intru aceasta zi, cuvant din Pateric despre un preot mai inainte vazator.    Spunea unul dintre Sfintii Parinti, zicand ca, in Schit, cand slujea preotul in biserica, se pogora Sfantul Duh in chip de . S-a intamplat, insa, intr-o zi, ca a intrebat un oarecare frate pe diacon despre un cuvant de folos, iar diaconul nu i-a implinit dorirea. Si dupa aceea, in vremea slujirii Sfintei Liturghii, nu a mai venit umbrirea vulturului, dupa obicei. Si, a zis preotul, catre diacon: "De unde, oare, vine aceasta? Ca ori intru mine este gresala, ori intru tine". Departeaza-te, dar, de la mine putin si, de se va pogora vulturul, cunoscut semn va fi, cum ca pentru tine vultur, in vremea Sfintei impartasiri si nimeni nu-L vedea pe El, decat numai cle???nu S-a pogorat Sfantul Duh". Deci, departandu-se diaconul, indata S-a pogorat Duhul Sfant, in chip de vultur.
    Iar, dupa ce au sfarsit Sfanta Liturghie, a zis preotul catre diacon: "Spune-mi mie, ce ai facut?" Iar el, marturisindu-i, a grait: "Nu ma stiu pe mine insumi gresit cu alt lucru sau fapta, fara decat ca m-a ajuns pe mine un frate, cand veneam la biserica, si m-a intrebat cuvinte de folos, iar eu i-am raspuns ca n-am vreme, fiindca veneam la biserica." Deci, i-a zis lui preotul: "Pentru tine, dar, nu s-a pogorat Duhul, fiindca fratele s-a mahnit din pricina ta." Drept aceea, a mers diaconul la fratele acela si s-au impacat, recunoscandu-si vina. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.